Acasă Analize ”Regenerabilii” riscă să nu-şi mai ramburseze împrumuturile

”Regenerabilii” riscă să nu-şi mai ramburseze împrumuturile

de M G

eric stabEric Stab (foto), directorul general al Engie România (fosta GDF – Suez) a declarat, pentru Focus-Energetic.ro, că, înainte de a se trece la liberalizarea pieţei gazelor, ar trebui dezvoltată piaţa en gros, definit consumatorul vulnerabil, reglementate situaţiile de urgență, ar trebui implementată o politică adecvată şi coerentă de înmagazinare a gazelor, dar şi un Cod al reţelei, o piață de echilibrare transparentă, precum şi dezvoltate interconectările și investițiile în domeniu. În ceea ce priveşte energiile regenerabile, Eric Stab este de părere că, dacă nu se modifică legislaţia în domeniu, această industrie va fi falimentată, pentru că principalii jucători de pe această piaţa se vor afla în incapacitatea de a rambursa împrumuturile contractate. Ca soluţie, acesta propune asigurarea unui venit minim per certificat verde şi extinderea perioadei de recuperare a certificatelor verzi la 6 ani, consumatorii urmând să plătească, în plus, în factură, doar 0,1 lei/kWh în perioada de recuperare.

– Care este opinia dvs în legătură cu liberalizarea timpurie a pieţei interne a gazelor naturale, de la 1 iulie? Companiile sunt pregătite? Piaţa este pregătită? În opinia dvs, ce ar trebui făcut mai întâi?

– Piaţa are nevoie de predictibilitate şi stabilitate atât în ceea ce priveşte procesul de liberalizare, cât şi cel de dereglementare, pentru a le pregăti corect. În vederea pregătirii tranziţiei către o piaţă complet dereglementată trebuie, însă, avute în vedere, în prealabil, mai multe aspecte.

Un aspect se referă la dezvoltarea pieței en gros, care este, în continuare, lipsită de lichiditate, în ciuda deschiderii a două burse de mărfuri. Dezvoltarea pieței en gros trebuie să implementeze produse diversificate și flexibile, pentru a permite furnizorilor să-și echilibreze portofoliile. De asemenea, este necesar să ofere indicații despre modul de stabilire a prețurilor, prin asigurarea transparenței tranzacțiilor și a unor semnale de piață, care să poată fi utilizate pentru tranzacții bilaterale și care să permită intensificarea concurenței, atât în piața en gros, cât și cu amănuntul. Pentru a facilita dezvoltarea tranzacționării pe bursă la nivelul pieței en-gros, este esențială implementarea eficientă a unui regim de echilibrare, care să îi conducă pe jucătorii din piață să cumpere sau să vândă gaze naturale zilnic, în vederea echilibrării portofoliilor, generând, astfel, tranzacţii pe termen scurt. Existenţa acestei pieţei en-gros ar fi benefică tuturor categoriilor de clienţi.

Un alt aspect se referă la definirea consumatorului vulnerabil. Pentru a facilita tranziția de la o piață reglementată la una concurențială, ar trebui pus în aplicare un mecanism eficient de sprijin pentru consumatorii vulnerabili, care au nevoie de sprijin financiar direct. Sistemul actual de protecție a consumatorilor, prin prețuri reglementate pentru întreaga categorie a casnicilor, este inechitabil și defavorabil celor aflaţi în nevoie. În plus, el creează circumstanţe favorabile pentru amânarea aplicării măsurilor de eficiență energetică.

De asemenea, trebuie reglementate situaţiile de urgență, în caz de probleme privind securitatea aprovizionării cu gaze. România are nevoie de un plan de urgență coerent și ușor de implementat, pentru a putea face față unor situații bine definite în care securitatea sistemului este în pericol.

Acest plan de urgență ar trebui să permită operatorilor de rețea să opereze rețeaua de gaze în siguranţă, chiar şi în situații critice de aprovizionare. Ar trebui să prevadă o identificare clară a consumatorilor protejați, stimulente transparente și proporționale pentru consumatorii care ar putea să contribuie la stabilitatea sistemului prin intreruperea aprovizionării, responsabilități clare pentru părțile cheie interesate și condiții comerciale aplicabile în cazul implementării măsurilor de urgență.

Pe de altă parte, politica de înmagazinare a gazelor naturale trebuie revizuită şi ea pentru a putea contribui la consolidarea siguranței aprovizionării și pentru a se evita distorsiunile în piață. În acest sens, ar trebui stimulat un comportament corect al tuturor participanților la piață, iar practicile incorecte ar trebui penalizate conform regulilor. În prezent, nivelul penalităților nu este suficient de ridicat pentru a determina jucătorii din piață să își îndeplinească obligațiile de înmagazinare, ceea ce conduce la distorsiuni pe piața de retail. În plus, în contextul tranziției către o piață liberă, este important să existe stimulente pentru investiții, astfel încât depozitele de înmagazinare să răspundă nevoilor de flexibilitate din ce în ce mai crescute ale furnizorilor.

O piață de echilibrare transparentă reprezintă încă un aspect all tranziţiei către o piaţă complet dereglementată. Conform experienței internaționale, dezvoltarea piețelor en-gros este susținută de implementarea unui regim de echilibrare zilnic/intra-day transparent și nediscriminatoriu. O piață funcțională de gaze naturale presupune ca participanții la piață să dețină constant informații actualizate în ceea ce privește poziția lor, iar echilibrarea portofoliilor trebuie determinată prin aplicarea de penalități, care să reflecte costurile. Toate aceste optimizari s-ar traduce în beneficii reale pentru clienţi.

De asemenea, România trebuie să implementeze un Cod al Rețelei modern, care să sprijine tranziția către o piață funcțională liberalizată. Acest cod al rețelei ar trebui să pună la dispoziție mecanismele adecvate (rezervare de capacitate, nominalizări, managementul congestiilor etc.) pentru asigurarea fluxul gazelor către piață și care să fie corelat cu prevederile Codului european al Rețelei. Datorită caracterului complex al unei astfel de reglementări, este important ca prevederile sale să fie analizate în cooperare cu participanții la piață, iar măsurile care decurg să fie testate corespunzător înainte de a fi complet implementate, în vederea eliminării riscului de introducere a disfuncționalităților în piața de gaze naturale.

Totodată, problema interconectării pieței de gaze naturale din România cu cele din țările vecine ramâne de actualitate, iar sprijinul politic în acest sens este esențial în vederea asigurării, pe termen lung, a siguranței aprovizionării, prin diversificarea surselor. De asemenea, trebuie întărite eforturile instituționale pentru a facilita implementarea Proiectelor de Interes Comun, precum secțiunea română a coridorului Bulgaria – România – Ungaria – Austria, un proiect cu implicații majore în ceea ce privește securitatea energetică în România și în regiune.

– În opinia dvs, care ar fi cea mai potrivită soluţie?

– Cea mai potrivită soluţie ar fi aceea a paşilor mărunţi, în ordinea şi în direcţia corectă, iar toate aceste mecanisme enunţate mai sus să fie puse în aplicare, astfel încât să se asigure premisele reuşitei dereglementării pieţei de gaze pentru clienţii casnici.

– Ce sume a plătit Engie, în anii 2014 şi 2015, pe suprataxele introduse în 2013?

Sumele plătite în cei doi ani, 2014 şi 2015, pentru cele două suprataxe, taxa pe monopol şi cea pe construcţii speciale, au însumat 118 milioane de lei.

– Sunteţi şi producători de energie în parcurile Brăila Winds şi Alizeu Eolian. Ce cantitate de energie electrică aţi livrat în anul 2015 şi în primele luni din acest an?

– ENGIE Romania a produs anul trecut 267 GWh de energie eoliană şi aproximativ 110 GWh în intervalul ianuarie – 15 mai 2016.

 – Dispeceratul Energetic Naţional v-a limitat livrările invocând siguranţa sistemului electroenergetic naţional în anul 2015? Dar în 2016? Ce cantitate de energie electrică aţi fi putut produce şi livra fără aceste limitări? Care este suma pe care aţi fi putut-o încasa din vânzarea energiei, dacă nu ar fi fost aceste limitări?

– Estimăm că pierderile de energie datorate limitărilor au fost de aproximativ 2% din producţie în 2015 şi de aproximativ 3% de la începutul anului în curs.

– Ce număr de certificate verzi aţi primit? Câte sunt amânate?

– Date fiind prevederile legii 220/2008 modificate în 2013, care stipulează că producătorii de energie regenerabilă nu mai primesc cerficate verzi pentru producţia care depăşeşte valoarea notificată orar pe piaţa de a doua zi şi având în vedere că producţia de energie eoliană nu este perfect predictibilă cu 24 de ore în avans, ne aflăm, practic, în imposibilitatea de a primi mai mult de 85% din certificatele verzi/MWh.

– Începând cu anul viitor, vor fi eliberate pe piaţă şi certificatele verzi amânate. Conform Transelectrica, din anul 2013 şi până la sfârşitul lunii martie 2016 au fost amânate circa 25 milioane de certificate verzi, la care se vor adăuga cele aferente restului anului 2016, ceea ce va majora numărul certificatelor verzi amânate la aproximativ 30 milioane. Deja pe piaţă sunt mult mai multe certificate verzi decât este necesar, conform cotei anuale de energie din surse regenerabile. Care credeţi că este soluţia pentru ca investitorii în energiile verzi să poată vinde certificatele verzi?

– Din momentul modificării legii 220/2008 în 2013, situaţia sectorului de producţie de energie eoliană este cu adevărat dificilă. Cu titlu de exemplu, conform unui studiu efectuat de un consultant independent, care a consolidat rezultatele financiare ale companiilor producătoare de energie eoliană, pierderile înregistrate de acestea în 2014 se cifrează la 2 miliarde de lei. În 2015, aceste date nu au fost încă consolidate la nivelul industriei, însă ele sunt la acelaşi nivel, dacă nu şi mai rele. De aceea se impune, mai mult ca oricând, necesitatea de a recâştiga încrederea investitorilor în industria producătoare de energie eoliană. În caz contrar, această industrie va fi falimentată, dat fiind că principalii jucători de pe această piaţa se vor afla în incapacitatea de a rambursa împrumuturile contractate.

Toate asociaţiile care au ca misiune reprezentarea energiilor regenerabile (RWEA, RPIA, PATRES) au propus instanţelor decizionale, Guvernul şi ANRE, încă de anul trecut, o soluţie echilibrată, care să permită recâştigarea încrederii producătorilor de energie regenerabilă, limitând, în acelaşi timp, impactul asupra consumatorilor finali. Această soluţie se articulează în jurul a două principii. Primul principiu se referă la asigurarea unui venit minim per certificat verde, de a ajusta cererea de certificate verzi la oferta de certificate verzi, prin creşterea cotei. Ideea este de a-l asigura pe fiecare producător de energie regenerabilă că va putea să vândă toate certificatele verzi la un preţ minim stabilit de lege. Al doilea principiu se referă la extinderea perioadei de recuperare a certificatelor verzi la 6 ani. Pentru certificatele verzi amânate, extinderea perioadei de recuperare ar trebui să fie de la 3 la 6 ani (între 2018 şi 2023), pentru a evita să existe un vârf al vânzărilor de certificate verzi şi pentru a facilita o mai bună repartizare a costurilor în factura de electricitate a clienţilor finali, care nu va depăşi un maxim 0,1 lei/kWh consumat pe durata perioadei de recuperare, conform estimarilor existente.

din aceeasi categorie

1 comentariu

Consumator Final iunie 30, 2016 - 6:19 am

Foarte bine, sa dea faliment cat mai multi. Aceste firme trebuiau sa faca un studiu cu privire la pretul energiei din Romania, cu el sa mearga la banca, sa-si ia imprumut si apoi sa porneasca investitiile. Am platit si platim noi fraierii de consumatori pentru ei. Tara condusa de smecheri care au bagat in buzunar bani grei din „sponsorizarile” pe care le-au primit de la aceste firme pentru impunerea acestui cadru legislativ…

Comments are closed.