Societatea Inginerilor Energeticieni din România (SIER) – Filiala Bucureşti Tineret a organizat conferinţa “Istoria Energeticii Româneşti”, în colaborare cu Muzeul Naţional Tehnic “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, Grupul VLER – Viitorii Lideri Energeticieni din România din cadrul CNR – CME, precum şi cu Secţia de Tineret din cadrul IRE. În cadrul dezbaterii, s-a discutat despre sectorul producerii energiei electrice în termocentrale, hidrocentrale, dar şi din surse regenerabile, precum şi despre transportul, distribuţia şi furnizarea electricităţii. Conform participanţilor, cel mai mare consum s-a înregistrat în România în anul 1989, aproape 84 TWh din producţia proprie, la care s-au adăugat şi aproximativ 9 TWh import (în condiţiile în care populaţia stătea mai mult în frig şi întuneric, adică nu prea consuma energie electrică şi termică), iar cel mai puţin în 1999 – 49,8 TWh.
Prezent la manifestare, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu a reamintit priorităţile mandatului său: independenţa energetică a României, realizarea unei strategii energetice, a unui management performant al companiilor de stat, precum şi realizarea unui rol mai important al României în ceea ce înseamnă politicile energetice europene.
“Să încercăm să cheltuim banii eficient. În ultimii ani s-au cheltuit 100 de milioane de euro pe studii de fezabilitate şi multe dintre ele nu mai pot fi folosite. Eficientizarea cheltuielilor este una din principalele teme de discuţie cu companiile de stat“, a spus Nicolescu.
În ceea ce priveşte independenţa energetică, acesta a declarat că vom continua să importăm petrol, singura resursă energetică insuficientă. În ceea ce priveşte capacităţile de producere a energiei electrice, acestea sunt mai mari decât necesarul intern, ceea ce permite exportul, dar vor trebui înlocuite sau modernizate capacităţi cu durata de viaţă depăşită. “Toate previziunile arată că, din 2019-2020, România va produce mai mult gaz decât va consuma“, a mai spus ministrul Energiei. Pe de altă parte, acesta a spus că, la sfârşit octombrie, se va finaliza primul draft al strategiei energetice naţionale.
Fostul director general al Renel (regia care cuprindea tot sistemul energetic naţional), Victor Vaida, a prezentat o istorie a producerii energiei în termocentrale în România. “Primele centrale electrice au apărut în Bucureşti – Palatele din Calea Victoriei și Cotroceni (septembrie 1882), Atelierele CFR de la Gara de Nord şi la Buşteni – Fabrica de hârtie (octombrie 1882)“, a spus Victor Vaida.
Echipamentele energetice principale au fost asigurate, la început, din URSS și Cehoslovacia, iar ulterior din Franța, Germania și România (IMGB, Vulcan, Electroputere, Automatica, Electrotehnica etc). Cele mai noi capacităţi au fost montate în anul 1987 (un grup de 330 MW la Turceni şi unul de 50 MW la CET Bucureşti).
Dacă în anul 1938 puterea totală instalată era de de 501 MW (453 MW în centrale termoelectrice și 48 MW în centrale hidroelectrice), în anul 1990 aceasta era de 22.904 MW (16.822 MW în centrale termoelectrice și 5.555 MW în centrale hidroelectrice).
“Producerea energie electrice în Romania, de la început până în prezent (peste 100 de ani), s-a bazat pe producția în centralele termoelectrice și de termoficare, cu pondere peste 80% (până în 1996), de 50-80 % (1996-2012), sub 50 % după 2012, care au folosit, în principal, resursele energetice proprii. Un mix energetic corect se poate stabili doar printr-o strategie energetică coerentă, care să țină cont de resursele proprii, de siguranța în funcționare a SEN, de funcționarea eficientă a pieții de energie electrică, de eficiența producției și a consumului energiei electrice și de prețul energiei electrice suportabil la consumatorii industriali și casnici“, a mai spus Victor Vaida.
Hidrocentralele – ,,acumulatori de energie”
Utilizarea energiei apelor pentru producerea forței – prin folosirea roților de apă – este una din primele descoperiri făcute de omenire, a declarat, la rândul său, Paul Gheorghiescu, care a prezentat o istorie a hidroenergeticii româneşti. ,,Ziua de naștere a centralelor electrice” este considerată ziua de 4 septembrie 1882, când Thomas Alva Edison inaugurează, la New York, celebra centrală Pear Street. Aproape imediat, în 1884, a început să fie utilizată şi în România: a fost iluminat Palatul Peleş.
Cea mai importantă activitate de inventariere a potențialului hidroenergetic al României a fost realizată de profesorul Dorin Pavel, în perioada 1926 – 1929. Acesta elaborează o primă lucrare de sinteză, ,,Forțele hidraulice disponibile ale Românie”, publicată în Buletinul IRE nr. 23/1929. Conform acestuia, potențialul economic amenajabil al țării era estimat la 5.206 MW.
Prima mare hidrocentrală a fost realizată în 1960, la Stejaru, după ce Dimitrie Leonida realizase, încă din timpul studenţiei, în 1906, schiţe ale acesteia.
În perioada 1961 – 1990 s-au construit cele mai mari şi mai multe hidrocentrale din România: 96, cu o putere instalată de 5.173,5 MW. După 1990 s-au construit 28 de hidrocentrale, cu o putere instalată de 702,7 MW.
”La 1.01.2014 hidroenergetica românească avea în funcțiune o putere instalată de 6.689,4 MW, cu o producție de energie de 18.224 GWh/an”, a mai spus Paul Gheorghisecu. Conform acestuia, potențialul economic amenajabil al României este de 28 – 32 TWh/an (9.100 – 10.300 MW), iar potențialul exploatabil: 24 – 26 TWh/an (7.000 – 8.200 MW). În prezent, gradul de utilizare a potențialului exploatabil este de 72,8%. ”Prin prisma potențialului tehnic amenajabil neutilizat, România mai poate valorifica încă circa 10-12 TWh/an, respectiv o putere instalată de aproximativ 2.500-3.000 MW”, a mai spus Gheorghiescu.
”Noile tehnologii de valorificare a altor resurse regenerabile (solar, eolian) vor face ca valorificarea restului de potenţial să nu mai fie profitabilă și, mai mult, menținerea în exploatare a unor centrale hidroelectrice să devină neeconomică. O «șansă» a centralelor hidroelectrice, în condițiile creșterii ponderii utilizării energiei solare și a energiei eoliene, o reprezintă folosirea capacității de «acumulatori de energie» în sensul stocării energiei pe timp de noapte sau în perioadele de minim energetic, dar şi cea de , «transformator energetic», în sensul transformării energiei de bază în energie de vârf. Apreciem că centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj vor fi indispensabile funcționării sistemului energetic. În lipsa unor centrale de pompaj construite în acest scop, există posibiltatea transformării marilor centrale gravitaționale cu lacuri de acumulare, în centrale de pompaj”, a mai spus Paul Gheorghiescu.
Evoluţia energiilor regenerabile a fost adusă în atenţie de către Fănică Vatră, care a arătat că, dacă în anul 2005 erau instalaţi în România 0,9 MW în centrale eoliene, la sfârşitul lunii martie 2014 erau 97 de centrale, care însumau 2.900 MW.”Energia electrică totală produsă în anul 2013 în România în centrale electrice pe bază de energii regenerabile susţinute prin certificate verzi a fost de 6,23 TWh, reprezentând circa 10,55% din energia electrică total produsă în România, din care 63,07% în centrale eoliene şi 17,86% în centrale fotovoltaice.
În privinţa furnizării energiei electrice, Sarchis Arachelian a arătat că, înainte de 1989, pentru consumul casnic ”erau alocaţi” 500 MW, iar iluminatul public a fost redus de la un consum de 5%, la 0,5%. Pe de altă parte, irigaţiile aveau la dispoziţie 3.400 MW. De altfel, în acelaşi sens, şi Octavian Lohan a precizat că, în anul 1989 s-a înregistrat cel mai mare consum în România – aproape 84 TWh din producţia proprie, la care s-au adăugat şi aproximativ 9 TWh import.
Probabil consumul ar fi ajuns la 100 TWh, dacă populaţia nu stătea mai mult în frig şi întuneric, iar iluminatul public ar fi funcţionat.
Confom lui Octavian Lohan, cel mai mic consum intern s-a consemnat în anul 1999 – 49,8 TWh. ”În anul 2013, consumul brut de energie a fost de 56,6 TWh. În privinţa consumului mediu brut de energie, cea mai mare valoare s-a înregistrat în 1989 – 9.500 MWh, iar cea mai mică tot în anul 1999 – aproape 5.700 MWh. Anul trecut, consumul mediu brut a fost de circa 6.500 MWh”, a mai spus Octavian Lohan.
