Acasă EconomieIndustrie Reanalizare la legislaţie

Reanalizare la legislaţie

de A

Mihai BeuÎntr-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Mihai Beu, membru în conducerea Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER) şi director comercial la Electrica Furnizare, a declarat că se pot introduce, eşalonat, contractele bilaterale directe pentru tranzacţionarea energiei, pe procente din electricitatea vândută în piaţă. De asemenea, el consideră că, având în vedere costurile foarte diferite de producere, ar trebui soluţionată problema formării „coşului” de electricitate. În plus, Mihai Beu consideră că trebuie reanalizată legislaţia pentru a înlătura restricţiile care împiedică buna desfăşurare a activităţilor pe piaţă, dar şi că trebuie explicate unitar şi rapid actele normative. Pe de altă parte, reprezentantul AFEER consideră necesară participarea tuturor actorilor din piaţă la susţinerea diverselor forme de protecţie a clienţilor şi nu doar implicarea prestatorilor de serviciu universal.

– Cum caracterizaţi piaţa concurenţială de energie în acest moment?

– În această etapă, piaţa concurenţială de energie este caracterizată de o concurenţă tot mai puternică, prin numărul foarte mare de furnizori, care se luptă pentru atragerea de clienţi. Spre deosebire de anii anteriori, ca urmare a consolidării şi acumulării de experienţă, furnizorii nou intraţi în piaţă se orientează spre categorii tot mai largi de consumatori, fiind interesaţi de cei cu consumuri mai mici. Au apărut şi primele semne de interes spre consumatorii casnici. În acest moment sunt peste 50 de furnizori activi pe piaţa cu amănuntul, iar 23 dintre aceştia au cotă de piaţă de peste 1%.

Pe piaţa angro, odată cu intrarea în vigoare a Legii energiei electrice şi gazelor naturale 123/2012, s-a introdus obligativitatea desfăşurării transparente, publice, centralizate şi nediscriminatorii a tuturor tranzacţiilor. Aceste prevederi au eliminat anumite practici incorecte de acces la resurse, care au defavorizat ani de zile companiile ce au acţionat corect şi care au pierdut clienţi foarte mari, într-o competiţie inegală. Pe de altă parte, producătorii au, din păcate, costuri foarte diferite de producţie, iar acest lucru permite celor care produc din surse ieftine să realizeze profit foarte mare, în timp ce producţia pe cărbune devine tot mai puţin competitivă. Consider că este necesar să se soluţioneze problema formării coşului de energie, pentru a se înlătura această problemă. În plus, există şi o problemă a siguranţei în aprovizionarea cu energie. În prezent, din cauza costurilor de producţie foarte mari, termocentralele pe cărbune sunt în pragul falimentului. Pe de altă parte, a plouat, a bătut vântul, este vară, ceea ce înseamnă că merge foarte bine energia produsă în centralele hidroelectrice, eoliene şi solare. Dar ce se va întâmpla în condiţii de secetă, fără vânt şi fără soare?! Cărbunele reprezintă o sursă sigură de energie. De aceea, şi pentru salvarea termocentralelor şi, în acelaşi timp, a locurilor de muncă, dar şi pentru securitatea sistemului energetic naţional şi pentru siguranţa în aprovizionarea clienţilor cu energie la un preţ competitiv consider necesară soluţionarea problemei coşului de energie.

– Din punct de vedere legislativ sunt bariere? Se poate vorbi de o suprareglementare?

Reglementările trebuie să creeze reguli, care să nu limiteze companiile din punct de vedere al mijloacelor de acţiune, atâta timp cât se respectă principiile liberei concurenţe şi drepturile consumatorilor. Pentru verificarea respectării principiilor trebuie să se acţioneze prin a promova şi chiar explica mai insistent aceste valori şi mai puţin în a restricţiona şi penaliza.

Este un volumul foarte de mare de reglementări, greu de gestionat chiar şi de către emitent, în sensul corelării acestora, a actualizării, a calităţii care trebuie să stea la baza elaborării lor. Nu este normal ca, de exemplu, să se sancţioneze, după doi ani, tranzacţii care s-au desfăşurat pe platformele OPCOM de către majoritatea participanţilor activi în piaţă, fără ca în tot acest timp să fi existat cel puţin un comunicat că aceste tranzacţii sunt considerate incorecte! Reglementările sunt, uneori, insuficient de clare, observaţiile făcute de către actorii din piaţă sunt prea puţin analizate de către autorităţi şi, ulterior, pericolul interpretărilor diferite se manifestă continuu. Lipsa de transparenţă în aplicarea reglementărilor este, de asemenea, un mare minus şi aş menţiona aici, ca exemplu, aplicarea Metodologiei de stabilire a preţurilor şi a tarifelor la clienţii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate. Actul normativ prevede recunoaşterea unor costuri justificate, asigurarea unui profit reglementat, stabilirea unor corecţii etc. Din păcate, calculele pe care ANRE trebuie să le facă nu sunt transmise furnizorilor şi constatăm că sunt diferenţe inexplicabile între calculul făcut de furnizor şi cel făcut de reglementator.

– Cu ce probleme se confruntă furnizorii?

Aş spune că o problemă importantă este nevoia de adaptare permanentă la schimbare. Aş sublinia faptul că ultimii ani au adus foarte multe noutăţi, odată cu procesul de liberalizare, modificarea structurii de producţie prin implementarea schemelor suport pentru producţia din surse regenerabile, preocuparea tot mai mare a consumatorilor pentru eficientizare, cuplarea pieţelor pentru ziua următoare (PZU) cu Ungaria, Cehia şi Slovacia, precum şi numeroase schimbări legislative. Trecerea de la statutul de monopol la cel de piaţă liberă nu este un proces care se derulează fără eforturi şi trebuie căutate soluţii noi, pentru că şi clienţii sunt mai exigenţi. Furnizorii trebuie să le reprezinte interesele, calitatea serviciului ofertit trebuie să crească, iar, la rândul lor, şi furnizorii trebuie să ceară servicii de mai bună calitate din partea operatorilor de reţea. Cu cât numărul de clienţi ai unui furnizor creşte, cu atât este nevoie de investiţii mai mari în programe informatice, în controlul proceselor, pentru că este nevoie de predictibilitate. Energia electrică este o resursă ce trebuie asigurată, pentru a susţine programele de dezvoltare a economiei, iar dezvoltarea trebuie să fie previzibilă, pentru a nu irosi resurse. Pe de altă parte, cred că trebuie să se analizeze participarea tuturor participanţilor la piaţă în susţinerea diverselor forme de protecţie a clienţilor, pentru că, în ultimul timp, se presează prea mult pe o parte dintre furnizori, şi anume pe prestatorii de serviciu universal.

– Care sunt, în opinia dvs, efectele aplicării Ordinului ANRE 78/2014?

Elementele de noutate introduse de Ordinul ANRE nr. 78/2014 sunt utilizarea contractelor standard sau a contractelor cadru în funcţie de piaţa pe care se derulează tranzacţiile. Există unele beneficii, deoarece se evită situaţiile în care participanţii la piaţă introduc, la licitaţie, oferte care au la bază contracte ce conţin clauze abuzive, nu se poate face uz de poziţie dominantă în conjuncturi care generează lipsa ofertelor de vânzare de energie în piaţa angro, se scurtează timpul alocat procesului de analiză al ofertelor în scopul luării deciziei de participare la licitaţii cu oferte de răspuns, se uşurează gestionarea contractelor în cazul participanţilor care tranzacţionează volume mari şi, implicit, un număr mare de tranzacţii.

Totodată, sunt restricţii, deoarece tranzacţionarea energiei electrice se face utilizând doar produse standard (livrare în bandă, vârf sau gol), iar micii producători, care exploatează centrale ce utilizează energia eoliană sau solară, nu au un regim de funcţionare care să permită vânzarea energiei utilizând doar tipurile de produse permise de acest ordin. Din acest motiv ei nu pot valorifica eficient energia produsă. Pentru această categorie de participanţi la piaţă este necesar să fie acceptată tranzacţionarea energiei în baza prognozei de producere.

Consider că efectul pe termen scurt a fost benefic, ca o măsură de constrângere, care să elimine repetarea situaţiilor în care numai anumiţi furnizori aveau acces la contracte cu energie ieftină. Totuşi, pe termen lung, trebuie reanalizată situaţia, având în vedere că urmează a se institui noi reguli de urmărire a tranzacţiilor cu energie la nivel european, care considerăm că vor fi în măsură să urmărească şi să identifice şi apoi să genereaze aplicarea de sancţiuni drastice participanţilor la piaţă care vor acţiona incorect (n.r. – REMIT).

Este adevărat că limitarea libertăţii de contractare, în condiţiile în care pieţele de energie sunt tot mai legate, existând deja o cuplare a pieţei de ziua următoare cu Ungaria, Cehia şi Slovacia, creează posibilităţi diminuate furnizorilor de a tranzacţiona rapid. Ar mai fi de menţionat că şi în raportul Consiliului Concurenţei cu privire la piaţa de energie se recomandă reintroducerea contractelor bilaterale şi introducerea instrumentelor financiare în vederea gestionării riscurilor. Atunci când se va considera că nu se mai vor repeta problemele din trecut, consider că se pot introduce, eşalonat, contractele bilaterale, pe procente din energia vândută în piaţă. Acum se simte tendinţa de a se evita piaţa angro şi de a se duce energia de la producători direct la consumatori în piaţa en detail, unde regulile sunt mult mai permisive, iar acest fenomen nu este benefic, deoarece se reduce posibilitatea de a se forma un coş de energie din surse diversificate, ceea ce ar permite un preţ corect la ”consumatorul mediu”. Se transferă problema din angro la consumatori.

– Cum apreciaţi relatia furnizor consumator?

Consider că, prin creşterea numărului de furnizori, relaţia cu clienţii nu poate decât să se îmbunătăţească. Serviciile oferite se modernizează, tehnologiile noi vor fi tot mai accesibile şi, în viitorul apropiat, mediul online va fi tot mai prezent şi va asigura transferul rapid de informaţie. Este nevoie de investiţii semnificative şi observ că atât companiile de producere şi distribuţie, cât şi cele de furnizare sunt interesate să investească.

-Deşi preţurile în piaţa angro au scăzut, nu se vede la consumatori. De ce?

O să vă contrazic, pentru că scăderea de preţ s-a revăzut şi la consumatorii eligibili. Totuşi, transferul spre consumator a preţurilor de pe piaţa angro se face cu un decalaj de timp, indiferent dacă este în sensul creşterii sau al scăderii. De fapt, preţurile la consumatori se determină pe baza unui istoric de tranzacţionare în piaţa angro, la care se calculează corecţii (date de tendinţele identificate în evoluţia volumelor şi preţurilor pe categorii de producători). În prezent, constatăm că, în piaţă, există o tendinţă de înlocuire a unor energii din surse de producţie mai scumpe, în general având ca resursă cărbunele sau hidrocarburile, cu energii din surse mai noi, regenerabile, care beneficiază şi de scheme de sprijin. Producătorii «verzi» se află în dezvoltare şi vând energie mai ieftină. Tendinţa de scădere a preţului din piaţa angro, la care faceţi referire, s-a văzut şi la consumatori, ofertele adresate, în special în piaţa concurenţială, în anul 2014, fiind mai mici decât în anul 2013 cu aproximativ 10%. Acest efect se vede şi în factura clientului, proporţional cu valoarea energiei electrice în total factură. Trebuie remercat că, în factură, sunt incluse şi alte componente în afară de energia activă. O componentă este reprezentată de costul serviciilor prestate de operatorii de reţea. Aceste servicii depind de preţul energiei din piaţă numai pentru componenta privind consumul propriu tehnologic, care nu este, însă, componenta cea mai importantă. De aceea, este posibil ca să avem evoluţii în sens diferit al costului cu aceste servicii, faţă de evoluţia preţului energiei. De asemenea, alte componente ce se regăsesc în factură sunt diferitele taxe, care au alte condiţionări în stabilirea nivelului decât preţul energiei pe piaţă: accize, TVA, componente ale schemelor de sprijin a eficienţei energetice (taxa de cogenerare) sau producţiei din surse regenerabile (certificate verzi). După scăderea preţului energiei pe piaţa angro din anul 2014, anul 2015 a început cu un nivel mai ridicat in trimestrul 1 apoi o scadere in primele luni ale trimestrului 2, aşa că mă aştept   să se mențină un nivel de preț la clienţi în perioada următoare apropiat de cel din anul 2014.

Pe de altă parte, este cazul clienţilor casnici, aceştia fiind singurii care beneficiază de tarife reglementate (într-o proporţie descrescătoare, conform calendarului de dereglementare). Pentru componenta «energie» din tariful final, populaţia a beneficiat de preţuri mai mici decât preţurile din pieţele concurenţiale. Totuşi, aceste tarife au o tendinţă de creştere pentru consumatorii casnici şi consider că este o evoluţie care ne apropie de alte ţări din UE sub aspectul raportului dintre preţul la populaţie şi cel destinat agenţilor economici. De remarcat, pe lângă consumatorii casnici sunt şi agenţi economici ce beneficiază de serviciu universal. Aceştia plătesc un tarif numit „componenta de piaţă concurenţială” (n.r. – CPC), practic, un substitut al tarifelor reglementate, care diferă, în esenţă, prin faptul că, la stabilirea acestor tarife, se ia în calcul preţul energiei licitate pe PCSU, platforma dedicată pe OPCOM. Acestă componentă va duce la o apropiere a preţurilor pentru aceşti consumatori, de preţurile de la clienţii eligibili, aflaţi în piaţa concurenţială, începând cu anul 2017.

– Care sunt demersurile viitoare la AFEER?

Aşa cum se ştie, AFEER doreşte să fie o organizaţie activă şi să vină cu propuneri constructive, care să ducă la o mai bună funcţionare a pieţelor de energie şi să permită dezvoltarea companiilor din România, astfel încât consumatorii să primească un preţ accesibil şi competitiv. Pentru a atinge aceste obiective, consider că este nevoie să avem un dialog permanent nu numai cu clienţii, ci şi cu autorităţile, cu reprezentanţii Ministerului Energiei, ai Parlamentului, dar şi ai reglementatorului, ai ANRE. Personal, doresc să crească transparenţa decizională pe segmentul fundamentării tarifelor reglementate, să se clarifice şi să se coreleze mai bine o serie de reglementări, pentru a nu mai exista situaţii în care să fie sancţionaţi toţi participanţii la piaţă atunci când, la diferenţă de ani, se lămureşte interpretarea legislaţiei. De asemenea, consider că reacţiile la perturbările ce apar în segmentul concurenţial trebuie să fie mult mai rapide, pentru că efectele acestora nu mai pot fi, de cele mai multe ori, reparate şi un avantaj creat unui segment din piaţă va altera competiţia, cu efecte pe termen lung.

– Cum se poziţionează Electrica Furnizare pe piaţă?

Electrica Furnizare este filială a grupului Electrica, înfiinţată în anul 2011 prin fuziunea celor trei filiale de furnizare şi este, în acest moment, cel mai mare furnizor de energie electrică din România. La sfârșitul anului 2014, Electrica Furnizare asigura energie la 3.590.456 locuri de consum ale clienților finali, din care 3.516.542 pe piața reglementată și 73.914 piața concurențială. În anul 2014, compania a furnizat 9,24 TWh, o cantitate cu 4,6% mai mică decât în anul 2013 (când a înregistrat 9,68 TWh). Cifra de afaceri netă în 2014 a fost de 4.011.621.961 lei, iar marja brută comercială realizată în anul 2014 a fost de 383.428.000 lei, mai mare cu 40,5% față de rezultatul financiar brut realizat în anul 2013 (de 272.928.000 lei). Profitul realizat din activitatea de bază, în valoare de 162.978.000 lei, s-a calculat ca diferență dintre veniturile și costurile de furnizare realizate pe fiecare dintre cele trei piețe.

Alături de activitatea de bază, Electrica Furnizare realizează venituri și cheltuieli din alte activități (taxă radio TV, habitat, redevențe, chirii etc.), astfel că rezultatul final a fost de 204.734.000 lei.

La sfârșitul anului 2014, numărul locurilor de consum a crescut cu 0,7% faţă de anul anterior, ajungând la 3.565.831. Aceasta se datorează nu numai reuşitei în atragerea de noi clienți, dar și datorită menținerii în portofoliu a clienților proprii. Cantitatea de energie electrică furnizată în anul 2014 clienților noncasnici mari a fost de 2,76 TWh, diferenţa de 6,47 TWh fiind vândută companiilor mici şi clienţilor casnici. După ce, spre sfârşitul anului 2013, a avut o scădere de vânzare, în semestrul II din anul 2014, Electrica Furnizare a reuşit să furnizeze cu 106.000 MWh mai mult faţă de semestrul I (de la 1.329.406 MWh, la 1.435.403 MWh), ceea ce arată că societatea are un trend ascendent.

Totuşi, este necesar să precizăm că scăderea cantității vândute în 2014 este efectul cumulat al reducerii generale a consumului la nivel național, a dezvoltării de către clienți importanți de capacități proprii de producție şi a eficientizării activităţii și începerii autofurnizării de energie electrică. Sunt încrezător în capacitatea Electrica Furnizare de a obţine rezultate şi mai bune în viitor şi privim cu încredere anii ce vin.

din aceeasi categorie