Un număr de aproximativ 1,4 miliarde de locuri de muncă şi trei sferturi din culturile agricole depind de polenizatori, care în prezent sunt grav ameninţate, arată un studiu publicat luni în revista Nature, informează AFP, preluat de Agerpres.
„Securitatea alimentară şi locuri de muncă din întreaga lume sunt în pericol, dacă nu vor fi luate măsuri rapide pentru a pune capăt declinului polenizatorilor”, avertizează cercetătorii de la Universitatea Reading (Marea Britanie), care au contribuit la realizarea acestui studiu. Printre culturile afectate figurează majoritatea arborilor fructiferi, seminţe, nuci şi producţii cu valoarea adăugată mare precum cafeaua sau cacao.
„Agricultura asigură locuri de muncă pentru 1,4 miliarde de persoane, adică o treime din persoanele active la nivel mondial”, subliniază studiul. Este vorba de o problemă „crucială pentru comunităţile rurale sărace, dintre care 70% au drept principală sursă de venituri şi locuri de muncă, agricultura”, se arată în studiul citat.
Culturile care depind de polenizatori sunt esenţiale pentru echilibrul alimentar uman, furnizând vitaminele A şi C, calciu şi acid folic, subliniază cercetătorii. „Pierderea polenizatorilor ar putea genera o recrudescenţă substanţială a maladiilor” generând un număr de aproximativ 1,4 milioane de decese suplimentar în fiecare an, adaugă cercetătorii.
Majoritatea polenizatorilor sunt insecte (albine, fluturi), dar acest grup include şi anumite păsări, lilieci şi şopârle. Ori în rândul acestor vertebrate, aproape o cincime sunt ameninţate de dispariţie. În aceeaşi situaţie sunt 9% din albine (20.000 de specii care polenizează peste 90% din marile culturi mondiale) precum şi fluturii. Albinele sunt lovite în fiecare an, în special în Europa şi America de Nord, de o prăbuşire a numărului de colonii, din cauza pesticidelor, dar şi a virusurilor şi paraziţilor sau a unui ansamblu de factori.
Autorii raportului fac un apel pentru luarea de măsuri care să protejeze polenizatorii de anumite practici agricole. Printre recomandările lor se numără înlocuirea pesticidelor cu unele tehnici naturale, plantarea de alei de flori între seminţe, asigurarea unei rotaţii a culturilor şi refacerea zonelor de floră sălbatică care să găzduiască insectele.
