Terenurile agricole ale statului concesionate și arendate de Administrația Domeniilor Statului are redevențele neschimbate de la începutul anilor 2000 și toate șansele să rămână așa pentru jumătate secol. Valoarea acestor concesiuni a ajuns aproape modică în condițiile în care producția agricolă a României a cunoscut creșteri spectaculoase în special de la data aderării la UE. Pentru ca situația să se normalizeze, ar trebui ca legea să se modifice, lucru greu de crezut pentru că mai toți factorii de decizie sunt direct interesați pentru păstrarea acestor avantaje.
Conducerea statului de la sfârșitul anilor ‘90 a considerat că este nevoie de privatizarea IAS-urilor, ceea ce se încadra în trendul acelor vremuri, când intreprinderile de stat erau scoase la privatizare pe bandă rulantă. Acest lucru s-a petrecut în baza OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă.
Actul normativ nu a fost considerat suficient și atunci, în 2001, a apărut Lege nr. 268 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), care stă și acum la baza activității ce vizează administrarea terenurilor agricole ale statului. Bineînțeles, de la apariția sa, legea a suferit foarte multe modificări. În principiu, actul normativ vizează concesionarea sau arendarea terenurilor proprietate de stat. După retrocedări, ADS mai are în portofoliu aproximativ 320.000 ha de teren proprietate de stat.
Oamenii de afaceri, și nu numai, au întrezărit imediat potențialul pe care îl prezintă terenul agricol și a fost o adevărată luptă pentru obținerea unei bucăți de pământ. Tocmai acest potențial a făcut din ADS una dintre cele mai vizate instituții de stat de către procuratură. Mai toți șefii ADS au avut de a face cu oamenii legii, iar doi dintre ei au fost și condamnați penal, primii ani de activitate fiind și cei mai tumultuoși.
În aceste condiții, cele mai multe terenuri ale ADS au fost concesionate pe 49 de ani, fiind agreată și închirierea terenurilor, dar fără prea mare succes. Totul ar fi trebuit să se facă prin licitație. Numai că legea a fost amendată și s-au introdus prevederi care au permis atribuirea directă, devenită cea mai frecventă formă de intrare în posesia acestor terenuri. Iar valoarea redevențelor a fost pe măsură.
Potrivit unui document emis de ADS către un deputat, în Brăila, din cele 21 de contracte ce vizează terenuri, 15 sunt cu atribuire directă, restul prin concesiune. Bineînțeles, majoritatea covârșitoare a contractelor, de concesiune sau cu atribuire directă, s-au făcut pe 49 de ani. Valoarea redevențelor pentru contractele cu atribuire directă variază între 270 kg grâu/ha/ha și 394 kg/ha/an, pentru actele încheiate la începutul anilor 2000. Chiar și atunci, în urma licitațiilor de concesiune, valorile redevențelor erau net superioare, de regulă cam de două ori mai mari.
Încet, încetișor
Per total, evoluția valorii redevențelor pentru terenurile arabile ale statului a fost destul de liniară, înregistrând creșteri de luat în seamă odată cu aderarea la UE. Valoarea subvențiilor a devenit din ce în ce mai interesantă, motiv pentru care bătălia pentru terenurile statului este tot mai acerbă.
Potrivit ADS, în perioada 2000-2001, valoarea medie a redevenței, exprimată în grâu, era de 426 kg/ha/an. A scăzut anul următor, pentru ca, pentru perioada următoare, 2002-2005, valoarea să scadă la 378 kg/ha/an. Pentru 2005-2009, se înregistrează o medie de 397 kg/h/an, pentru ca să ajungă la un maxim de 763,53 kg/ha/an în anul agricol 2014-2015. Acum, valoarea s-a prăbușit, din nou, astfel că, la sfârșitul lui 2017, redevența medie pentru terenul arabil concesionat sau arendat se ridică la o valoarea aproape modică – 517,89 kg/ha/an. Tot ADS amintește că valoarea maximă a redevenței pentru un teren arabil al statului se plătește echivalentul a 2.349 kg/ha/an.
Top 10 beneficiari
Primii 10 concesionari/arendatori de terenuri de stat exploatau, la începutul anului, aproape 130.000 ha. Valoarea redevențelor variază de la 360 kg grâu/ha/an de grâu, la 1.632 kg/ha/an. Această din urmă valoare este plătită de Intercereal SA a lui Ioan Niculae. Recent, Intercereal a mai câștigat o licitație, pentru terenuri de stat ce au fost exploatate de Agrofam, ce apare în top 10 la începutul lui 2018. Prețul este aproximativ 2.000 kg de grâu/ha/an, fapt ce arată că această valoare este una corectă pentru terenuri arabile. Se pare că redevențe atât de mari pentru suprafețe extinse sunt, de fapt, excepții. Regula este reprezentantă de redevențe de apoximativ 400 kg/ha/an.
Astfel, potrivit datelor valabile la începutul anului, Agricost SRL, care exploatează Insula Mare a Brăilei, plătește o redevență de 606 kg grâu/ha/an pentru cele 57.720,81 ha luate de la ADS. Chiar și această valoare este una mare, pentru că Agricost are contract pentru terenul statului din anul 2012, pentru că, până atunci, a fost lucrat de firma lui Culiță Tărâță TCE 3 Brazi, acum în faliment.
Pe locul 2 în topul ADS este Maria Trading SRL, cu 11.244,77 ha luate în mai multe tranșe, pentru care plătește redevențe de 561 kg/ha/an, 452 kg/ha/an, 380 kg/ha/an și de 360 kg/ha/an. Urmează Intercereal, cu redevențe de 360 și 1.632 kg grâu/ha/an pentru cele 10.455,25 ha de la ADS, și Agro Chirnogi care achită o redevență de 450 kg/an/an pentru 9.414,04 ha. Pe listă mai sunt A&S International 2000, care plătește redevențe de 410 și 538 kg grâu/ha/an pentru un total de 8.126,14 ha, Dorna Agri SA, cu redevențe de 427 kg/ha/an pentru 7.941,85 ha, și Agronova cu 7313,06 ha și redevențe de 387 și 433 kg grâu/ha/an. Ultimele trei pe lista anului 2017 au fost Agrozootehnica Pietroiu (redevențe de 380 kg/ha/an pentru 6324,77 ha), Agrogal SA (redevențe de 416 kg/ha/an pentru 5.725,56 ha) și Agrofam Holding (redevențe de 360 și 570 kg grâu/ha/an pentru 4907,55 ha).
Pe de altă parte, se înregistrează o apetență deosebită pentru arendarea terenurilor de la privați. Iar valoarea redevențelor pentru aceste contracte este net superioară celei din concesiunile de stat. Media redevenței depășește 1.000 kg grâu/ha/an, cam dublu față de valoarea medie a redevenței pentru terenurile de stat. Deci, se poate!
Redevențe valabile o jumătate de secol
Legea nr. 268/2001 și, în consecință, și contractele încheiate în baza acestui act normativ nu prevăd ajustarea redevențelor pe parcursul derulării contractului, chiar dacă este încheiat pe o jumătate de secol.
„Clauzele contractelor privind exploatarea terenurilor agricole nu permit modificarea unilaterală a nivelului redevenței actuale. Nu există un act normativ în vigoare care să permită ajustarea periodică a redevenței. Excepție face o parte din contractele ce au ca obiect teren neagricol categoria curți construcții, unde redevența este calculată în euro/ha/an iar nivelul acesteia este revizuit o dată la doi ani în funcție de nivelul de inflație”, se arată într-un răspuns al ADS pentru Focus Agricol.
Mai exact, pe perioada derulării contractelor nu se poate modifica nivelul acestor redevențe. Iar producția agricolă a crescut constant, în special de la aderarea la UE, în urma subvențiilor care s-au alocat.
Exemplul gazelor naturale
Totuși, situația se poate repara. Există un precedent, în domeniul gazelor naturale. Perimetre cu rezerve importante de gaze naturale au fost concesionate, tot pe 49 de ani, la sfârșitul anilor ‘90, la un nivel de redevențe extrem de scăzut comparativ cu prețurile cu care se vinde acum gazul. În plus, noile zăcăminte descoperite în Marea Neagră au un potențial de câștig foarte mare. De aceea, s-a considerat că este nevoie de o nouă lege prin care redevențele nu s-au schimbat, dar au fost introduse alte taxe și impozite, care să țină seama de profiturile pe care companiile le obțin din resursele naturale ale României.
La fel ar putea să se petreacă și în cazul terenurilor proprietate de stat concesionate sau arendate pentru care se plătesc redevențe ce nu mai sunt în concordanță cu evoluția din agricultură. Totul este ca autoritățile competente, Ministerul Agriculturii și Parlamentul, să inițieze un proiect de act normativ care să reglementeze situația.
