Farmaciile veterinare, motiv de dispută comunitară

Modul de funcționare a farmaciilor veterinare a devenit motiv de adevărat război între medici și investitorii în farmacii, piața produselor medicale veterinare fiind estimată la sute de milioane de euro anual. Fiecare își susține poziția invocând legislația națională și comunitară, diferendul ajungând să fie judecat atât de instanțele naționale, cât și de Comisia Europeană. Până acum, deciziile au fost în favoarea medicilor veterinari. Cert este că agentul guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că, și la nivel comunitar, problema nu este lămurită. Astfel că, disputa românească ar putea duce și la clarificări valabile pentru tot spațiul comunitar.

Între medicii veterinari și investitorii în farmaciile veterinare se înregistrează un puternic diferend legat de cine are posibilitatea de a înființa astfel de farmacii. De remarcat, în legislația națională și cea comunitară nu există meseria de farmacist veterinar, ca în medicina umană, această funcție fiind îndeplinită tot de medicii veterinari.

Domeniul de funcționare a farmaciilor veterinare este reglementat, la ora actuală, prin Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar. Potrivit acesteia, farmaciile veterinare pot fi deținute exclusiv de medici veterinari, adică acționariat 100% constituit din medici veterinari.

Pe de altă parte, medicamentele produse de industria națională sunt bine reprezentate pe piața de profil, astfel că producătorii de medicamente, în special, au decis că este avantajos să deschidă și farmacii veterinare. Numai că s-au lovit de prevederile Legii nr. 160/1998 și de obligativitatea de a înregistra farmaciile în Registrul ținut de Colegiul Medicilor Veterinari din România, ce reprezintă interesele medicilor veterinari, care a refuzat înscrierea unităților.

În acest diferent, care s-a internaționalizat, se confruntă două idei. Veteriarii susțin că se impun restricții în ceea ce privește comercializarea medicamentelor ca măsură de prevenire a utilizării necorespunzătoare a acestor produse, ce pot avea impact negativ nu numai asupra animalelor, dar și asupra oamenilor și a mediului. Ei dau tot timpul exemplul antibioticelor care ar putea afecta sănătatea celor care consumă carnea de animalele tratate necorespunzător, lucru extrem de ușor de realizat în cazul lipsei unui control strict. Plus că angajații farmaciilor deținute de alții, nu de veterinari, ar putea fi determinați de patroni să vândă anumite medicamente, urmârindu-se numai interesul financiar, nu și cel de sănătate.

De cealaltă parte, producătorii și distribuitorii invocă încălcarea principiilor și legislației privind economia de piață și libera concurenț[, cu efecte discriminatorii însemnate. Iar lipsa concurenței, ca pe piața oricărui produs, duce la prețuri mai mari, ceea ce afectează direct consumatorul.

Din acest moment, s-a pornit iureșul, cu o avalanșă de procese interne și reclamații la Comisia Europeană. Lupta dintre cele două părți se derulează pe trei paliere – instanțele naționale, Parlament și Comisia Europeană.

Veterinarii câștigă în instanțele naționale

Între Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMV) și firme care vor să înființeze farmacii veterinare sunt în curs mai multe procese, pentru că acestea din urmă nu au fost înscrise în Registrul unic al cabinetelor veterinare ținut de CMV. Mai exact, Colegiul a refuzat înscrierea farmaciilor în Registru invocând prevederile Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, prin care ”comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar” (art. 4, alin. i) este un ”domeniu de competență exclusivă” al medicului veterinar. În concluzie, farmaciile veterinare trebuie să aibă acționari numai medici veterinari.

Investitorii care vroiau să deschidă farmaciile nu îndeplineau acest criteriu și s-au văzut nevoiți să apeleze la instanțe pentru reglementarea situației. În apărarea lor, aceștia au invocat faptul că legea nu face nicio trimitere la acționariatul farmaciilor, ci doar la profesiunea de medic. În plus, comparativ, farmaciile umane nu impun această regulă, ca acționariatul să fie asigurat 100% din specialiștii din domeniu.

Seria proceselor nu s-a terminat, dar primele au decizii definitive și irevocabile care dau dreptate Colegiului Medicilor Veterinari.

Lege „opțională”

De remarcat este faptul că procesele sunt de dată relativ recentă, problemele începând cu 2012, deși Legea nr. 160 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar datează din 1998, iar prevederile invocate sunt valabile de atunci.

Colegiul Medicilor Veterinari a prezentat o serie de statistici care arată o mare dezordine în domeniul autorizării farmaciilor veterinare. Astfel, într-un interval de aproximativ 6 luni, pe perioada valabilității Ordinului nr. 41/2012 al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranșa Alimentelor (ANSVSA), au fost autorizate de ANSVSA 109 farmacii, din care 61 au avut acționariat 100% medici veterinari, în 32 medicul veterinar era asociat cu diferinte procente, iar 16 farmacii veterinare nu au avut niciun medic veterinar in structura acționariatului, deși Legea nr. 160/1998, care impunea acționariat 100% medici veterinari, era în vigoare.

La începutul anului 2015, în România erau autorizate 13 societăți comerciale pentru fabricația și importul de produse medicinale de uz veterinar și 179 de depozite farmaceutice. Din cele 179 depozite, 84 aparțin firmelor producătoare de medicamente, care au și 155 farmacii veterinare.

Dispute pe noua lege

Duelul dintre Colegiu și farmacii, organizate în Asociația Națională a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din România, alături de Asociația Națională a Fabrcanților de Produse de Uz Veterinar din România, a ajuns la etapa parlamentară, având în vedere că, pe traseul legislativ, se află un proiect de lege prin care să se reglementeze activitatea medicilor veterinari. S-a considerat că textul actual este învechit, altele sunt condițiile față de acum mai bine de 15 ani, iar România trebuie să adopte în legislația internă și unele directive cu relevanță în domeniu. De exemplu, Directiva 2013/55 de modificare a Directivei 2005/36 privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne are ca termen de transpunere în legislația internă data de 18 ianuarie 2016.

În 2013, Colegiul Medicilor Veterinari din România a promovat un proiect de lege în acest sens, având în vedere că Legea nr. 160/1998 îl desemnează forul reprezentantiv al veterinarilor. Printre punctele de mare dispută a apărut și problema acționariatului farmaciilor. Ca soluție de compromis, proiectul de lege prevedea ca acționariatul să fie acoperit doar 51% de medici veterinari, astfel că majoritatea să aparțină tot breslei.

Cu această ocazie, a mai apărut un motiv de divergență între producătorii și distribuitorii de medicamente, cel referitor la comercializarea anumitor produse de uz veterinar. Potrivit proiectului de lege, ”este interzisă comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare injectabile, a produselor cu administrare intramamară, a produselor imunologice, a produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante, precum și a produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control național”. Inițiatorii legii au promovat această prevedere ca măsură împotriva utilizării necorespunzătoare a acestor medicamente, care pot avea efecte negative asupra sănătății populației.

Reacții dure ale producătorilor și distribuitorilor

Cele două asociații au avut reacții vehemente la acest proiect de lege. Au invocat faptul că propunerea legislativă ”încalcă legislația națională și Constituția României, Convenția Europeană, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, Directivele Consiliului Europei”, se arată în notele depuse de cele două asociații la Parlament, în cadrul consultărilor.

Potrivit acestora, prevederile noii legi ar duce la ”interzicerea de îndată a funcționării unităților medicale veterinare, inclusiv a farmaciilor veterinare ce nu aparțin societăților comerciale, în care capitalul social să fie deținut în proportie de minim 51% de către medici veterinari”. Mai exact, sunt farmacii care funcționează și ar trebui închise pentru că nu respectă acest procent al acționariatului. Efectele negative ale noii legi sunt amplificate și de restrângerea activității de comercializare a produselor medicinale veterinare și de administrare a acestora.

În susținerea lor, producătorii și distribuitorii de medicamente au invocat, în special, încălcarea legislației comunitare și naționale privind concurența, prin impunerea de restricții asupra acționariatului.

Disputa directivelor

Medicii veterinari au reacționat la rândul lor și au adus în discuție și alte directive europene, nu numai cele ce țin de concurență. Au invocat și Directiva 2005/36 privind recunoașterea calificărilor profesionale. Potrivit acestora, comercializarea produselor medicinale de uz veterinar este strict legată de profesia de medic veterinar, prin prisma formării profesionale exclusive, motiv pentru care are exclusivitate și în ceea ce privește comercializarea.

Senatul a respins proiectul de lege, dar decizională este Camera Deputaților. În cele din urmă, Comisia pentru agricultură din Camera Deputaților a votat un proiect de raport prin care acționariatul farmaciilor trebuie să fie deținut cel puțin 51% de către medicii veterinari. Pentru a deveni lege, mai este nevoie de votul plenului Parlamentului.

Consiliul Concurenței de partea investitorilor

Consiliul Concurenței (CC) a susținut opinia producătorilor și distribuitorilor, din punct de vedere al legilor concurenței. De remarcat, aceștia au sesizat și Consiliul Concurenței cu privire la încălcarea legilor concurenței în domeniu. În aceste condiții, CC consideră că limitările aduse acționariatului ”elimină avantajele ce rezultă din integrarea pe verticală, cu efect direct asupra consumatorului în ceea ce privește prețul și accesibilitatea produselor”. Iar, prin limitarea comercializării produselor injectabile cu timp de așteptare (n.r. – carnea provenită de la animale care au suferit anumite tratamente poate fi utilizată numai după un anumit timp, pentru eliminarea acestora din organisme) doar în cabinete veterinare, conduce la instituirea monopolului medicilor veterinari în ceea ce privește comercializarea acestora.

În susținerea opiniei sale, Consiliul Concurenței a anunțat că a făcut o comparație între legislația națională și cea din alte state membre UE referitoare la farmaciile veterinare. Statele de unde a primit răspuns nu au o legislație care să impună restricții de acționariat, dar există obligativitatea ca în fiecare farmacie să existe un medic veterinar atunci când se eliberează medicamentele.

Infringement

Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României (Cauza 2014/4096) privind neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de la art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. (c) coroborată cu alin. (3) precum şi art. 15 alin. (2) lit. (d) coroborată cu alin. (3) din Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne. Cauza a fost deschisă în urma reclamației pe care Vet Planet a făcut-o la Comisia Europeană privind încălcarea legislor concurenței, având în vedere că nu a primit autorizarea pentru deschiderea unei noi farmacii veterinare, tocmai din cauza acționariatului, care nu corespunde Legii nr. 160/1998.

Mai exact, CE pune în discuție respectarea de către România a prevederilor Directivei 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne, cele referitoare la ”condiționarea accesului la activitatea de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerințe nediscriminatorii: (…) cerințe referitoare la deținerea capitalului unei societăți” (art. 15 din Directiva 2006/123). Iar dacă România a impus restricții, acestea ar trebui să respecte prevederile aceleiași directive, fiind justificate ”printr-un motiv imperativ de interes general”. În plus, ”cerințele trebuie să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit; acestea nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit și nu trebuie să fie posibilă înlocuirea acestor cerințe cu alte măsuri mai puțin restrictive care permit atingerea aceluiași rezultat”, se arată în aceeași directivă.

Autoritățile române au arătat că tocmai acest „interes general” a fost urmărit prin restricțiile introduse de Legea nr. 160/1998. Chiar se precizează în textul legii că ”profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securităţii alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic”. Același scop este desemnat și în noul proiect de lege privind organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar.

În plus, Directiva 2001/82 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare arată că ”statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că vânzarea cu amănuntul a produselor medicamentoase veterinare este efectuată numai de către persoane autorizate să desfășoare asemenea activități prin legislația statului membru în cauză”.

Moda europeană – fără farmacii

Un raport al Agenției Europene pentru Medicamente, aferent anului 2013 și dat publicității în octombrie 2015, a vizat modul de comercializare a medicamentelor antimicrobiere de uz veterinar (n.r. – Sales of veterinary antimicrobial agents in 26 EU/EEA countries in 2013. Fifth ESVAC report). De remarcat, singurul stat comunitar membru al UE ăn 2013 care nu a prezentat date și, deci nu figurează în raport, este tocmai România.

În ceea ce privește cadrul legal de comercializare a a medicamentelor antimicrobiene, Agenția a constatat că nu există o reglementare unitară la nivelul CE. În multe state membre, precum Franța, Olanda, Danemarca, Austria sau Polonia, nu există farmacii veterinare, medicamentele fiind comercializate numai în unități veterinare sau în urma unor contracte directe între medici veterinari și ferme. În Germania, există ceva farmacii, dar care aparțin exclusiv medicilor, iar în Grecia sunt și acolo câteva farmacii unde acționariatul este majoritar deținut de medici. Oricum, toate legislațiile naționale impun eliberarea medicamentelor numai pe bază de rețetă, existând și variante de legislație care iau în calcul și premixurile folosite în alimentația animalelor care conțin antibiotice.

Agentul guvernamental: „nu este deplin lămurit la nivel european”

Procedura de infringement se află în prima fază precontencioasă, între statul român și Comisia Europeană derulându-se o corespondență susținută.

”Această acțiune privește un aspect care nu este deplin lămurit la nivel european”, a declarat, pentru Focus Agricol, Horațiu Radu, agentul guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene, demnitarul care asigură reprezentarea României în fața Curții. „De regulă, statele membre nu au farmacii veterniare, vânzarea medicamentelor făcându-se în cabinetele de asistență medicală veterinară”, a atras atenția agentul guvernamental.

”Specificul intern românesc este de a avea farmacii veterinare. Prin urmare, medicamentele, fiind mărfuri, intră în regulile pieței interne. Serviciile de comercializare a lor sunt, de asemenea, acoperite de aceste reguli”, a punctat Horațiu Radu.

Potrivit acestuia, „acțiunea se află în faza unei puneri în întârzierie suplimentară. Noi am transmis un punct de vedere Comisiei Europene. Am trimis deja instituției europene o propunere legislativă în forma aprobată de comisiile Parlamentului la momentul respectiv. În măsura în care acțiunea nu va fi clasată, Comisia Europeană poate emite un aviz motivat.”, a completat agentul guvernamental Horațiu Radu.