Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Istvan Lorant Antal, președintele Comisiei de Energie, Infrastructură Energetică și Resurse Minerale din Senatul României. Membru al UDMR, economist de formație, domnul Lorant Antal a devenit unul dintre cei mai pricepuți reprezentanți ai autorităților în domeniul energetic. Este inițiator sau co-inițiator al mai multor inițiative legislative – 27 în ultimii 2 ani, din care deja 5 au devenit legi.
GM: Astăzi ne bem cafeaua împreună cu domnul Lorant Antal, președintele Comisiei de energie din Senatul României. Bună dimineața, domnule Președinte. Cum se numește pe de-a-ntregul comisia dumneavoastră? Uit mereu, niciodată nu țin minte.
LA: Bună dimineața, doamna Moroianu. Vă mulțumesc tare mult pentru această oportunitate. Între două ședințe, repede, să pot să facem această discuție. Denumirea comisiei sună așa: Comisia de Energie, Infrastructură Energetică și Resurse Minerale. Deci, este o comisie care are în obiectul principal, să spun așa, tot ce este legat de energie, de infrastructură energetică și resurse minerale. Este distinct de Comisia de Industrii din Camera Deputaților, unde Comisia de Industrii are componenta de energie, dar și multe altele. Aici, în Senat, avem, cum spune și denumirea, obiectul principal de activitate energia, ceea ce e important.
Suntem o comisie care are în atribuții și ANRE, pentru că o parte din funcționarea ANRE-ului, pe baza legii de funcționare ANRE, ca și cameră decizională, aparține Senatului, o parte Camerei Deputaților.
GM: Am înțeles. Deci, practic, dumneavoastră chiar vă ocupați numai de energie.
LA: Corect.
GM: Cum mai stați cu legile? Sau, cum să zic: ce aveți pe ordinea de zi acum? În perioada asta.
LA: Chiar am început sesiunea foarte activ. Acum, când discutăm noi, deja suntem după ședința de comisie unde avem inițiative extrem de importante, printre care chiar o lege pe care am dezbătut-o și am amânat-o pentru a mai culege niște date. Se referă la crearea posibilității pentru fermierii care doresc, pe terenurile lor agricole, să facă sisteme de irigații, să poată să mute liniile aeriene în subteran, pentru că sunt foarte multe probleme, mai ales în regiuni unde agricultura este o activitate principală. Din cauza rețelelor aeriene, nu au putut să să instaleze sistemele de irigații. Normal, există deja un regulament ANRE, prin care poate să facă această relocare, dar companiile de distribuție, deocamdată, nu au răspuns cu celeritate la aceste solicitări.
GM: Bănuiesc că este și scump.
LA: Da, dar inițiativa legislativă prevede ca să se facă această mutare pe costul beneficiarului. Adică nu compania de distribuție, ci beneficiarul lucrării. Urmează să avem în dezbatere o altă inițiativă legislativă extrem de importantă, care are în vedere dezvoltarea capacităților de depozitare a gazelor naturale. Cumva, suntem într-o situație paradoxală: în România avem mult gaz, putem produce și mai mult din 2027, dar capacitatea de depozitare, raportat la cantitatea pe care o consumăm anual, este, undeva, la 25-30%, adică, pe românește, 3 miliarde mc poate să depoziteze România și vrem să dezvoltăm această capacitate.
GM: Asta este o inițiativă foarte bună, mai ales că am putea chiar să facem, mă gândesc eu acuma, că habar n-aveam de inițiativa asta, depozite de înmagazinare pe care să le folosească alții, să fie un soi de hub. Că pe la noi trec gaze din toate părțile, până la urmă. Și se duc în toate părțile.
LA: Corect. Este foarte important să avem capacitatea de analiză în ceea ce privește mișcările din regiune. De exemplu, prima țară care ne este vecină spre vest, Ungaria, face bani foarte frumos numai din depozitare. Că ei nu au capacitate de producție de gaze naturale și ei depozitează și pentru alții, pentru bani frumoși. Deci, într-adevăr, inițiativa asta este una extrem de importă.
GM: De ce? Avem Coridorul Vertical pe aici, avem BRUA. Chiar e inițiativă foarte deșteaptă.
LA: Aceste două inițiative am considerat să le enumăr. Printre astea, avem foarte multe legate de prosumatori. legat de tot felul de inițiative care vin și din partea Guvernului. De exemplu, am avut în dezbatere ordonanța de urgență care are în vedere implementarea actelor naționale privind regulamentul care reglementează rețeaua de alimentare alternativă, adică încărcătoare electrice, nu numai pentru mașini, autovehicule mici, ci și pentru transport, adică pentru tiruri și așa mai departe. Regulamentul este în vigoare din 2024, aprilie, iar, la nivel național, acuma a trebuit să se facă legile, inițiativa Guvernului, care să fie aprobată de Parlament.
Cel puțin de când prezidez eu această comisie – și sunt la al doilea mandat -, întotdeauna am ținut ca în fiecare mandat să mergem la companii strategice din acest domeniu, să vizităm la fața locului, să discutăm cu conducerea acestor companii din care să se nască, dacă e nevoie, și inițiative legislative. Dar, cel puțin, să facem ca membrii comisiei să aibă o imagine foarte clară despre domeniul energetic, petrolier și de resurse minerale din România, pentru a înțelege pe deplin și necesitățile, și importanța acestor companii.
Așa că avem în pregătire, în următoarele luni, să vizităm multe companii, rafinării. Vom merge la rafinăriile care sunt în funcțiune astăzi. Vrem să mergem la Conpet, vrem să mergem la Oil Terminal, mergem la șantierul naval. Avem o listă cu companiile la vrem să mergem. La Depogaz, să vizităm Depogaz, vrem să mergem și la Alro Slatina și Alum SA, pentru că sunt companii energofage. Să înțelegem și punctul lor de vedere, cum se raportează la tot ce se întâmplă în țară și în regiune.
După care ne pregătim și în Republica Moldova să facem o întâlnire cu comisia. Acolo, ei au tot așa – Comisia Economică, Industrii și Servicii și Energie. Deci ne pregătim și de Republica Moldova. Cu această ocazie, am dori să vizităm și compania cumpărată de Transgaz în Republica Moldova. Avem activități, să spun așa, cât se poate de pertinente, în ideea de a înțelege piața, companiile care funcționează și regiunea.
GM: Inițiative foarte multe. Chiar aveți treabă. Lumea zice că parlamentarii trăiesc așa, într-un fel de „dolce far niente”. Nu e chiar așa.
LA: Se spune că parlamentarii merg la Parlament numai ca să bea cafeaua. Uite, eu beau prima mea cafea, dar cu tine. Dar așa n-o să mai am timp să beau așa ceva.
GM: Vorbeați despre legislație și despre prosumatori. Plecând de la ideea că, în momentul de față, lumea, pe de o parte, vrea energie verde, pe de altă parte are o oarecare reticență față de, nu neapărat că e verde, ci pentru că este intermitentă. Vă spun ce am înțeles eu. Pentru că energia regenerabilă, în special eoliană și fotovoltaică – până la urmă și hidrocentralele produc tot energie verde, dar ne referim doar la eoliene și fotovoltaice -, tocmai pentru că au această producție intermitentă, deși sunt momente în care prețul este chiar negativ, adică vânzătorul îl plătește pe cumpărător ca să îi consume curentul, în facturi nu se vede. Mie mi s-a spus că asta e pentru că există acea Piață de Echilibrare, în care prețurile sunt foarte mari, cele mai mari din piață, și sunt determinate și de acest du-te-vino făcut de regenerabili, repet, intermitenți: ba produc, ba nu produc, ba prosumatorii – du-te pe rețea, vino din rețea curentul înapoi.
Cum este? Chiar încerc să aflu de la dumneavoastră, tocmai pentru că faceți legi.
LA: Cred că rolul nostru cel mai important, mai ales în calitate de președinte al unei astfel de comisii extrem de importante, dar nu numai, este să înțelegem cu exactitate ce se întâmplă în realitate în piață și să avem capacitatea să vorbim cu toți participanții, dar să rămânem cât se poate de obiectivi. Adică, să înțelegem fenomenul și să nu ne lăsăm neapărat influențați de o parte sau de alta.
Vă recunosc că nu este o sarcină chiar ușoară, pentru că depinde și de interlocutor. Dacă interlocutorul are un discurs foarte pregătit și cu foarte multe argumente, s-ar putea să te pierzi. De aceea, este important să cauți și pe cealaltă parte interlocutori care sunt în stare să explice situația.
Eu, fiind la al doilea mandat, consider că am reușit să înțeleg fenomene din piață. Dacă e să împărțim în perioade, atunci trebuie să spunem așa: noi am fost legiuitorii care, prin lege, am deschis poarta prosumatorilor. Deci, ca și definiție, prosumatorul este o o invenție românească, pentru că nicăieri în Europa nu există prosumator. În Europa, în directive, se definește autoconsum, adică cel care își produce își consumă cantitatea produsă de energie electrică. Deci, noi am inventat definiția de pronsumator. Am și deschis poarta, pentru că, înainte să facem această modificare legislativă, nu merita să fii prosumator, pentru că decontul era în raport de: dacă ai produs un kilowatt oră energie electrică, îți deconta, undeva, 0,10 – 0,20 – adică 20% îți recunoștea. Automat, nu renta să devii prosumator.
Noi am făcut modificarea legislativă prin care am spus așa: decontarea să fie unu la unu, dar aici, atenție, privind energia activă. Adică nu vorbim de celelalte costuri: de distribuție, de certificate și așa mai departe. Adică, dacă tu ai produs un kilowatt de energie electrică și ai consumat un kilowatt energie electrică, de plătit să ai zero. Acesta a fost momentul când a început să se deschidă larg și să devină foarte atractiv să devii prosumator.
Bineînțeles, au venit și acele proiecte de finanțare de la AFM și diverse alte instituții și, iacătă, suntem peste 200.000 de prosumatori astăzi, pe care foarte mulți îi definesc că „domnule, suntem mai mult decât Cernavodă, cele două unități de producere de energie electrică pe nuclear”. Am depășit deja nuclearul. Cifric vorbind, este o declarație adevărată. Dar, tehnic vorbind, n-are nicio legătură.
Foarte important să clarificăm: Cernavodă produce energie electrică în bandă, iar prosumatorii, cei 200.000, împrăștiați în toată țara pe niște puncte, pe niște cartiere, încep să producă energie electrică, care, într-adevăr, acea cantitate de peste 2.000 de megawați intră în rețea. Dar, în cazurile existente în România, intră în rețeaua de joasă tensiune și, în foarte multe situații, chiar în niște cartiere rezidențiale, unde sunt mai ales vile. Că, din păcate, nu devii prosumator la etajul 10 sau la etajul 4. Astăzi, nu există.
Acuma, foarte multă lume, mai ales din partea distribuitorilor și nu numai, au început să țipe că prosumatorii sunt cei care au generat cele mai mari dezechilibre în piață și din cauza prosumatorilor este haos și trebuie să interzicem tot ce e legat de prosumatori, pentru că ei sunt dușmanul numărul unu al sistemului energetic național. Aici e foarte important să înțelegem toate părțile și eu mi-am făcut lecțiile, pentru că am discutat cu cei de la Dispeceratul Energetic Național până la toți actorii implicați și adevărul este mult mai alterat. Adică, într-adevăr, sunt peste 200.000 de prosumători, într-adevăr sunt zone, puncte, insulițe unde sunt în stare să genereze dezechilibre, să creeze probleme pentru distribuții, pentru că, unde se injectează prea multă energie electrică și nu are cine să consume, poate să strice rețeaua, se oprește poate pentru un cartier întreg sau o jumătate de cartier și așa mai departe. Asta este și o problemă a companiilor de distribuție unde, în anumite situații, poate în trecut, n-au făcut destule investiții în așa fel încât să aibă rețele întărite, să poată să ducă o astfel de injectare.
Acuma, o altă chestie importantă privind dezechilibrele. Eu am reușit să conving o companie destul de mare de distribuție, care ne-a făcut un calcul foarte clar ceea ce înseamnă la nivel național acest dezechilibru de generat de către prosumatori. Și am o cifră. Este adevărat că studiul s-a făcut la vremea când erau, undeva, 150.000-170.000 de prosumatori, dar valoric, că, până la urmă, despre asta vorbim, adică despre bani, la vremea respectivă, la nivel național, dezechilibrele generate de către 150.000-160.000 de prosumatori însemna 8 milioane de euro. Iar dacă 8 milioane de euro, ipotetic, socializăm la peste 8,3 milioane de consumatori de energie electrică, aia înseamnă că acest dezechilibru înseamnă mai puțin de 5 lei pe gospodărie.
GM: Adică, pe ce perioadă, pe an?
LA: Pe an. Adică, într-un an au fost generate 8 milioane de euro, ceea ce înseamnă că, dacă împarți acest 5 lei cu 12 luni, înseamnă că e chiar o sumă nesemnificativă. Asta pe partea comercială, adică pe partea financiară. Ceea ce este adevărat legat de prosumatori este că, într-adevăr, cum am mai spus, sunt zone unde au generat mici dezechilibre.
Dar acum haideți să vorbim despre problema majoră și despre dezechilibru în sine. Din cauză că România și-a asumat Green Deal, Fit for 55 și noi, foarte repede, am vrut să ne înverzim și să renunțăm la multe surse de energie convențională, printre care cărbunele, noi, în ultimii 5 ani, am oprit capacități de producție de, undeva, 6.000 de megawați pe cărbune. Problema e că nu prea am pus nimic în loc sau ceea ce am pus era regenerabil. Am scos din funcțiune 6.000 MW. Aici trebuie să adaug că, din păcate, nici consumul industrial n-a crescut, adică nici nu era o cerere acută de energie electrică. Am scos 6000 de megawați, iar ceea ce am început să punem erau regenerabili.
Păi, dacă ne raportăm la acum 3 ani, când cifra era aproape zero, infim, de capacități PIF, adică puse în funcțiune, de regenerabil, acuma, dintr-o dată, vorbim de mii de megawați puși în funcțiune. Dar exemplul de pe piața de energie electrică, unde intervalele sunt de 15 minute și într-o zi sunt 95 de intervale de 15 minute, care înseamnă 1.440 min adică 24 h. Aceste intervale de 15 minute, erau momente în 2024, când prețul energiei electrice era de 160.000 RON, adică asta, astăzi, însemnând 35.000 euro/MWh. La vremea respectivă s-au vândut, undeva, în jur, de 30 sau 40 de megawați. OK, nu este o întâmplare generalizată, dar pe Piața de Echilibrare atât de mari erau dezechilibrele, încât cel care avea capacitatea să desfacă piața, adică să satisfacă piața și să injecteze energie electrică, a primit prețul de 160.000 RON.
GM: Nu era numai din cauza asta, din cauza lipsei sau surplusului. Era și pentru că era acea ordine de merit și dacă voia să cer un milion de euro pe megawatt, atâtea cerea.
LA: E prețul marginal. Practic, o altă eroare a Uniunii Europene, dacă îmi permiteți să spun așa, era acest sistem de preț marginal, care la început, când a fost inventat, era o gândire relativ sănătoasă. Ce s-a dorit prin aceasta? De a facilita surselor regenerabile să fie, cumva, compensate. Atunci, cel care intra cu un kilowatt produs din energie fosilă, ăla trebuia să calculeze toate costurile, certificat verde, nu știu ce, bla bla bla. Era cel mai scump, dar cel mai ineficient din perspectiva Uniunii Europene și atunci mânca foarte bine și regenerabilul. Dar, astăzi, nu mai suntem în în situația asta pentru că vin mult mai multe capacități de regenerabil, plus că tehnologia în sine pe megawatt s-a ieftinit.
GM: V-am întrerupt când vorbeați despre prosumatori și Piața de Echilibrare, că au fost și prețuri foarte mari, 160.000 lei pe megawatt. Revenind la Piața de Echilibrare, că spuneați despre piață în general, nu doar dezechilibrele create de prosumatori, spuneați că Piața de Echilibrare, într-adevăr, e scumpă și că doar într-un scurt interval, de 15 minute, au fost astfel de prețuri. În general, nu este așa o tragedie cu piața asta de echilibrare.
LA: Corect că nu este o tragedie. Problema, mai degrabă, era, din punctul meu de vedere, că lipseau, totuși, niște capacități de producere de energie în bandă. De exemplu, piața din Transilvania. Să vorbim tehnic. În Dobrogea sunt congestii majore, este Cernavodă, sunt regenerabile de când este trendul ăsta cu regenerabilele. Deci, sunt congestii. Este extrem de greu să transporți mai departe energia electrică. Necesarul de energie este în nord sau în vest, nu ai capacități de producție, iar Transilvania, în multe situații, e un punct negru sau alb, dacă vreți, pentru că nu există capacități de producere de energie electrică, majoritatea erau acolo centrale pe cărbune, care au fost scoase din funcțiune și așa mai departe. Deci, era un dezechilibru major și între regiuni, dacă vreți Transilvania.
Dar, dacă aveam, de exemplu, Iernut funcțional, cu 430 MW, nu exista o problemă. Tehnic vorbind. Dacă se dă drumul la Iernut, și, cel puțin eu, în calitatea mea de președinte, să știți că aproape în fiecare seară încerc să vorbesc cu puteri divine să mă ajute în această inițiativă esențială.
GM: Se termină Mintia înainte.
LA: Dar vine și Mintia, că și asta am vrut să spun. De exemplu, dacă intră în funcțiune Mintia cu cei 1700 MW și dacă intră etapizat – hai să zicem că intră cu 800 MW – vine Iernut cu 430 MW, înseamnă deja peste 1.200 MW pentru Transilvania și nu numai, pentru întreg sistem energetic național o să fie un pas extrem de important, care o să poată să normalizeze piața asta relativ dezechilibrată. Am spus și la o altă intervenție televizată că România, acum, ar trebui să se liniștească un pic în ceea ce înseamnă investițiile regenerabile.
Aici și clarific repede: eu nu sunt împotriva regenerabilelor, dar, cel puțin poziția partidului pe care îl reprezint eu a fost de ani de zile foarte clar, când nu prea era la modă să vorbești împotriva regnerabilelor, când erai anti – Europa, că nu voiai să ne îmvezim, că tu voiai să fii clasic și, poate, te mai și făcea rus, că așa era la modă. Noi am avut o opoziție foarte pertinentă. E vorba de UDMR, reprezint formațiunea politică UDMR.
Noi am spus foarte clar: da, noi am înțeles această intenție a Uniunii Europene și putem să fim de acord și suntem de acord cu anumite părți, dar, dacă e să analizăm din perspectiva competitivității economice și industriale a Uniunii Europene, vom avea o problemă majoră. Și noi am spus clar: domnule, nu poți renunța la anumite avantaje energetice existente în Uniunea Europeană numai de dragul de a te face tu o insulă care nu emiți CO2, iar cei care emit – taxezi puternic, devenind totalmente necompetitiv.
Tu, noi, România, care suntem, totuși, stat membru, dar un stat întreg și suntem aici noi de capul nostru, cum s-ar spune, trebuie să avem puterea să luăm niște decizii foarte clare, cum ar fi, de exemplu – și aici trebuie să fac mențiunea: domnul ministru Burduja a fost primul care a avut curajul să se ducă la Comisia Europeană și să bată în masă, în sensul să încetinim închiderea capacităților pe cărbune, că o să rămânem în beznă. Și atunci noi, deja, înainte ca să meargă Burduja, noi am făcut o modificare foarte importantă, pe vremea lui Virgil Popescu, în lege, în care am introdus acel amendament prin care am spus foarte clar că nici o capacitate de producere de energie electrică bazată pe cărbune sau pe orice altă sursă, fără avizul Dispecerului Energetic Național (DEN) nu se mai poate scoate din funcțiune.
Adică, dacă DEN spune, domnule, stai un pic, că dacă tu scoți capacitatea asta și dacă emiți în aer capacități de CO2, România o să intre în blackout. Deci, stați să ne încetinim. Deși, prin lege, am făcut niște modificări extrem de importante. Plus, pe lângă asta, am fost cumva, am devenit conștienți că trebuie să tratăm cu foarte multă grijă acest aspect și, cum obișnuiesc să spun, să nu ne înverzim. Adică poziția noastră a fost clară: hai să facem ce are logică.
GM: Cum spuneați dvs.: să nu înlocuim pragmatismul cu ideologia.
LA: Noi am spus întotdeauna: energia nu poate să fie o teorie politică, ci energia este o chestiune foarte pragmatică.
GM: Să știți că două lucruri vreau să vă întreb. Unu – despre harta dumneavoastră energetică. Și mărturisesc că dezbaterea aceasta, Focus Energetic, cu investițiile în energie și influențele asupra competitivității economiei românești, de la harta dumneavoastră ne-a venit ideea. Deci, ce se mai întâmplă cu harta, dacă o „up – date – ați” și să știți că nu pot să trec fără să vă întreb un pic și ce părere aveți despre prețurile la carburanți.
LA: Hai să încep să fiu cât se poate de scurt și concis. Ideea cu harta s-a născut dintr-o realitate clară. În România, nu exista nicio platformă, instituție care să aibă defalcat consumul de energie electrică și gaz natural la nivel județean. Deci, noi, în ce orice direcție mergeam, mergeam la ANRE, mergeam la alte entități, ne dădeau „grosso modo” consumul de energie electrică anual în întreaga țară. La gaz, la fel.
Dacă ne raportăm la faptul că, normal, fiecare județ este o entitate de sine stătătoare, cu autonomiile lor și cu poziția lor de coordonator de credit, dacă vor să facă investiții în diverse domenii sau ei dacă vor să facă strategii de dezvoltare la nivel de județ, este esențial să aibă toate informațiile privind consumul și stadiul infrastructurii energetice. Eu obișnuiesc să spun că un investitor străin nu se uită prima dată la faptul că ai autostradă sau nu – autostrada e la locul 3, 4 -, se uită, înainte de toate, la energetică. Ai curent, ești cu potențial. Și atunci am făcut o defalcare foarte clară pe fiecare județ, unde vedem cât consumă energie electrică casnic/non-casnic, cât consumă gaz casnic/non-casnic, câți prosumatori există și am încercat să facem cumva și o corelare cu stadiul economic al acelui județ.
Harta ne-a ajutat foarte clar să aflăm punctual, cifric, și tot spun aceste exemple. De exemplu, în județul Tulcea, în momentul când s-a închis Alum SA, consumul de gaz la nivel județean a scăzut cu 97%. Punct. Dacă mergem de la premiza că oglinda unei economii se vede din consumul de energie, atunci, dacă avem această cifră de 97% consum gaz scăzut, înseamnă o problemă majoră economică. Mergem mai departe. Județul Galați, cu Mittal Steel. Acolo, consumul de gaz a scăzut cu peste 70% și unde spun că a scăzut consumul de gaz, a scăzut și consumul de energie electică. Sau județul Mureș, cu Azomureș, care s-a închis; consumul de gaz a scăzut cu peste 50%.
De exemplu, pe județul Ilfov, pe București. Consumul de energie electrică de la COVID încoace a scăzut cu vreo 10-12%. Unii spun că de aia a scăzut, pentru că s-au făcut blocuri și construcții eficiente energetic. Eu asta cred, că asta înseamnă o eficientizare de 2-2,5%; restul provine din faptul că foarte multe multinaționale lucrează de acasă, oamenii nu mai merg în „office building-urile” lor și aceste clădiri de birouri sunt goale.
Deci, această hartă, practic, ar trebui să ajute instituții, INS, Ministerul Economiei, județele, să aibă aceste informații pe care să le folosească. Harta asta are un singur dezavantaj: dat fiind faptul că este o inițiativă civică, dacă vreți, că eu, în calitatea mea de parlamentară, am făcut platforma, nu am cum să fiu conectat real-time cu tot ce se întâmplă în sistem. Atunci am un „delay”, cum s-ar spune, am o întârziere de date de jumătate de an, un an. Adică, eu pot să fac actualizarea acum pentru anul 2025, să avem cum se vede situația.
GM: Ziceți-mi de carburanți.
LA: Situația este una foarte complicată, dar aici, înainte de atacul american – Israel asupra Iranului, trebuie să spunem că deja înainte de atac era extrem de complicată zona. Știți foarte bine, sunt 2 piețe, este piața nordică și piața middle east, în care suntem noi. De fapt, prețurile înainte de război erau total diferite. În piața nordică nu exista niciun risc de război, acolo și vapoarele puteau să intre fără costuri extra privind asigurări și așa mai departe. Iar în zona aceasta era o problemă din cauza Orientului Mijlociu, unde deja costurile de transport al petrolul și așa mai departe erau mult mai ridicate față de nord.
GM: Era vorba de risc și riscul se vedea în preț.
LA: Corect. Și în Turcia, înainte de război, s-a oprit o foarte mare rafinărie, care a generat lipsă de produse finite în piață. Iar atunci România a jonglat destul de bine, luând în considerare aceste probleme deja de dinainte de război.
GM: Continuăm discuția la o altă „cafea”. Vă mulțumesc pentru că ne-am băut cafeaua împreună.
LA: Vă mulțumesc și eu tare mult pentru invitație și ori de câte ori este nevoie, vă stau la dispoziție.
