Ministerul Finanţelor Publice a avut grijă ca, în plin post al Paştelui, să dea un act normativ prin care persoanele fizice despre care se crede că ar cam fi eludat Fiscul să aibă certitudinea că vor fi verificate corect. Şi ca totul să fie creştineşte, preoţii sunt scutiţi de la divulgarea tainei spovedaniei evazionistului.
Prin Ordinul MFP nr. 544/2014, a fost aprobată Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale. Ideea a venit ca o completare la Codul de procedură fiscală, referitoare la verificările aplicabile persoanelor fizice la care se constată o diferenţă de mai mult de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 de lei, între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală a contribuabilului.
Carta are în vedere “ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate”. Documentul trece în revistă acţiunile pe care le pot efectua organele fiscale, de la posibilitatea de a cere informaţii de la autorităţi şi instituţii publice, până la discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată.
“Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate, potrivit Codului de procedură fiscală”, se arată în Ordinul nr. 544/2014.
Scrisoare către contribuabil
Carta, care este, de fapt, o adevărată epistolă către contribuabil, avertizează că verificările nu pot începe fără înştiinţarea, cu cel puţin 15 zile înainte, a celui vizat. “Prin avizul de verificare veţi fi înştiinţat cu privire la temeiul juridic al verificării; data de începere a verificării; perioada ce urmează a fi supusă verificării; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării; locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care vă veţi prezenta; informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare. Aveţi la dispoziţie 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, să prezentaţi documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale”, se precizează în Cartă. Cel verificat are posibilitatea la amânarea controlului, dar doar o singură dată.
În plus, are dreptul la asistenţă juridică şi fiscală, la schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale, precum şi la prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare.
Unul dintre cele mai importante paragrafe din Cartă se referă la persoanele ce au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. “Soţul/Soţia şi rudele dumneavoastră până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri”, se arată în Cartă. Acelaşi drept îl au şi preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii. Toţi cei menţionaţi pot furniza astfel de informaţii, cu acordul celui controlat. Există o singură excepţie – preoţii, care sub nicio formă nu pot divulga taina spovedaniei, chiar dacă au informaţii despre eludarea Fiscului chiar de la enoriaş.
Control cu frica legii
Carta atrage atenţia că trebuie respectată legea, adică verificatorii Fiscului trebuie să se rezume numai la impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie. Mai mult, verificările se fac o singură dată pentru fiecare perioadă impozabilă; se poate redeschide controlul numai dacă apar informaţii noi, de natură să modifice rezultatul verificării. Documentul precizează clar dreptul celui verificat de a fi informat în timpul procedurii despre constatările făcute, precum şi despre rezultatul final al controlului. “În cazul în care vă simţiţi lezat de rezultatul verificării fiscale, aveţi dreptul să contestaţi decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală”, se specifică în Cartă. Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului atacat.
Documentul prevede şi lista cu obligaţiile celui verificat ce au scopul de a înlesni verificarea: de la obligativitatea prezentării la control şi până la furnizarea de informaţii şi înscrisuri cerute.
Carta se termină cu cea mai importantă prevedere: “(…) aveţi obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.
