Epopeea penalităţilor impuse fermierilor care au beneficiat de subvenţii agricole a ajuns la final, decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) punând capăt divergenţelor de opinie între autorităţile agricole şi Curtea de Conturi a României. Ca problema să fie tranşată definitiv, a fost nevoie de intervenţia CJUE, iar actele normative care au generat această disfuncţie să fie aplicate unitar la nivel naţional. Între timp, a fost dată o lege care a reglementat situaţia agricultorilor care au primit subvenţie, dar care avea datorii la bugetul de stat şi cel local.
Crescătorii de animale au beneficiat de subvenţii din bugetul de stat, în cadrul programului general de sprijin convenit cu Comisia Europeană, în exerciţiul bugetar comunitar 2007-2014. Prin acte normative promovate de Guvern şi Ministerul Agriculturii, s-a impus ca aceste plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic să fie atribuite fermierilor care nu au datorii la bugetul de stat şi cel local. La vremea când au fost depuse cererile de subvenţionare, crescătorii de animale trebuiau să depună o declaraţie pe proprie răspundere că nu au astfel de datorii. În urma verificărilor, s-a constatat că, la nivel naţional, foarte mulţi beneficiari aveau datorii la stat. Chiar dacă era vorba de câţiva lei, fermierii au primit decizii de restituire a banilor primiţi în aceste condiţii considerate ilegale; mai mult, s-a pus problema unor acţiuni penale pentru că la mijloc erau declaraţii pe proprie răspundere rezultate a fi false.
Primele probleme au apărut în 2010, iar, din 2011, centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) se judecă cu Camerele de Conturi judeţene. APIA consideră că obligativitatea lipsei datoriilor la stat contravine legislaţiei comunitare în domeniul subvenţiilor agricole, dar Curtea de Conturi a fost de altă părere, fiind vorba de bani din bugetul naţional şi nu din fonduri comunitare.
Intervenţia CJUE
Ca problema să fie tranşată definitiv, Curtea de Apel Timişoara, care avea pe rol un proces între cele două instituţii, a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să se pronunţe dacă regulamentele comunitare de subvenţionare (n.r. – Regulamentul nr. 1782/2003 în special) se aplică şi plăţilor naţionale complementare directe. Mai exact, dacă este valabilă obligativitatea lipsei datoriilor la bugetul de stat pentru ca fermierii să primească subvenţii naţionale. Curtea de Apel Timişoara a sesizat CJUE în iunie 2013.
Decizia forului comunitar a venit a sfârşitul anului trecut. “Articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (…) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care exclude de la beneficiul ajutorului naţional complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat şi/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiţie privind inexistenţa unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene”.
Abia acum problema are rezolvarea finală. Pentru că situaţia devenea explozivă, a fost dată Legea 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, dar care doar prevedea că subvenţiile considerate ilegate din motive de datorii la buget nu se mai recuperează.
