Un om de afaceri israelian vrea să dea statul român în judecată la CEDO

”Vin din Israel, dar sunt de 22 de ani în România. Odată ajuns aici, am demarat o afacere cu exporturi: echipamente de la Upetrom, macarale etc.”, îşi începe acesta povestea. Întrebat de ce a ales să investească în România, Hochman a spus că a jucat în echipa de volei a Israelului. ”Din 12 jucători, şapte erau români. Am dormit în cameră cu români, am învăţat de la ei câteva cuvinte şi expresii în limba română şi am fost atras de ţara dumneavoastră”, afirmă Hochman.

Acum 18 ani, secretara sa a avut probleme de fertilizare şi i-a cerut ajutorul. ”În Israel există cea mai mare experienţă de fertilizare in vitro, pentru că în Israel natalitatea e pe plus. La voi, natalitatea e la pământ. De ce e la noi pe plus? Pentru că statul israelian plăteşte toate cheltuielile de cuplu, orice încercare de fertilizare in vitro, până la vârsta de 52 de ani, consultaţii, medicamente, orice, până la doi copii”, adaugă Hochman.

Împreună cu secretara a fost la o clinică privată din Capitală, unde a aflat că 40 de cupluri aşteptau perioade îndelungate să intre la o consultaţie pentru inseminare in vitro.

”Am mers imediat în Israel, pentru că mi-a plăcut ideea unei asemenea oportunităţi. Am făcut un tur al spitalelor mari de stat din Israel, în special la cele universitare, şi am găsit unul, unde director era un român, şi am semnat un contract, potrivit căruia o echipă de acolo venea aici o dată pe lună. Eu m-am ocupat de tot ce înseamnă acreditare, am luat un spaţiu în Bucureşti şi, în 2003, am deschis primul meu centru de fertilizare in vitro, Med New Life, care se ocupa şi de ginecologie, alături de alte 13 specialităţi, între care cardiologie, chirurgie estetică, stomatologie etc. Am toate autorizaţiile necesare unui centru medical cu internare în regim continuu ”, spune Hochman.

”Din 2004 până în 2009 am făcut 2.500 de operaţii în domeniul ginecologic”, a precizat Raz Hochman. Acesta subliniază că nu a avut nici un caz mortal în toată activitatea sa.

A avut, însă, un incident cu o donatoare de ovocite. ”Am avut un caz, donatoarea a plecat acasă după trei ore de la procedura de recoltare (aspirare) de ovocite. Asta se întâmpla în februarie 2009. Fiecare pacientă rămâne 3 ore la noi, după tratament. Şi această pacientă a fost bine, toţi parametrii arătau bine, i-am luat analize de sânge, control la inimă, s-a făcut tot ce trebuia. S-a simţit bine, totul era normal, iar ea a plecat acasă. După două ore ne-a sunat că nu ne simte bine, iar noi i-am spus să ia taxiul şi să vină la noi. A trecut o oră, însă ea tot nu venea. Am sunat-o, a spus că este la un spital, unde sora ei lucrează în sala de operaţii. Dar acel spital nu are secţie de ginecologie”, afirmă Hochman. Omul de afaceri menţionează că i-a spus tinerei să se ducă la un spital de specialitate, ceea ce nu s-a întâmplat. Conform lui Hochman, un medic generalist, nespecializat în ginecologie, a operat-o a doua zi şi i-a scos cele două ovare. ”Dacă ar intra cineva la mine pe uşă, care ar avea probleme, aş trimite persoana respectivă la medicul de la care a venit. Aşa este normal, să trimiţi pacientul la medicul său sau măcar să suni, să ceri lămuriri cu privire la istoricul său medical”, specifică Raz Hochman.

După o lună, fata respectivă s-a dus şi a făcut reclamaţie de malpraxis contra Med New Life, la Colegiul Medicilor din Bucureşti . ”Comisia a verificat şi a hotărât: clinica Med New Life nu are nicio vină în acest caz de malpraxis. Fata a mers, apoi, la DIICOT, să ne facă altă reclamaţie. DIICOT, în 5 ani, nu m-a chemat niciodată la audieri. În 15 ani de activitate medicală, aceasta este singura reclamaţie pe care am primit-o”, a mai declarat Hochman.

Orice donatoare trebuia să vină şi cu primitoarea

”În iulie 2009 a fost scandalul cu Centrul Medical Sabyc. Când a apărut scandalul, eu am oprit clinica, am vrut să înţeleg  ce s-a întâmplat. Şi am decis, apoi, ca orice donatoare care vine, să vină şi cu primitoarea; nu am vrut să se creadă că eu fac comerţ”, spune Hochman.

În februarie 2013, jandarmii şi poliţiştii au închis clinica, iar el a fost arestat preventiv din două motive: primul, pentru că pacienta a pierdut ovarele şi, al doilea motiv, pentru că face parte dintr-un grup infracţional organizat de trafic de organe, conform art. nr. 7 din legea 39/2003. „Am căutat în legea 39 din 2003 şi, din 19 infracţiuni, nu scrie nicăieri de trafic de celule umane. Există altceva: trafic de ţesuturi sau organe umane, ceea ce e total diferit. Ţesutul este pielea, iar celule pot fi: saliva, urina, spermatozoidul sau ovocitele. E cu totul altceva”, a spus Hochman.

Acesta îşi aduce aminte cum a fost aruncat în arest preventiv 36 de zile, într-o cameră de 15/18 metri, alături de criminali şi violatori. Procurorul de caz a dispus confiscarea medicamentelor pentru uz personal, banilor personali şi a pus clinica sub sigiliu.

”De 17 luni eu vorbesc la pereţi. Încerc să-i fac pe judecători să înţeleagă că legea nu este aşa. La 26 martie 2013 am fost eliberat, dar cu condiţia de a nu părăsi Bucureştiul. Am făcut şase încercări să extindă controlul judiciar, pentru că am un centru la Suceava. La Spitalul Judeţean am făcut o investiţie de un milion de euro, în urma unei licitaţii publice, este contract public-privat. Când eram în arest aveam trei centre medicale, două în Capitală, Delta Hospital şi Med New Life, şi cel din Suceava”, a declarat Hochman.

”Eu sunt blocat în România de 17 luni. Nu pot pleca în Israel, nu îmi pot vizita tatăl, am nepot, am familia în Israel, pe care nu o pot vizita. Eu am investit toate fondurile mele personale în cele trei centre din România, am investit aici, în total, 2,5 milioane euro. În august a venit rechizitoriul de la Parchet, care spune că nu sunt acuzat de evaziune fiscală, că nu am cauzat niciun prejudiciu, că nu există nici parte vătămată şi nici civilă. Noi nu aveam nimic în neregulă. Nu am datorii la nimeni. Şi nici nu am intenţia să îmi abandonez afacerile de aici. Toţi banii investiţi de mine sunt aici”, a precizat Hochman.

Printre cele 4 capete de acuzare aduse se regăseşte şi cel de grup infracţional de trafic de celule umane, care nu este prevăzută în legea citată.

”Toate soluţionările date de judecatori sunt copy-paste, seamănă între ele. Eu am vrut să explic judecătorilor care este diferenţa dintre ţesuturi şi celule, dar niciodată niciun judecător nu s-a oprit asupra acestei explicaţii, considerând-o un detaliu nesemnificativ, unul care, însă, face diferenţa între închisoare şi libertate”, a spus Raz Hochman.

Un alt capăt de acuzare îl reprezintă punerea pe piaţă, ilegal, a unor medicamente. Potrivit lui Hochman, au existat clienţi care l-au rugat să le aducă medicamente din Israel, care nu se găsesc în România, pentru uzul lor personal şi în cantităţi mici. Acesta le-a adus medicamente, iar autorităţile române l-au acuzat că a pus ilegal pe piaţa din România, fără autorizaţie, medicamente care nu sunt în ţară, deşi acestea erau produse în Germania, ţară membră UE, ca şi România.

”Nu există clinică din România în care cineva să nu ceară să i se aducă medicamente din afara ţării şi este normal acest lucru. Dacă tu mergi în Germania şi îţi cumperi medicamente pe care le aduci aici e ilegal? Sunt, totuşi, pentru uz personal. Am voie să dau tratament, dar nu să şi vând. Însă eu am făcut o favoare. Am fost în Israel o dată pe săptămână, dacă oamenii m-au rugat, le-am adus. Medicamentele nu costau mult, câteva sute de euro, nu aveam cum să fac o afacere din asta, era mai mult o durere de cap pentru mine”, a adăugat Raz Hochman.

O altă acuzaţie este aceea că în fiecare lună venea din Israel un embriolog care avea diplomă din Austria şi drept de liberă practică în UE, ca să îi înveţe despre procedura fertilizarii in vitro pe biologii românii de la clinica sa, pentru că în România nu există şcoală de embriologie. ”Fiecare embriolog a venit de maximum trei ori pe an câte două zile. Ce spune procurorul? Că eu sunt infractor, că am pus embriologii, care nu au liberă practică pe teritoriul României, să lucreze în embriologie”, menţionează Hochman.

Investitorul israelian subliniază, însă, că nu se dă bătut, că are de gând să lupte cu autorităţile din România şi că îşi va face dreptate la forurile internaţionale.

“Nu am dat bani pentru ovocite, am dat bani pentru transport. Am primit deja o ofertă să îmi vând afacerea unui grup din Suedia, dar nu vreau. O să vând când o să am 7-8 centre, nu acum. Dar, dacă voi fi achitat, voi merge imediat la CEDO şi o să introduc un dosar de prejudiciu, iar voi, românii nevinovaţi, veţi plăti. Despăgubirile pe care le cer vor fi foarte mari, depinde cât durează dosarul. Dacă durează cinci ani, va fi în jur de 26-28 milioane euro. Eu am prejududiciu de 200.000 euro pe lună. Dacă instanţa din România nu este corectă cu investitorii străini, iar actul de justiţie nu este unul transparent, echilibrat, cu respectarea legii, niciun om de afaceri străin nu îşi va risca banii să vină într-o ţară unde poate să fie acuzat şi trimis în închisoare doar pentru că a adus, din ţara sa de origine, medicamente pentru uz personal. În contextul în care procurorii şi judecătorii nu răspund personal pentru sentinţele pe care le dau, iar, în cazul în care se fac greşeli, procurorii şi judecătorii se protejează unii pe alţii, România nu poate fi o ţară în care investitorii să îşi dorească să investească, astfel că România va intra în Schengen în anul 3000!”, conchide Hochman.

Procurorii susţin că donatoarele primeau 600 euro pentru ovocite

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), a emis, la data de 20 februarie 2013, un dosar de urmărire penală (nr. 7644/3/2013), împreună cu referatul ce propunea arestarea preventivă a inculpaţilor Hochman Raz şi Şerban Sorina-Gabriela, “cercetaţi pentru săvânşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi de organizare şi efectuarea prelevării de celule de origine umană pentru transplant, fapte prev. de art. 7 din Legea 39/2003 şi de art. 158 al. 1 din Legea 95/2006 cu aplicarea art. 41, al. 2, C.p., ambele cu aplicarea art. 33, lit. a C.p.”.

Procurorii arată că inculpaţii, printre care şi Raz Hochman, „ (…) pentru a procura material genetic necesar realizării procedurilor ce presupun fertilizarea in vitro, beneficiind de baza materială necesară ducerii la îndeplinire a tehnicilor de reproducere asistată, respectiv spaţiu propice desfăşurării activităţii în domeniul medical, aparatură de profil, medicamentaţie etc., în mod direct ori prin intermediari, au racolat prin diverse mijloace persoane de sex femeiesc care şi-au dat acordul în vederea urmării procedurilor ce presupun extracţia de ovocite, materialul genetic obţinut în aceste împrejurări fiind utilizat ulterior la realizarea de embriotransferuri în beneficiul persoanelor de sex femeiesc aflate în dificultate de a procrea pe cale naturală şi care, în schimbul unor sume consistente de bani, doreau să fie supuse tehnicilor de reproducere umană asistată (…)”.

Cercetările au început la 6 octombrie 2009, când o pacientă a făcut plângere penală arătând că „la începutul anului 2009 a fost cointeresată financiar de către angajaţi/reprezentanţi ai SC Med New Life să se supună unei proceduri de tratament hormonal având ca obiect hiperstimularea ovariană în scopul extragerii de ovocite, iar după intervenţia la are a fost supusă starea de sănătate a acesteia s-a înrăutăţit, astfel că a fost necesară efectuarea unei operaţii chirurgicale în urma căreia i-au fost extirpate ambele ovare”. Potrivit procurorilor, pacientele primeau 600 de euro pentru fiecare donare de ovocite.