Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul George Sergiu Niculescu, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE).
Jurist de formație, dar și absolvent al unui master în Administrarea Afacerilor în domeniul energetic din cadrul ASE București, domnul George Niculescu a fost, printre altele, membru în conducerea PATRES (Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România), dar și secretar de stat în Ministerul Energiei.
GM: Bună dimineața. Astăzi ne bem cafeaua împreună cu președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie, domnul George Niculescu, care nu este numai președintele nostru, este și vicepreședintele Consiliului de Reglementare al ANRE-ului european. Bună dimineața, domnul președinte.
GN: Bună dimineața, doamna Moroanu. mulțumesc pentru invitație.
GM: Ce mai faceți? Cum mai merge treaba? Sinceră să fiu, nu ne-am mai băut cafeaua împreună cam de multișor. Chiar eram curioasă. Voiam să începem ușor pe dos. Ce se mai întâmplă în Europa? Evident, din punct de vedere al reglementărilor în energie.
GN: Este un mare interes pe tot ce înseamnă scăderea prețului la energie electrică, creșterea investițiilor în rețelele de distribuție, o mai bună utilizare a interconectărilor și mai eficientă. Deci, mai bună și mai eficientă. Nu neapărat creșterea capacității de interconectare prin noi investiții, ci printr-o mai bună utilizare a capacităților existente, în așa fel încât energia ieftină din centrul și din vestul Europei să ajungă în condiții eficiente din punct de vedere al costurilor către zona de sud-est a Europei, unde am văzut că, 2 ani la rând, am înregistrat, mai ales în perioada verii, prețuri mari. La nivelul Bord of Regulatores, unde am fost ales vicepreședinte în septembrie anul trecut, cam acestea sunt preocupările pe care le avem pe agendă.
De asemenea, comunitățile de energie reprezintă o prioritate și lucrul acesta îl translatăm și în reglementările pe care le facem la nivel național. Dar poziția aceasta este importantă și din altă perspectivă: îmi dă mie posibilitatea și instituției în principal, nu doar mie, George Niculescu, să avem acces la informații, să fim în permanent contact cu reglementatorii de la nivelul Uniunii Europene. Și atunci când avem situații, spețe, cu care la nivel național nu ne-am întâlnit în mod curent, să putem să cerem puncte de vedere și abordări, perspective, de la țările din vestul Europei, care, poate, au trecut prin aceste situații, prosumatorii fiind una dintre ele.
Acum 2 săptămâni am făcut un workshop cu colegii din Grecia, care au trecut prin procesul acesta de creștere a numărului de prosumatori și dezvoltarea comunităților de energie.
GM: Adică să ne folosim de experiența altora.
GN: Exact. Sunt autorități de reglementare de la care avem ce să învățăm, pentru că s-au confruntat cu anumite situații înaintea noastră, și sunt autorități de reglementare la care facem transfer de informații, pentru că noi ne-am lovit de ele. Poziția aceasta să știți că este importantă și din perspectiva asta. Practic, ANRE din România și România stau la masa deciziilor importante în ceea ce privește reglementările în domeniul energiei electrice, energiei în general, la nivel european.
GM: Și la nivel european cam cum se vorbește din punct de vedere al reglementatorului? Bănuiesc că și prin alte țări e ca la noi. De exemplu, serviciile de transport și distribuție, la fel fiind și la ei monopol natural, se reglementează un tarif.
GN: Așa este.
GM: Pe de o parte. Pe de altă parte, energia aceasta regenerabilă, cumva, a explodat, nu numai la noi, peste tot în lume, a adus și niște costuri, cumva, în plus. Inclusiv decarbonizarea a adus costuri în plus, doar dacă mă gândesc la certificatele CO2. Ce înțeleg eu din asta? Pe de o parte, prețul energiei a crescut, pe de altă parte, pentru a prelua și a electrifica Europa, deci și în România, dar deocamdată vorbim, așa cum am zis, despre Europa, trebuie să crească tarifele de distribuție. Pe de altă parte, tot Europa spune să avem prețuri cât mai mici la energie, să le zic cât mai competitive, pentru produsele și serviciile pe care le oferă Europa. Adică, cumva, mă gândesc că dumneavoastră, vorbesc ACER-ul la nivel european și ANRE-ul la nivel național, sunteți între ciocan și nicovală. Cam cum reușiți să împăcați creșterea tarifelor de transport și distribuție cu scăderea prețului final la energie electrică?
GN: Din perspectiva tarifelor de distribuție sau de transport, întotdeauna, în discuțiile pe care le-am avut cu omologii mei, accentul a stat pe planificarea eficientă a investițiilor și o foarte atentă monitorizare a cheltuielilor pe care le fac operatorii de distribuție.
Nu ne permitem în tariful de distribuție, în condițiile în care prețul la energie este mare, ca în cealaltă componentă care formează prețul final, adică tariful de distribuție, să avem lucruri care n-au nicio legătură cu activitatea reglementată. Și atunci partea de monitorizare a cheltuielilor operatorilor de distribuție este foarte importantă și ne uităm cu microscopul pe fiecare cheltuială pe care o fac operatorii de distribuție. Ce este ”corp străin” eliminăm chirurgical și tăiem din tarif în așa fel încât, dacă avem creșteri de tarif, aceste creșteri de tarif să reflecte în mod direct doar investițiile care sunt în dezvoltare, eficientizare, îmbunătățire a serviciului de distribuție. Același lucru se întâmplă și la operatorul de transport.
Pe de altă parte, fondurile europene pe care le-au atras și le atrag operatorii de distribuție și de transport, investițiile finanțate din aceste fonduri europene trebuie mai repede puse în funcțiune. E foarte important de menționat că doar partea de cofinanțare se vede – restul fiind fonduri europene nu vor avea impact pe tarif.
Dar am citit articolul pe care l-ați publicat acum câteva zile. În momentul în care semnalul este acela că mai multe companii doresc să plece din țară, sunt de acord cu dumneavoastră că nu este un semnal bun.
Dar trebuie să ne uităm la motivele pentru care aceste companii pot decide lucrul acesta. Și dacă vedem că sunt unii operatori de distribuție care, în mod repetat, an la rând, nu au făcut altceva decât să subfinanțeze investițiile în rețelele de dribuție, storcând, practic, tariful ăla de distribuție și rata de rentabilitate cum stoarcem o lămâie când vrem să ne facem o limonadă, și la un moment dat iau decizia să plece din țara asta, înseamnă că au stors tot ce au avut de stors, dar nu au dat cât trebuiau să dea.
Și atunci să știți că, pentru mine, nu mai este o veste atât de proastă. Pentru că atâta timp cât un operator de distribuție și-a subfinanțat investițiile, indiferent de perioada de reglementare și de condițiile macroeconomice din Europa și de condițiile economice din România, nu și-au depășit nivelul minim de investiții, astăzi o să le vină greu să-l depășească, atâta timp cât avem inflația pe care o avem și în contextul în care în sectorul energetic sunt investiții pe tot lanțul – producție, distribuție, transport. Peste tot se lucrează și se investește.
GM: Și consumatorii investesc în eficiență energetică.
GN: Evident. Dacă un astfel de operator de distribuție, ca să revin, ia decizia, în grupul de conducere al companiei respective, că trebuie să părăsească România pentru că nu mai au ce să stoarcă de aici, pentru mine nu este o veste neapărat proastă. Eu o consider o decizie de management și cred că alt investitor, care va veni să preia afacerea respectivă, va veni cu niște intenții și cu un plan de investiții mult mai ambițios decât cel care pleacă.
GM: Eu înțeleg ce spuneți dumneavoastră. Plecând de la ideea că statul român a decontat în special companiilor care au și distribuție, și furnizare, și părți de furnizare din grup au decontat pentru schema de plafonare-compensare o sumă extrem de mică. Cumva, dumneavoastră simțiți că sunteți implicat în această problemă, pentru că ANRE-ul trebuie să valideze facturile sau, mă rog, documentele depuse, cererile de plată și, deocamdată, nu ați validat nu știu din ce motive; nu au depus documentele cum trebuie, nu…
GN: Până acuma, toate aprecierile pe care le-am făcut, le-am făcut din perspectiva operatorilor de distribuție. Acum mutăm discuția puțin pe partea de furnizare.
GM: Nu o mutăm. Din cauza furnizării, cei care au și distribuții au zis că „nu mai avem cum să ne finanțăm”. Cel puțin, eu asta am înțeles.
GN: Sunt două activități complet diferite. Ar fi greșit să spună unul dintre acești directori de companii că își finanțează și își mută banii intragrup, pentru că au probleme cu unbundling-ul și n-aș vrea să începem, nu știu, o discuție din nou despre separarea activității așa cum ar trebui făcută.
GM: Am spus eu, nu ei.
GN: Deci, pe partea de furnizare trebuie să vedem lucrurile într-un ton pozitiv. Profit de ocazie și vă spun că săptămâna trecută am trimis cereri de decontare în valoare de 250 de milioane de lei pentru ministere, spre a fi plătite. Eu sunt convins că perioada jumătatea anului trecut, în care ritmul de verificări nu a fost unul satisfăcător – și lucrul ăsta l-am asumat în mod public, fără niciun fel de problemă. Am și spus-o că este un lucru pe care mi l-aș dori: să am capacitatea să-l îmbunătățesc la nivelul Autorității de Reglementare. De asemenea, am pus accent pe faptul că aceste verificări nu sunt niște verificări pe care le facem cu pixul în mână și punem un „văzut” în dreptul unei sune solicitate de un furnizor.
Adică, din nou subliniez faptul că ne trebuie foarte multă responsabilitate atunci când facem verificările astea, pentru că lucrăm cu bani publici. Dar mă bucur să vă anunț faptul că săptămâna trecută am trimis cereri de aproximativ 250 de milioane. Ritmul o să rămână, cred eu, sper eu, unul ridicat, iar atunci furnizorii, probabil, că nu vor mai avea niciun fel de probleme pe subiectul acesta.
GM: Chiar este o veste bună, având în vedere că Ministerul de Finanțe anunțase că, pe primele patru luni, decontase 77 de milioane în total, dar pe patru luni. Dar, într-o săptămână, 250 de milioane; deja de trei ori mai mult într-o săptămână cât în patru luni. Foarte bine.
GN: Așa este.
GM: Foarte bine. Aici voiam să ajung. La noi, spuneți că, pe distribuții, că despre ele vorbeam acum, sunt companii care încearcă să stoarcă tot ce se poate stoarce. În Europa se întâmplă la fel? Adică, și acolo au aceeași problemă pe care o avem noi?
GN: De obicei, să știți că pot fi societăți comerciale care desfășoară această activitate și în România, și o desfășoară și în alte țări din Europa sau din lume. Dar, dacă facem o analiză comparativă cu privire la rata de reglementare, pe un studiu ACER, România are a doua cea mai mare rată de rentabilitate la nivelul Uniunii Europene. Și, cu toate acestea, ținând cont, într-adevăr, de riscurile de țară, de situația economică din România, rata aceasta de rentabilitate este una mai mult decât atractivă. Ar trebui să vedem investiții serioase în rețelele de distribuție. Cu toate acestea, avem companii care și-au depășit planul de investiții depus la ANRE pentru perioada a 5-a de reglementare cu doar 5%.
Ce să vă spun? Putem să discutăm oricând despre defectele cadrului de reglementare, despre incapacitatea statului de a stimula investiții și putem să facem emisiuni zile întregi cu subiectele acestea. Dar, corect este să spunem că avem a doua cea mai mare rată de rentabilitate, că un operator de distribuție a depus un plan de investiții mai mare doar cu 5%, pe când alții au depus planuri de investiții mai mari și cu 50-60% pe același cadru de reglementare. Deci, pofta de a investi depinde nu doar de cadrul de reglementare, ci depinde și de voința conducerii și acționarului.
Și atunci de asta revin: când o societate comercială se plânge încontinuu că nu-i stimulată suficient să facă X, Y, Z lucruri. Poate că problema este că nu este ea orientată spre a face lucrurile alea.
GM: Acum nu vă supărați că vă zic, dar vorbeați inclusiv de fonduri europene. N-am verificat, vă spun doar ce am auzit în piață. Pe Fondul pentru Modernizare s-au depus foarte multe proiecte; adevărul este că sunt și bani foarte mulți. Nu s-a decontat nimic, deși sunt gata multe proiecte.
GN: Și aici aveți dreptate.
GM: Nu s-au dat nici măcar banii de avans.
GN: Sunt peste 350-360 de zile de întârziere. Aici, corect este să spunem că ANRE n-are nicio legătură, nicio implicare și intrăm în celălalt registru, în care vedem, cum să vă spun eu, o incapacitate administrativă, pentru că, iarăși, trebuie să și punem adevărul.
GM: Deci, să înțeleg că este și vina companiilor, dar și vina autorităților române, nu al Autorității, al autorităților. Și finalul este că, până la urmă, investițiile, cel puțin în ce ține de rețele, nu sunt dintre cele mai bune, cele mai necesare sau substanțiale. Ceea ce, între noi fie vorba, nu se întâmplă pe partea cealaltă, de producție.
Dar înainte să trecem la producție, mai am o problemă – tariful binom. Toată lumea vorbește acuma de tarif binom. Opinia dumneavoastră, și ca vicepreședinte al ACER al Comitetului Reglementatorilor ACER, cumva și la nivel european, dar și la nivel național.
GN: Părerea mea este că tariful binom este o parte de reglementare modernă. Eu cred că tariful binom e de perspectivă. Ne-am uitat atent la varianta asta în ANRE, facem scenarii în continuare cu privire la modalitatea de aplicare a tarifului binom și rezultatele în urma aplicării tarifului binom. Tariful binom, practic, separă anumite costuri pentru consumator, dar îi garantează operatorului de distribuție același venit.
GM: Acum să și explicăm ce înseamnă acest tarif.
GN: El (n.r. – distribuitorul) va încasa aceeași sumă de bani la sfârșitul anului, dar de la categorii diferite de consumatori. Pe de o parte în funcție de consum, în funcție de kilowați-oră consumați, și, pe de altă parte, în funcție de puterea instalată pe care o au solicitată în ATR (n.r. – consumatorii) atunci când și-au construit locul de consum sau și-au cumpărat locul de consum. Când au încheiat contractul de racordare. Dar, practic, veniturile operatorilor de distribuție rămân neschimbate. Ei vor încasa aceeași sumă de bani în fiecare an.
Noi, consumatorii, vom plăti pentru energia pe care o consumăm un tarif ori kWh și, în funcție de puterea instalată pe care o avem fiecare dintre noi, unii mai mare, unii o putere instalată mai mică, un tarif tix.
GM: Va fi tariful fix. A mai existat la un moment dat un tarif fix.
GN: Puterea instalată o să fie în funcție de câți kilowați avem putere instalată, va fi un tarif fix, iar, în funcție de cât consumăm, va fi muliplicat cu numărul de kilowați.
GM: Dacă unii vor renunța la puterea pe care au cerut-o inițial, ce se întâmplă?
GN: Le scade tariful. Dacă, însă, între timp, noi, acasă, nu știu, în trendul de electrificare pe care îl are Europa, noi vom cumpăra o mașină electrică, vom avea nevoie de un sport de putere, pentru a alimenta mașina electrică, sau vom monta o pompă de căldură, de asemenea care are un consum mare, vom solicita un nou spor de putere. Vom mai monta, poate nu punem pompă, punem două aere condiționate, pentru că cresc temperaturile și trebuie să ne asigurăm confort în casă, iarăși, cerem un spor de putere. Va face ca, pe de o parte, să plătim pentru o putere instalată mai mare și, de asemenea, cu cât ne crește consumul de energie la locul de consum, vom plăti un tarif pentru o cantitate mai mare de energie, pentru că vom consuma mai mult.
GM: Am înțeles. Deci, dacă crește puterea, cerem spor de putere. Se plătește acel tarif de racordare. Plătești niște bani în plus. Și dacă scazi, îți dă distribuitorul bani?
GN: Nu. Plătești un tarif de distribuție mai mic, nu-ți stă nimeni bani, ci plătești mai puțin. De asta spun că operatorul de distribuție își menține nivelul de venituri, când noi plătim diferit.
GM: Am înțeles. Dar să știți că tot nu mi se pare corect. Când crești capacitatea de racordare, plătește un tarif mai mare, tariful fix, să-i zic.
GN: Lunar, se plătește lunar, nu doar atunci când o facem. În fiecare lună vom plăti aferent puterii pe care o avem.
GM: Când o facem, plătim tariful de racordare și apoi, în fiecare lună, un tarif fix mai mare. Când e să scădem, plătim lunar tariful mai mic, dar nu ne dă nimeni înapoi banii pe care i-am plătit pentru racordarea mai mari. Pentru sporul de putere. Aici va trebuie să vă gândiți.
GN: E o decizie pe care o evaluăm în continuare, intern, cu colegii. Este genul de decizie pe care nu te grăbești să o pui în aplicare, este o reglementare care va transforma lucrul acesta în mod substanțial, modul în care consumatorii plătesc tarifele de distribuție. Și, atunci, înainte să lansăm această reglementare, trebuie să fim absolut convinși că avem cea mai bună formă.
GM: Am înțeles. Acum, pentru că am tot vorbit despre racordare. În ultimii, să zic așa, vreo 20 de ani, la nivelul Uniunii Europene s-a pus problema producției de energie, în special din surse regenerabile, tranziție energetică, toate lucrurile acestea, scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră. De vreun an, Comisia Europeană a zis că „bă, dar știi că, de la producție, curentul ăla trebuie să ajungă la consumator”. Încă nu s-a inventat transmisia wireless și atunci e nevoie și de transport, și de distribuție. Și repet, de-abia de puțin timp Comisia a pus accent și pe rețele. Și aici vin, cumva, la problema internă. Am tot discutat despre problema internă, dar aș vrea să vorbim un pic și despre ordinele acestea, reglementările acestea pe care tocmai le-ați aprobat, privind și garanțiile pentru tariful de racordare la producători, dar și despre garanțiile financiare.
Cum ați ajuns la concluziile astea? 20% garanție din tariful de racordare, apoi 30.000 parcă de euro pe megawatt la garanție financiară. Mai întâi voiam să vă întreb unde se plătesc aceste garanții.
GN: Garanția pentru lucrarea de racordare se plătește unde se plătește din 2024. Știți foarte bine că noi am început aceste modificări de reglementări începând cu luna iulie 2024. Vă aduceți aminte că am introdus atunci această garanție pentru prima dată, în nivel de 5%. Corect. Și atunci, garanția aceasta se plătește la operatorul de rețea care a emis ATR-ul. Iar destinația banilor, în cazul în care lucrarea nu se face, garanția se pierde. Destinația clară a banilor o reprezintă dezvoltarea și întărirea rețelelor de distribuție. Adică, operatorul distribuție nu ia banii ăia și își cumpără mașini. Îi folosește special pentru dezvoltarea rețelelor de distribuție.
Același lucru se va întâmpla cu garanția în cuantum de 20%. Cum am ajuns la valoarea de 20% este simplu: am introdus reglementarea în 2024 și am pus o garanție de 5%. În 2025, am avut un efect: 9.300 MW de ATR-uri au expirat. Am văzut, de asemenea, că sunt în continuare megawați autorizați cu aviz tehnic de racordare peste 80.000 aproximativ 81.000 MW.
GM: În toată țara, adică și Transelectrica, și distribuitorii în total?
GN: Da. 81.000 MW. Iar rata de conversie în proiecte cu finanțare era de aproximativ 7.000 MW. Deci, foarte puțini. Din cei 81.000 MW, 10% ajungeau să ceară de la ANRE autorizația de înființare. Și atunci am considerat că trebuie să creștem această componentă.
Am avut propuneri din piață, propuneri care ce situau în jurul valorii de 10-15%. Am avut o propunere din partea Guvernului care ne-a recomandat să facem garanția, să creștem la nivelul de 50%. Am rămas ferm pe poziție, garanția a rămas la modul la care am și publicat-o.
GM: Asta e valabilă pentru toată lumea, nu numai pentru regenerabile?
GN: Pentru lucrările de racordare, da. Am mai pus o garanție. În afară de aia de 30 euro pe kilowatul instalat.
GM: Nu știu care e a treia garanție.
GN: Am pus garanții pentru participarea la licitații de capacitate. Știți bine că, tot în iulie 2024, am instituit procesul de licitare competitivă pentru capacități. Pentru a nu lăsa operatori economici care, iarăși, nu au resursa financiară necesară să se înscrie la o licitație.
Spre exemplu, sunt pe o rețea de distribuție 10 megawați liberi și operatorul respectiv îi scoate la licitație. Eu mă înscriu la licitație, dumneavoastră vă scrieți la licitație și începem și licităm pentru capacitate. Eu, la un moment dat, după ce cresc prețul bine de tot, mă opresc, dar eu n-am avut niciodată în gând sau n-am avut sursa financiară în așa fel încât să fac proiectul respectiv. Dumneavoastră câștigați puterea instalată disponibilă la rețeaua respecivă, dar la un preț mare. Și atunci, iarăși, am pus acest filtru. Și trebuie să facă solicitanții dovada capacității financiare, pentru că așa este corect să se întâmple. Asta este a 2-a garanție, care este tot pe partea de regulament de racordare.
GM: Ce voiam să vă întreb. Apropo în primul rând de cei 20% garanție. E valabil pentru orice capacitate instalată sau numai pentru regenerabile? Și vă întreb, pentru că nu știu, habar n-am dacă pentru Unitățile 3, 4 de la Cernavodă se va cere 20% garanție de racordare sau pentru Iernut, pentru SMR-uri, pentru Mintia. Sunt acele proiecte mari despre care se tot vorbește. Adevărat că încă nu-s gata, unele n-au început deloc. Mă gândesc, de exempt la Tarnița. Dar dacă și pentru acestea se va cere acea garanție de 20%.
GN: Din câte știu eu, reactoarele 3 și 4 au lege specială, putere rezervată în rețea. Mintia are lucrarea de racordare gata. Pentru că, să nu uităm că acolo a fost o centrală înainte. La SMR-uri, de asemenea, este aceeași situație – exista termocentrala de la Doicești, deci capacitatea de injectare este asigurată, există stația pe amplasament. Nu mai ai costuri de racordare. E altă capacitate care se racordează, costurile sunt foarte mici. Nu facem o stație nouă, nu se întâmplă nimic nou.
GM: Și același lucru se întâmplă și dacă un regenerabil găsește undeva o astfel de posibilitate? Tot așa, nu plătește garanție, pentru că există?
GN: Plătește garanție, dar doar aferentă lucrărilor de raportare. Aici nu vorbim de niște întăriri, de construcție, de stație. Adică nu este nimic nou. La Doicești există stație, la Iernut există stație, la Mintia există stație, iar la Unitățile 3 și 4 – știu că acolo e pe lege specială.
GM: Aș vrea să-mi spuneți cum e și cu garanția aceasta de 30.000 euro pe megawatt. Și asta la fel. Unde se depune?
GN: Această garanție se constituie sub forma unei scrisori de garanție bancară sau o formă de garantare. Este condiție în documentația pentru eliberarea autorizației de înființare. Adică, în momentul în care vii să soliciți, nu ai dosarul complet, nu intri în Comitetul de Reglementare până când nu ai dovada constituirii acestei garanții financiare.
GM: Deci, la dumneavoastră, la ANRE trebuie să vină cu patalamaua să zică, „uite, am”.
GN: Exact. În momentul în care suntem în situația de a fi executată această garanție, adică operatorul economic nu își termină proiectul – pierde garanția sau nu se apucă de proiect – pierde garanția, sumele acestea se constituie venit la bugetul de stat, nu venit la bugetul ANRE-ului.
GM: E păcat, că doar dumneavoastră munciți acolo.
GN: La fel avem și în cazul sancțiunilor pe care le aplicăm. Toate sancțiunile pe care le aplică ANRE, se fac venit la bugetul de stat.
GM: Când executați garanțiile, reprezintă tot un soi de penalitate și atunci se fac venit la bugetul de stat. Asta începând de când se va depune garanția aceasta?
GN: Din momentul în care s-a publicat în Monitorul Oficial
GM: Am înțeles. Deci, nu e valabilă și pentru cei care au depus. Cei care vor depune la dumneavoastră …
GN: Cei care au depus. Am trecut și norme tranzitorii în reglementare. Foarte important, se aplică măsura pentru cei care doresc prelungirea autorizației de înființare. Adică, dacă nu ai obținut autorizație de înființare acum un an de zile, ai solicitat-o pentru 18 luni să faci o capacitate energetică. Au trecut 18 luni și tu n-ai terminat capacitatea energetică, la momentul la care vii să soliciți prelungire autorizației de înființare, trebuie să depuni această garanție. Și vă spun și de ce am luat măsura aceasta. Pentru că observam în ședințele Comitetului de Reglementare solicitări de prelungire a autorizației de înființare fără să fie începută o singură lucrare. Nu erau panourile contractate, nu erau invertoarele contractate, nu erau transformatorele contractate. Nu că nu erau montate, nici măcar nu erau contractate. Solicitantul dorea prelungirea autorizației de înființare cu 24 de luni și, într-un caz halucinant, motiva această întârziere în construirea proiectului spunând că nu a avut condiții meteo favorabile.
GM: Corect. Ba e cald, ba plouă.
GN: Exact. Dacă e cald, de ce e cald? Dacă-i rece, de ce e rece?
GM: Domnule Președinte, vă mulțumesc foarte mult. De fiecare dată e o reală plăcere să beau cafeaua cu dumneavoastră și ne mai vedem pentru că multe lucruri interesante se întâmplă și, într-adevăr, domeniul ăsta, energetic, este absolut efervescent. Vă mulțumesc și succes în continuare.
GM: Vă mulțumesc frumos și eu și rămân să știți în continuare un cititor al opiniilor dumneavoastră.
