Banca Naţională a României (BNR) are o problemă cu băncile care oferă dobânzi 5% la produsele de economisire în euro, a declarat Mugur Isărescu (foto), guvernatorul băncii centrale.
“Este întrebare mare, de supraveghere. Păi, ce faceţi voi (n.r. – băncile) cu banii ăştia, cu 5% la euro, în condiţiile în care în toată Europa dacă se dă 1%?”, s-a întrebat Isărescu, avertizând, astfel, asupra faptului că băncile oferă dobânzi prea ridicate la depozitele în euro, comparativ cu randamentele pe care le-ar putea obţine la aceste resurse atrase, ceea ce le-ar afecta echilibrul financiar.
Tot el a afirmat că răspunsul băncilor este că stimulează economisirea internă, transmite Agerpres. “Păi foarte bine, dar veniţi aici la domnul Cinteză (n.r. – directorul Direcţiei Supraveghere din BNR) şi spuneţi-ne cum faceţi calculul, pentru a nu ne arăta că vă erodaţi capitalul, intraţi cu indicatorii, să spunem, în declin, ai solvabilităţii şi atunci nu am făcut niciun fel de treabă. Ce faci cu 5%? Cui dai credite? Ce plasamente faci dacă îţi permiţi să dai 5%, cu ideea că, în felul acesta, stimulezi economisirea?”, a mai spus şeful BNR.
Potrivit acestuia, creşterea economisirii interne durează. “Nu poţi să găseşti miliarde, dintr-odată în buzunarele românilor. Durează, este vorba şi de schimbare de comportament şi apoi este vorba şi de costuri”, a conchis Isărescu.
Predictibilitate la curs
Politica BNR de a menţine un curs “relativ de echilibru” a fost o abordare corectă, chiar dacă unii consideră cursul supraevaluat din cauza intervenţiilor băncii centrale, a mai spus guvernatorul Isărescu.
Intervenţiile BNR pe piaţa valutară au respectat o regulă strictă, practic a fost vândut pe piaţă ceea ce a împrumutat Ministerul Finanţelor Publice (MFP) de pe pieţele externe pentru a finanţa deficitul guvernamental, a explicat şeful băncii centrale.
În opinia sa, România nu este în situaţia de a putea stimula creşterea economică bazată pe exporturi, prin deprecierea leului.
“Nu degeaba plâng exportatorii. Lor le trebuie, mai degrabă, predictibilitate. Dacă vrei ca deprecierea să ducă la creştere economică prin exporturi, trebuie să ţii cont şi de structura economiei. Nu văd această situaţie în România”, a afirmat Isărescu.
În principiu, o monedă devalorizată ajută exporturile. De exemplu, pe piaţa externă, un scaun costă 25 euro. Dacă pe un exportator român îl costă 100 de lei să producă un scaun, iar cursul este de 5 lei/euro, înseamnă că, în afara ţării, scaunul poate fi vândut cu 20 euro, ceea ce va face ca scaunul românesc să se vândă mult mai bine, fiind mai ieftin decât cel produs în exterior. Pe de altă parte, dacă nivelul cursului este de 2 lei/euro, înseamnă că scaunul produs în România va costa la export 50 de euro, adică nimeni, probabil, nu-l va cumpăra. Astfel, nivelul cursului poate oferi un spor de competitivitate exporturilor româneşti.
Pe de altă parte, potrivit Ministerului Economiei, importurile sunt alcătuite din bunuri de investiţii sau produse industriale de completare pentru industria românească, în proporţie de 62,6%. Ceea ce înseamnă că, pentru a exporta, economia românească importă aproximativ 63% din componente. Altfel spus, pentru a produce scaunul, circa 63% din componente sunt importante (lemn, şuruburi, clei etc). În aceste condiţii, dacă nivelul cursului este de 5 lei/euro, importurile se scumpesc şi, în loc ca un scaun să coste 100 de lei, ajunge să coste 163 lei, adică aproximativ 33 euro la export.
Astfel, pentru că economia românească nu reuşeşte să asigure cea mai mare parte a componentelor necesare producerii bunurilor pentru export, un leu devalorizat nu ajută exporturile, pentru că scumpeşte importurile! Acesta este şi motivul pentru care exportatorii doresc un curs stabil! Pentru că exportatorii sunt, înainte de toate, importatori!
De remarcat, Mugur Isărescu a precizat că MFP s-a finanţat, în această perioadă, în mare măsură, din resurse externe, iar BNR a încercat să controleze variaţiile masei monetare, fără a recurge la sterilizări, care sunt foarte costisitoare acum şi ar conduce la deficit cvasifiscal.
Problema investiţiilor
Investiţiile rămân, în continuare, marea problemă a creşterii economice.
“În mod cert, ca să ai creştere economică, trebuie să creezi locuri de muncă şi să îţi crească productivitatea. De aici încep complicaţiile. În primul rând e nevoie de investiţii. E clar că România are o lipsă a economisirii şi ne trebuie capital străin. Am vrea să fie capital românesc, dar acest capital românesc, din păcate, a dispărut. Investiţiile interne sunt limitate şi nu avem mecanisme de a stimula prea mult economisirea sau acumularea, pentru că ar scădea consumul. Un om nu poate, în acelaşi timp, să crească şi rata economisirii şi rata consumului (…) Investiţiile, în continuare, rămân marea problemă a creşterii economice” a spus Isărescu.
De remarcat, în mod normal, investiţiile se fac din economisiri. Sau, altfel spus, cu banii depuşi în bancă de mai mulţi oameni sau firme (economisiri) se dă împrumut unei firme, care, de exemplu, construieşte o fabrică (investiţie). Cum în România oamenii şi firmele nu prea au bani să-i depună în bancă, până la declanşarea crizei mondiale, băncile locale cu capital străin aduceau bani de la băncile-mamă, de afară (adică din economisirile făcute de greci, spanioli, austrieci, italieni etc). O dată cu declanşarea crizei, băncile-mamă n-au mai avut bani să-i aducă în România şi, cum nici românii nu economisesc (pentru că n-au din ce), a apărut problema finanţărilor interne.
Mugur Isărescu a afirmat că România depinde, în continuare, de investiţii externe şi nu crede că ar putea fi atrase în continuare multe investiţii de portofoliu.
“Productivitatea şi crearea locurilor de muncă depind de investiţii. Investiţiile directe în sectoare neproductive cred că au ajuns la o limită. Pentru ca investiţiile să crească productivitatea unei ţări e nevoie de tehnologie şi există o supracapacitate de producţie în toate ţările emergente”, a mai spus guvernatorul BNR.
