Oceanele lumii acoperă circa 71% din suprafața pământului și valoarea lor este incalculabilă atât pentru planetă cât și pentru omenire. Ele sunt o resursă naturală vitală, complexă și atotcuprinzătoare, fiind deopotrivă o resursă alimentară vitală în multe părți ale lumii sau resurse de energie regenerabilă, dar și potențial rezervor de alimentare cu apă. În plus, multe zone încă neexplorate de-a lungul fundului mării ar putea conține rezerve exploatabile de minerale, petrol și gaze naturale de care este nevoie pentru a ține pasul cu cererea în continuă creștere a omenirii. Cel mai important, oceanele globale sunt ancorele de salvare a economiei globale, având în vedere că circa 70% din comerțul mondial se face pe mare. Oceanele ne ajută, de asemenea, să ne protejăm de cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice.
Un nou raport al organizaţiei de mediu WWF International – realizat în colaborare cu Institutul Global de Schimbări Climatice şi profesorul Ove Høegh-Guldberg şi cu Boston Consulting Group – încearcă să pună o valoare, un preţ pe oceanele lumii și estimează că economic valoarea lor brută este de cel puțin 24.000 miliarde dolari. „Punând acest lucru într-un context internațional, dacă oceanul ar fi fost o țară atunci aceasta ar avea a șaptea cea mai mare economie a lumii”, arată raportul citat de breakingenergy.com.
Cu toate acestea, nu este decât încă o estimare conservatoare, dat fiind că doar „producţia directă (pescuit, acvacultură), serviciile (turism, educație), comerț și transport (transport maritim de coastă și oceanic) și beneficiile adiacente (fixarea carbonului, biotehnologie)” sunt contabilizate în acest calcul. Având în vedere că „multe servicii ecosistemice esențiale sunt dificil de cuantificat”, nu sunt incluse în această evaluare şi activele „care nu sunt generate de ocean în sine, cum ar fi explorările offshore de petrol și gaze sau energia eoliană, sau (…) valorile intangibile, cum ar fi rolul oceanului în reglarea climei, producerea oxigenului și stabilizarea temperaturii planetei”.
Raportul afirmă că „valoarea reală a oceanelor este mult mai mare”. Dacă valoarea corectă este de 24.000 miliarde dolari sau mai mare este irelevant în sine. Raportul mai arată că „mai mult de două treimi din valoarea economică anuală de bază a oceanului este produsă de active care se bazează direct pe condițiile sănătoase ale oceanelor”. Cu toate acestea, condiţiile se deteriorează în mod constant din cauză că „economia oceanelor este deja fragilă și nu furnizează ceva la întregul său potențial”, indică raportul. Oceanul devine din ce în ce mai mult teritoriul final pentru deșeurile civilizației moderne.
De asemenea, Agenţia de Protecţia Mediului a SUA (EPA) subliniază rolul crucial al oceanelor lumii cu privire la schimbările climatice.
„Oceanele lumii au o relație reversibilă cu vremea şi clima. Oceanele influențează vremea de la nivel local până la scală globală, în timp ce schimbările climatice pot modifica fundamental multe proprietăţi ale oceanelor. (…) Cum gazele cu efect de seră captează mai multă energie de la soare, oceanele absorb şi ele mai multă căldură, ducând la o creştere a temperaturii de la suprafața mării și la creșterea nivelului mării. Modificările în temperaturile oceanelor și curenților cauzate de schimbările climatice vor duce la modificări în tiparele climatice din întreaga lume. (…) Cu toate că oceanele ajută la reducerea schimbărilor climatice prin stocarea unor cantități mari de dioxid de carbon, creşterea nivelului de dioxid de carbon dizolvat schimbă chimia apei de mare și o face mai acidă. Iar creșterea acidității oceanelor face mai dificilă supravieţuirea anumitor organisme, cum ar fi coralii și crustaceele, atunci când îşi construiesc scheletele și cochiliile. Aceste efecte, la rândul lor, ar putea modifica substanțial biodiversitateași productivitatea ecosistemelor oceanice”, arată raportul citat.
În concluzie, oceanele lumii joacă un rol critic în ciclul global al carbonului, dar acest lucru are, de asemenea, implicații în schimbările climatice. Căldura naturală tinde să crească, ceea ce este şi motivul pentru care rezervorul imens de ape oceanice adânci și mult mai reci – faţă de zona de apă de suprafață – nu absoarbe „toată” încălzirea globală a planetei. Deci, în timp ce oceanele sunt aparent „utile” pentru neutralizarea încălzirii globale într-o anumită măsură, nu există niciun motiv să sărbătorim. Efectele negative ale încălzirii oceanelor asupra diferitelor ecosisteme sunt nenumărate și ascunse publicului în adâncurile oceanelor – ceea ce înseamnă că feedbackurile pozitive ale oceanelor pot exacerba de fapt efectele schimbărilor climatice. Legate de acest lucru, Matthew England, director adjunct la Centrul de Cercetare privind Schimbările Climatice (CCRC) al Universităţii din New South Wales (Australia) explică într-un articol recent de ce folosirea temperaturii medii a aerului de suprafață la nivel global ca pe o măsură de încălzire totală poate fi înșelătoare, deoarece ignoră faptul că cea mai mare parte din căldură – circa 93% – este absorbită de oceanele lumii.
Oceanele „continuă să se încălzească, fără niciun semn că ar lua o pauză”, avertizează acesta.
„Temperatura medie globală a aerului la suprafață reflectă numai căldura prezentă în stratul atmosferic imediat deasupra suprafeței de teren / ocean. Şi cum căldura propulsează oceanele sub forma unor procese precum El Niño, atmosfera răspunde şi de urmările variaților termice. Ca urmare, temperatura de suprafaţă este puternic afectată de variabilitatea naturală. Dincolo de variabilitatea de la an la an, vezi cazul El Niño, există schimbări de la deceniu la deceniu, cum ar fi Interdecadal Pacific Oscillation (variaţii de temperatură din bazinul Pacific, n.r.), care s-a dovedit a avea un impact major în creșterea temperaturii globale”, afirmă oficialul centrului de cercetare.
