Acasă Analize Regenerabilele în dezbatere

Regenerabilele în dezbatere

de GM

 

Sulfina BARBU
foto: Ion Curelariu

Cea de-a XI-a ediţie a Conferinţelor Focus Energetic s-a axat pe măsurile de promovare a surselor regenerabile de energie. Până la sfârşitul lunii iunie, toate ţările membre ale Uniunii Europene (UE) trebuie să depună la Bruxelles un plan de măsuri pentru promovarea acestor surse „curate” de energie. Reamintim, UE şi-a asumat, unilateral, de-acum celebra ţintă „20/20/20”: până în anul 2020, la nivel comunitar, trebuie reduse cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, 20% din consumul de energie trebuie să fie din surse regenerabile, iar eficienţa energetică trebuie să crească cu 20%. Reprezentanţii autorităţilor, ai producătorilor, consumatorilor, specialiştii prezenţi la cea de-a XI-a conferinţă Focus Energetic au dezbătut modalităţile prin care producţia de energie din surse regenerabile poate fi sprijinită. 

Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei de Mediu din Camera Deputaţilor, a anunţat că, în câteva săptămâni, Parlamentul va da votul final pe Legea 220/2008 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie electrică din surse regenerabile, parte integrantă a Planului de Acţiune ce urmează să fie transmis la Bruxelles. De asemenea, a declarat că membrii Comisiei de Mediu sunt deschişi şi altor propuneri, care pot modifica schemele de ajutor. “Nicio lege nu este perfectă. Este, însă, perfectibilă”, a spus Sulfina Barbu. În România funcţionează un sistem bazat pe certificate verzi (un astfel de certificat reprezintă un megawatt de energie produsă din surse regenerabile) şi poate fi tranzacţionat la sume cuprinse între 27 şi 55 euro/certificat. În prezent, pentru energia produsă din sursă solară se acordă 4 certificate verzi, geotermală – 3, biomasă – 3, eoliană – 2, microhidrocentrale – 1. Există, de asemenea, cote de energie “curată” pe care furnizorii trebuie să le atingă în fiecare an. Furnizorul care nu realizează cota obligatorie anuală, plăteşte contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate la valoarea de 70 euro pentru fiecare certificat neachiziţionat.

Sprijin multiplu

Conform preşedintelui Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE), Jean Constantinescu, “ar trebui să existe un sprijin multiplu, pentru un serviciu multiplu: producător, reţea, rezerve”. Transelectrica, transportatorul de energie pe liniile de înaltă tensiune, trebuie să preia în sistemul energetic naţional toată energia produsă, ceea ce obligă compania la investiţii enorme, pentru care nu are suficiente resurse de finanţare. De asemenea, trebuie să existe capacităţi de rezervă, care să înlocuiască sursele de energie regenerabilă, pentru siguranţa sistemului energetic naţional. De exemplu, dacă nu mai bate vântul, sunt necesare capacităţi de producere, care să intre în funcţiune rapid, pentru a suplini lipsa energiei produsă eolian.

Conform preşedintelui IRE, în ianuarie 2010 existau studii de soluţie pentru racordarea la reţea a 17.000 MW, avize tehnice de racordare pentru 6.000 MW şi contracte deja încheiate pentru 2.300 MW. Reamintim, România consumă, la vârf, circa 9.000 MWh. “De exemplu, pentru 6.000 MW capacitate eoliană este nevoie de 1.000 MW rezervă terţiară rapidă, aproape jumătate din necesarul actual al sistemului energetic naţional”, a mai spus Jean Constantinescu.

OPCOM vrea să tranzacţioneze “aer curat”

Rodica Popa, reprezentanta OPCOM (“bursa de energie” de la Bucureşti), a declarat că schemele de sprijin ale Uniunii Europene se referă nu doar la certificatele verzi (CV), ci şi la cele ce atestă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (CER, ERU), cele care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent (EUA), precum şi la cele care atestă creşterea eficienţei energetice. “La nivelul UE, emisiile verificate sunt de 149,999 milioane tone CO2 în industria cimentului, 85,4 milioane tone – fontă şi oţel, sintetizare – 10,9, cocserii – 15,7, rafinării – 143,6, sticlă – 18,3, ceramică – 8,7, hartie – 27,6, altele – 1,8 milioane tone CO2. Cea mai mare pondere o au, însă, instalaţiile de ardere (precum termocentralele) – 1,35 miliarde de tone CO2, fiind 8.220 astfel de instalaţii. Toate celelalte instalaţii, verificate, de asemenea, de UE, totalizează 4.359, adică 35% din total”, a spus Rodica Popa. Pentru perioada 2008 – 2012, României îi sunt alocate 349.671.593 milioane tone CO2, dintre care, pentru energie, 207,8 milioane tone. Prin Programul “Facilitatea de tranziţie”, finanţat de Comisia Europeană, OPCOM poate oferi o soluţie integrată de tranzacţionare a certificatelor verzi, certificatelor de emisii şi certificatelor pentru eficienţă energetică. “Proiectul va fi finalizat în octombrie acest an”, a mai spus reprezentantul OPCOM. Reamintim, pe OPCOM deja se tranzacţionează certificate verzi.

Poluarea scumpeşte” lumina”

Preţurile la energia electrică ar putea creşte semnificativ din 2013, în condiţiile în care producătorii sunt obligaţi să realizeze importante investiţii de mediu, a declarat, în cadrul conferinţei Focus Energetic, Alexandru Săndulescu, director general în Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA). „Vin costurile de mediu, care vor împinge preţul energiei electrice în sus. În 2013, atunci va fi şocul, dacă nu se vor obţine nişte derogări”, a precizat Săndulescu. Potrivit acestuia, preţul cărbunelui creşte, în medie, cu 10% pe an. „Această creştere nu s-a resimţit, până acum, în preţul energiei. Motivul ar trebui explicat de cei de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)”, a afirmat directorul din MECMA. 2010 este ultimul an în care statul român mai poate acorda subvenţii pentru cărbune. Eliminarea subvenţiilor ar putea avea influenţa asupra costurilor de producţie a energiei electrice. „Dispare subvenţia la huilă, iar, din 2013, tot necesarul de permise de emisii poluante va trebui cumpărat. România are 40% energie produsă din cărbune”, a explicat Săndulescu. Acesta a precizat că nu se pune problema scumpirii energiei de „mâine sau poimâine”, ci din 2013. Săndulescu susţine şi că o influenţă asupra preţurilor ar putea fi determinată de investiţiile care vor fi realizate în producţia energiei din surse regenerabile.

Gazele – materie primă pentru chimizare

Grupul InterAgro, controlat de omul de afaceri Ioan Niculae, a propus Ministerul Economiei o modificare a Legii gazelor, prin care gazele naturale destinate producţiei de bunuri chimice şi petrochimice să fie considerate materie primă pentru aceste industrii, şi nu resursă energetică, aşa cum este legiferat în prezent. „Am propus MECMA modificarea Legii gazelor, astfel ca acestea să fie denumite materie primă pentru chimizare, pentru că acesta este procesul prin care se obţin produse cu valoare adăugată foarte mare. Propunerea noastră adresată ministerului este să fim alimentaţi doar cu gaze din producţia internă, la un preţ nu mai mare decât cel de producţie (…) În alte ţări e de neconceput să ardem gazele, cu excepţia chimiei şi petrochimiei”, a declarat, în cadrul conferinţei Focus Energetic, Marin Mirea, preşedintele patronatului Nitrosfor. El a adăugat că unităţile chimice şi petrochimice deţinute de grupul InterAgro au probleme în alimentarea cu gaze, unele dintre aceste fiind oprite, întrucât nu există suficiente gaze disponibile.

Reamintim, principalii producători de gaze din România sunt Romgaz Mediaş, controlat de stat, şi OMV Petrom, din grupul austriac OMV. Pe de altă parte, o serie de consumatori industriali din sectorul chimic (care s-au declarat întreruptibili, adică li se opreşte furnizarea atunci când populaţia are nevoie de gaze, aşa cum a fost în această iarnă, când s-au înregistrat -27 grade Celsius) consumă doar gaze din producţia internă până în luna octombrie.

În principiu, consumatorii din România utilizează gaze într-un coş format din gaze din producţia internă (circa 65 – 70%) şi din import (30 – 35%). Consumul anual al industriei chimice şi petrochimice din România se ridică la circa 2,5 miliarde metri cubi, potrivit lui Mirea. Anul trecut, consumul de gaze la nivel naţional a fost de aproximativ 13 miliarde metri cubi.

“Marea problemă este că, spre deosebire de toate celelalte industrii, cu excepţia chimiei şi petrochimiei, gazele din România se distribuie fără niciun criteriu economic”, a mai spus Mitrea.

din aceeasi categorie