Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pare că “a uitat” de protecţia consumatorilor casnici şi “ţine partea” distribuitorilor. Mai mult, pare că hotărăşte pentru români unde şi cum să-şi construiască o casă, unde şi cum să locuiască! Din punctul nostru de vedere, un nou ordin al ANRE, care stabileşte condiţiile de emitere a avizului de amplasament pentru locuinţe, încalcă nu numai Legea 123/2012 a energiei şi gazelor naturale, ci şi OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, ba chiar şi propria lege de funcţionare a Autorităţii, 160/2012!
Un nou ordin, aprobat de Comitetul de Reglementare al ANRE pe 22 iunie, precizează că un distribuitor refuză avizul de amplasament pentru o locuinţă, dacă aceasta este mai departe de 100 de metri de reţeaua electrică existentă.
“O parte din prevederile nou introduse are ca scop evitarea apariţiei cazurilor în care se construiesc locuinţe individuale amplasate la distanţe mari faţă de reţelele electrice de distribuţie, pentru racordarea cărora este necesară extinderea reţelelor electrice, a căror realizare este ineficientă economic pentru operatorul de reţea”, informează miercuri ANRE.
În aceste cazuri, proprietarii imobilelor s-ar afla într-o situaţie extrem de dificilă, având în vedere necesitatea asigurării alimentării cu energie electrică a locuinţelor. “Astfel, pentru situaţia în care obiectivul pentru care se solicită emiterea avizului de amplasament este o locuinţă individuală, pentru racordarea căreia s-a cerut o putere mai mică de 30 kVA, dacă nu există reţea electrică de joasă tensiune la o distanţă mai mică de 100 m şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile preliminare pentru realizarea acesteia, ca răspuns la cererea de emitere a avizului de amplasament, operatorul de distribuţie concesionar transmite solicitantului o scrisoare prin care îl informează că nu poate fi emis avizul de amplasament, deoarece nici în anul în curs şi nici în anul următor nu sunt condiţii pentru racordarea locuinţei la reţeaua electrică de distribuţie”, se arată într-un comunicat al ANRE.
Va primi aviz de amplasament pentru construirea locuinţei doar solicitantul care prezintă o declaraţie conform căreia soluţia de alimentare cu energie electrică a viitoarei locuinţe nu implică racordarea la reţeaua electrică de distribuţie publică de joasă tensiune.
“Modificările şi completările aduse prevederilor Metodologiei în vigoare vor avea un impact pozitiv asupra activităţii de emitere a avizelor de amplasament prin evitarea pozițiilor inflexibile din partea operatorilor de rețea și a birocrației prin explicitarea etapelor şi acţiunilor operatorului de reţea”, se mai arată în comunicatul ANRE. Oare?!
ANRE hotărăşte unde să-şi construiască românii case
Acest aviz de amplasament este foarte important. Conform unui alt Ordin al ANRE, 48/2008, “avizul de amplasament se regăseşte în lista cu avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării, prevăzute, conform legii, în certificatul de urbanism”. Iar certificatul de urbanism este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de construire. Ceea ce înseamnă că, fără acest aviz de amplasament, nu se poate construi nicio clădire.
Un apartament de trei camere are nevoie de circa 7 kVA, iar o casă normală – de aproximativ 10 kVA. O casă mare, o vilă, are nevoie de 14 – 15 kVA. “Un palat” poate ajunge la 20 – 25 kVA. Ei, în schimb un bloc poate ajunge şi chiar depăşi 30 kVA. Astfel, dacă un tânăr reuşeşte să obţină finanţare prin “Prima casă” şi nu-i ajung banii decât să-şi cumpere un teren în jurul marilor oraşe, dar terenul e la mai mult de 100 de metri de reţeaua de electricitate, poate “să-şi ia adio” de la casă! Nu-l mai lasă ANRE să-şi construiască locuinţa! În schimb, dacă un dezvoltator construieşte un bloc de 4 etaje în mijlocul câmplului, nu mai e nicio problemă: depăşeşte cei 30 kVA ceruţi de ANRE! Şi-uite-aşa, tânărul nostru se vede obligat să stea la bloc, nu la casă, pentru că aşa vrea ANRE!
Ordinul nu a fost încă publicat, iar comunicatul de presă al ANRE nu precizează ce se întâmplă dacă 3 fraţi hotărăsc să-şi construiască, fiecare, câte o casă, una lângă alta, dar la mai mult de 100 de metri de reţeaua de electricitate. Fiecare are nevoie de 10 kVA, adică sub 30 kVA, dar împreună au nevoie de 30 kVA, adică atât cât cere ANRE!
ANRE încalcă legea
Din punctul nostru de vedere, noul ordin al ANRE încalcă mai multe legi. În primul rând, încalcă propria lege de organizare şi funcţionare, 160/2012. În chiar primul articol al legii se arată că “Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor”. Cum protejează consumatorii acest ordin, ne este greu să înţelegem!
De asemenea, se încalcă OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Legea 123/2012 precizează că “activităţile din domeniul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare trebuie să se desfăşoare pentru realizarea următoarelor obiective de bază: (…) d) asigurarea accesului nediscriminatoriu şi reglementat al tuturor participanţilor la piaţa de energie electrică şi la reţelele electrice de interes public (n.r. – cum sunt reţelele de distribuţie)”.
OG 137/2000 arată, la art.1, pct. (2) că “principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea urmatoarelor drepturi: (…) (d) drepturile civile, în special (…) (v) dreptul de proprietate (…), e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special (…) (iii) dreptul la locuinţă”. Mai mult, Ordonanţa precizează, la art. 1 (4) că “orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate la alin. (2)”.
Noi credem că, prin noul ordin, ANRE încalcă dreptul la locuinţă şi dreptul la proprietate privată.
De asemenea, în opinia noastră, ANRE îi discriminează pe “săraci”, în favoarea “bogaţilor”: dacă ai bani să-şi faci un palat sau un bloc (majoritatea dezvoltatorilor de locuinţe multietajate sunt persoane fizice, precum fraţii Negoiţă, nu persoane juridice), “ai binecuvântarea” ANRE să construieşti; dacă eşti “un prăpădit”, care vrea şi el să-şi facă o căsuţă, “n-ai noroc” – ANRE nu te lasă! Pare că, încă o dată, se adevereşte proverbul “ban la ban trage şi păduche la păduche”.
Sigur, ANRE vine şi cu “o soluţie”: “va primi aviz de amplasament pentru construirea locuinţei doar solicitantul care prezintă o declaraţie conform căreia soluţia de alimentare cu energie electrică a viitoarei locuinţe nu implică racordarea la reţeaua electrică de distribuţie publică de joasă tensiune”. Altminteri spus, dacă îţi pui generator pe benzină, o morişcă de vânt în curte sau panouri fotovoltaice pe casă (acestea fiind şi cele mai uzuale modalităţi de rezolvare a problemei electricităţii în locurile unde nu e reţea). Dar, tinerii VLER (un program al CNR – CME) arătau, recent, că, în România, ca să-şi instalezi panouri fotovoltaice pe acoperiş, îţi ia, în medie, 450 de zile ca să obţii toate aprobările necesare!
Pe de altă parte, ANRE pare că susţine cu tot dinadinsul “cauza” distribuitorilor. O investiție eficientă a unui distribuitor de energie este aceea pentru care valoarea actualizată netă (VAN) este mai mare ca zero, iar durata de recuperare a investiției (DRI) nu depășește 20 de ani și rata de rentabilitate a distribuitorului. Investiţia într-o reţea electrică este de circa 10.000 de lei pe suta de metri de extindere, dar poate ajunge la câteva zeci de mii de euro, dacă implică și un transformator.
Aşa că ANRE spune, practic, că distribuitorii nu trebuie să facă aceste cheltuieli, pentru ca românii să aibă “lumină” în casă!
În schimb, nu interzice ca un viitor client casnic să construiască reţeaua pe propriii bani. Partea proastă este că, în România, pe teritoriul concesionat de un distribuitor, nimeni altcineva nu poate deţine reţea electrică. Drept pentru care, după ce dai zeci de mii de euro, te duci “frumos“ la notar şi faci act de donaţie (la propriu!) a reţelei pe care ai construit-o pe banii tăi către distribuitorul din zonă!
De aceea noi credem că ANRE “ţine partea” distribuitorilor împotriva românilor: pe de o parte nu le cere să investească în extinderea reţelei de electricitate, iar, pe de altă parte, “le bagă bani în buzunar”, din investiţiile făcute de români!
