Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) se va realiza, în România, prin aplicarea Schemei de Comercializare a Certificatelor de Emisii GES (schema EU ETS), ţinta stabilită la nivel european pentru ţara noastră fiind o scădere de 21% până în anul 2020, faţă de anul 2005, se arată în anexa la Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale a României privind Schimbările Climatice (SNSC) 2013-2020, publicată în Monitorul Oficial.
Schema EU-ETS reglementează emisiile provenite de la instalaţiile cu capacitate de producţie şi emisii considerabile din sectoarele Energie şi Procese Industriale.
SNSC 2013-2020 ţine cont de politica Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice şi de documentele relevante elaborate la nivel european, precum şi de experienţa şi cunoştinţele dobândite în cadrul unor acţiuni de colaborare cu parteneri din străinătate şi instituţii internaţionale de prestigiu.
Convenţia Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) a fost parafată în anul 1992 la Rio de Janeiro, fiind, în prezent, ratificată de peste 190 de ţări. În România, UNFCCC a fost ratificată prin Legea nr. 24/1994.
Convenţia stabileşte cadrul general de acţiune privind combaterea schimbărilor climatice, definite în sensul acestui document prin stabilizarea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră la un nivel care să prevină influenţa periculoasă a activităţilor umane asupra sistemului climatic.
În condiţiile actualului stadiu de negociere, conţinutul şi condiţiile de implementare a unui nou Acord Internaţional sunt prevăzute a se finaliza până în anul 2015, urmând ca intrarea în vigoare a acestuia să nu depăşească anul 2020.
Dacă analizele economice realizate înaintea producerii crizei economice actuale indicau costuri ridicate legate de atingerea obiectivelor de reducere, actualizarea acestora în noile condiţii generate de această criză estimează un cost de aproximativ 1% din PIB, până în anii 2050, se arată în Strategia Naţională a României privind Schimbările Climatice.
Strategia prevede şi relansarea traficului RO-LA pe reţeaua CFR, după ce vor fi aplicate măsuri de susţinere a acestui tip de trafic prin aplicarea unor subvenţii guvernamentale.
De asemenea, strategia are în vedere, prin accesarea de fonduri europene prin Programul Operaţional Sectorial Transporturi, construirea şi/sau modernizarea de terminale intermodale în zonele cheie identificate pe baza analizei rutelor şi a fluxurilor de tranzit, zone cuprinse în strategia de transport intermodal în România, aprobată prin OMTI nr. 457/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
“Aceste zone sunt Timişoara, Bucureşti, Constanţa, Giurgiu/Olteniţa, Braşov, Suceava, Iaşi. (…) De asemenea, se mai are în vedere reabilitarea unor terminale intermodale rutier/feroviar, după ce va fi aprobată schema de ajutor de stat de către Comisia Europeană”, se precizează în document.
Denumirea RO – LA, răspândită în general şi folosită în practică în Europa, este prescurtarea expresiei germane “Rollende Landstrasse”, ceea ce înseamnă şosea rulantă. Camioanele sau camioanele cu remorcă, respectiv autotractoarele pentru semiremorci, călătoresc pe o garnitură compusă din vagoane cu platformă joasă. Camioanele sunt urcate în vagoane cu ajutorul unei rampe mobile, ocupându-şi locul de-a lungul garniturii, tot cu ajutorul unei rampe.
10% biocarburanţi până în 2020
Furnizorii de carburanţi au obligaţia de a introduce treptat pe piaţă benzină şi motorină cu un conţinut stabilit de biocarburanţi, pentru ca nivelul obiectivului naţional privind ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi în anul 2020 să fie de cel puţin 10% din consumul total final, potrivit aceleaiaşi Strategii.
“Biocarburanţii şi biolichidele se asigură din materii prime care îndeplinesc criteriile de durabilitate stabilite la nivel comunitar, indiferent de locul de provenienţă a materiei prime”, se menţionează în document.
Potrivit acestuia, obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de utilizarea biocarburanţilor şi a biolichidelor faţă de emisiile de gaze cu efect de seră produse în urma utilizării combustibililor fosili sunt de minimum 35%, începând cu data de 1 ianuarie 2012, de minimum 50%, începând cu 1 ianuarie 2017, şi de minimum 60%, începând cu 1 ianuarie 2018, în cazul biocarburanţilor produşi în instalaţii în care producţia a început la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată.
