Zilele acestea, importurile de gaze naturale au ajuns să reprezinte mai mult de o treime din consumul intern. Şi asta pentru că gazele ruseşti, singurele care ajung, practic, în ţară, sunt mai ieftine decât cele româneşti! Motivul: taxele pe care producătorii interni trebuie să le plătească la buget şi de care importatorii sunt scutiţi! Practic, autorităţile discriminează producătorii interni în faţa celor străini! Pentru a îndrepta această situaţie nu sunt decât două soluţii: fie elimină suprataxa pentru producţia internă, fie taxează şi importurile!
În aceste zile, consumul naţional de gaze naturale este de aproximativ 7-8 milioane de metri cubi pe zi, fără a pune la socoteală înmagazinările pe care companiile sunt obligate să le realizeze pentru a trece iarna cu bine. Din această cantitate, circa 3 milioane mc vin din import. Ceea ce înseamnă că aproximativ 40% din consum este acoperit din surse ruseşti.
De menţionat, producția internă de gaze a României este de circa 36 milioane metri cubi pe zi. Sondele nu pot fi oprite pentru că, odată oprite, cu greu pot fi repornite. Fiind vechi (unele produc de aproape un secol!), redeschiderea acestora ar costa mai mult decât gazul ce ar putea fi produs. Anul trecut, consumul intern a fost de circa 11 miliarde mc de gaze, dar în condiţiile în care, până la mijlocul anului, au mai funcţionat combinatele din Grupul Interagro. Din februarie anul acesta, companiile ce deţineau combinatele au intrat în insolvenţă. Ceea ce înseamnă că, în 2016, consumul intern de gaze va fi şi mai mic decât anul trecut, după ce, în anii dinaintea crizei, cererea internă ajungea la aproximativ 17 miliarde mc. Ce-or face producătorii interni cu gazele extrase, nici ei nu ştiu!
Ca şi cum lipsa cererii interne şi imposibilitatea tehnică de a exporta nu ar fi de ajuns, producătorii interni de gaze se confruntă cu o nouă problemă: atitudinea discriminatorie a statului!
Autorităţile au introdus, încă din anul 2013, un impozit suplimentar pe producţia de gaze. Prin OUG 13/2014 şi OG 7/2013 a fost aplicat impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a adoptării calendarului de liberalizare a preţurilor la gaze. Astfel, producătorii interni plătesc statului, conform unei formule de calcul, 60% din diferenţa de preţ ce se utiliza în anul 2012 (45,71 lei/MWh) şi „preţul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităţilor comercializate pe piaţa concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu mai mic de 72 lei/MWh”. Ceea ce înseamnă că, indiferent cu ce preţ ar vrea să vândă producătorii interni, suprataxa o plătesc luând în calcul tot acest nivel de 72 lei/MWh! Practic, producătorii interni sunt obligaţi să vândă la un preţ de minim 72 lei/MWh. Cum preţul gazelor de import a scăzut sub acest prag, iar românii plătesc suprataxa la 72 lei/MWh, pare evidentă discriminarea pe care autorităţile o fac între producătorii interni şi importatorii de gaze în România!
Când, la sfârşitul anului trecut, s-a hotărât prelungirea aplicării supraimpozitului la gaze, Executivul estima venituri de 872,93 milioane lei din această taxă aplicată producătoriilor interni, în scădere uşoară, cu sub 1%, faţă de execuţia preliminată pe 2015 (881,04 milioane lei).
Evident, guvernanţii nu vor să renunţe la aceşti bani! Problema este că, dacă se va continua în acelaşi mod, vor încasa 60% din aproape nimic! Pentru că producătorii interni vor ajunge să fie scoşi de pe piaţă de importurile mai ieftine, în condiţiile în care capacitatea maximă de import este de circa 39 milioane mc de gaze pe zi, mai mare decât capacitatea internă de producţie, de aproximativ 36 milioane mc pe zi.
Pare că statul „susţine” concurenţa neloială între producătorii interni de gaze şi importatori! Pentru a îndrepta această situaţie nu sunt decât două soluţii: fie elimină suprataxa pentru producţia internă, fie taxează şi importurile!
