Încep să se vadă foarte bine efectele OUG 114/2018: cresc importurile de gaze. Practic, toţi analiştii au avertizat că limitarea la 68 lei/MWh a preţului gazelor din producţia internă pentru consumatorii casnici “va umfla” preţul pentru consumatorii industriali. În plus, producătorii români plătesc şi o suprataxă la gaze, ce nu se plăteşte la gazele de import. Astfel, dacă preţul intern, cel puţin pentru industrie, creşte, “salvarea” va veni din exterior: vor creşte importurile, pentru că vor fi preţuri mai mici. Iar singurul exportator de gaze în România este concernul rus Gazprom. Şi exact asta s-a întâmplat: România a importat, în luna mai 2019, o cantitate cu peste 35.000% mai mare ca în luna mai 2018! Practic, “cu ajutorul” autorităţilor, românii bagă bani în buzunarele Gazprom! Iar competitivitatea industriei româneşti scade! Ca să nu mai vorbim şi de alţi indicatori macroeconomici, precum deficitul comercial, sunt influenţaţi puternic! În rău! Singurul câştig: creşte TVA-ul încasat la buget. Nu putem spune decât “Dă, Doamne, autorităţilor mintea cea de pe urmă!”
România a importat în mai 2019 o cantitate de gaze de 1.185.490 MWh, de 353 de ori mai mult faţă de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE). În mai 2018, România a importat doar 3.353 MWh. De remarcat, în luna aprilie 2019, cantităţile de gaze importate fuseseră de “numai” 100 de ori mai mari decât în aprilie 2018.
Preţul mediu al gazelor de import în luna mai 2019 a fost de 89 lei/MWh, conform datelor ANRE, cu 12% mai mic decât cel al gazelor româneşti tranzacţionate pe bursă (101 lei/MWh), după cum arată cotaţiile Bursei Române de Mărfuri (BRM), transmite Agerpres.
La finele lunii mai, ministrul Energiei, Anton Anton, declara că majorarea importurilor de gaze nu reprezintă o problemă. „Dacă preţul gazelor de producţie internă este mai mare decât gazele de import, industria se va orienta către gazele de import. Nu văd care e problema”, a afirmat Anton, într-o conferinţă, transmite Agerpres.
Într-o postare recentă pe pagina de Facebook a instituţiei, reprezentanţii Ministerului Energiei au scris că “Insistăm asupra faptului că importurile de gaze din această perioadă avantajează România, în condiţiile în care preţurile de import din această perioadă sunt cu mult mai scăzute decât în vârf de iarnă”. Totodată, Ministerul Energiei precizează, pe Facebook, că este preocupat de asigurarea stocurilor de gaze naturale necesare pentru sezonul rece. „Astfel, în această perioadă, atenţia noastră a fost îndreptată spre umplerea depozitelor subterane cu gaze naturale la preţuri cât mai bune. Astfel, la jumătatea lunii iulie 2019, România avea stocată în depozitele subterane o cantitate de 1,535 miliarde metri cubi de gaze, faţă de 1,237 miliarde metri cubi la aceeaşi dată din anul 2018”, spun oficialii instituţiei.
Aceştia au adăugat că stocul minim obligatoriu pentru iarna următoare a fost majorat, faţă de 2018, cu 10%, până la 2,18 miliarde de metri cubi de gaze.
Ne dăm cu stângu-n dreptu’
OUG 114/2018, aprobată în decembrie 2018, a fixat la 68 de lei pe MWh, pentru următorii trei ani, preţul pentru întreaga producţie internă de gaze naturale. OUG 19/2019, aprobată în martie 2019, a modificat această prevedere, lăsând la preţ fix doar cantităţile de gaze destinate consumatorilor casnici şi termocentralelor, începând cu data de 1 mai.
Iar noul act normativ vine “colac peste pupăză” la alte acte normative, care majorează preţul gazelor din producţia internă.
Încă din anul 2013, guvernanţii au introdus un impozit suplimentar pe producţia de gaze. Astfel, producătorii interni plătesc statului, conform unei formule de calcul, până la 80% din diferenţa de preţ al gazelor ce se utiliza în anul 2012 (45,71 lei/MWh) şi preţul de vânzare.
Practic, statul taxează “la greu“ producătorii interni, dar lasă „liber” preţul gazelor importate. Astfel, gazele din producţia internă sunt mai scumpe decât cele ruseşti (singurul adevărat exportator de gaze în România fiind concernul Gazprom). Iar gazele din producţia internă sunt mai scumpe nu pentru că aici costurile ar fi extrem de mari faţă de cele ale Gazprom. Pur şi simplu preţul acestora înglobează taxe pe care importatorii nu le plătesc! Iar sondele din România (unele funcţionând din anul 1909!), devin nerentabile din cauza suprataxării şi se închid.
Aşa că, din cauza legislaţiei şi a taxelor, gazele din producţia internă devin mult mai scumpe decât cele ruseşti, de import, netaxate, iar producătorii autohtoni trec la închiderea sondelor (şi, odată închise, nu mai pot fi redeschise!).
Autorităţile nu renunţă la taxe, pentru că bugetul este gol! Iar suprataxarea în domeniul energetic aduce miliarde de lei la bugetul secătuit de “pomeni”! Iar importurile aduc bani la buget din TVA!
Aşa se întâmplă când autorităţile nu văd mai departe de „lungul nasului”! Pun taxe pentru a creşte veniturile la buget, dar care, în final, pot periclita chiar siguranţa energetică naţională!
În plus, preţurile mai mari la gaze afectează industria internă, care devine necompetitivă. Aşa că nu mai miră pe nimeni că producătorii interni de bunuri şi servicii exportă mai greu, dar şi că pierd cote importante din piaţa internă! Iar finalul va fi unul “aşteptat”: se vor închide cmpanii, va creşte şomajul, vor scădea încasările la buget etc.!
Dă, Doamne, autorităţilor mintea cea de pe urmă!
De ani de zile, autorităţile se plâng că în România nu există o piaţă funcţională a gazelor naturale, pentru că există doar doi mari producători interni (Romgaz şi Petrom) şi un singur exportator (Gazprom). Astfel, n-are cum să fie competiţie pe piaţă şi, în consecinţă, un preţ corect pentru consumatori, casnici sau industriali.
Pe de altă parte, tot autorităţile spun că vor să dezvolte piaţa gazelor naturale, să o aducă cel puţin la nivelul celei a energiei electrice. Este adevărat, nici aceasta nu este una prea evoluată (măcar că nu există posibilitatea legală de a încheia contracte bilaterale directe, cu preţuri şi cantităţi flexibile), dar este mult mai evoluată faţă de cea a gazelor naturale!
Dar, dacă ne aplecăm mai îndeaproape asupra acestei pieţe, constatăm că sunt, de fapt, doar câţiva mari producători de electricitate: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Oltenia, Petrom, Romgaz, Elcen, CEZ şi Enel. Iar piaţa merge!
Astfel, şi pe piaţa internă a gazelor naturale ar trebui să crească competiţia! Dar, pentru aceasta, ar trebui să crească numărul producătorilor importanţi! Cel mai probabil, în curând va apărea un nou jucător important, Black Sea Oil and Gas (BSOG), care va livra gaze din zona de mică adâncime a Mării Negre.
Dacă guvernanţii ar fi fost mai aplecaţi spre business şi spre dezvoltarea pieţei, ceea ce, în final, ar fi adus şi preţuri corecte la gazele naturale, ar mai fi apărut încă cel puţin doi mari producători interni: Exxon şi Lukoil! Cu gaze tot din Marea Neagră, dar de la mare adâncime (offshore).
Din păcate, legislaţia internă, de la cea referitoare la producţia offshore, până la cea pentru calcularea redevenţelor, a suprataxării şi, mai ales, la celebra OUG 114/2018 (care plafonează preţul gazelor naturale), nu face decât să îndepărteze investitorii! Deja Exxon, cea mai mare companie petrolieră din lume, a anunţat că pleacă! Şi aceasta după ce, acum câţiva ani, cea de-a doua mare companie americană din domeniul hidrocarburilor, Chevron, a ieşit de pe piaţa internă! Un semnal “extraordinar”: companiile partenerului strategic, SUA, părăsesc România!
Dacă, pe lângă Romgaz, Petrom şi BSOG ar fi fost Exxon şi Lukoil, deja aveam 5 mari producători interni de gaze! Dacă s-ar fi dat drumul la Runda a XI-a de concesionare a unor noi perimetre de explorare petrolieră (pentru care, se pare, ANRM are pregătite 28 de pachete!), sigur ar fi apărut şi alţi producători de gaze! Mai ales că, potrivit unor estimări, în Marea Neagră ar exista circa 200 miliarde metri cubi de gaze, aproximativ consumul actual al României pe 20 de ani! Reamintim, Runda a X-a a avut loc acum 10 ani, în anul 2009!
Şi atunci ne întrebăm cine are interesul ca, în România, să existe numai doi mari producători de gaze naturale! Iar apoi să ne lamentăm că nu există concurenţă şi, în consecinţă, preţurile sunt mari, consumatorii nu pot plăti, cresc importurile etc., etc.!
De aceea cerem autorităţilor “să-şi revină” şi să dea drumul la piaţă! Altminteri, vom continua să băgăm bani în buzunarele ruşilor!
