Toată Europa se plânge de prețurile mari la gaze naturale! Astfel, dacă anul trecut (adevărat, an pandemic, cu lockdown în aproape toată lumea), prețurile gazelor erau de circa 8 – 10 euro pentru un megawattoră (MWh), adică aproape 100 dolari/1000 de metri cubi, în această perioadă au depășit 162 euro/MWh, adică aproape 2.000 dolari/1000 mc! Cea mai des invocată cauză este aceea că Rusia, principalul furnizor de gaze al Europei, nu aduce suficientă marfă, utilizând gazul natural ”ca pe o armă”. Moscova, la rândul său, acuză Europa și, în special, Germania, că nu autorizează conducta Nord Stream 2, deja finalizată, prin care ar putea transporta gaze astfel încât toată lumea să aibă suficient. Trebuie să recunoaștem că este destul de bizară poziția Berlinului, mai ales că a autorizat gazoductul Nord Stream 1 cu ani în urmă! Iar, între Nord Stream 1 și Nord Stream 2 nu sunt, practic, diferențe! Iar fără Nord Stream 2, toată Europa riscă ”să dârdâie” în case și să și plătească pentru asta prețuri colosale! De ce nemții au autorizat un gazoduct, iar pe al doilea nu vor, deocamdată, să-l autorizeze rămâne un mister!
Nicio decizie cu privire la autorizarea gazoductului Nord Stream 2 nu este aşteptată înainte de mijlocul anului 2022, a anunţat, recent, autoritatea de reglementare în energie din Germania (Bundesnetzagentur), care, în luna septembrie, a suspendat procedura de autorizare din cauza unui obstacol juridic, transmite AFP, preluat de Agerpres.
Decizia de a autoriza deschiderea acestei conducte care face legătura între Rusia şi Germania „nu va fi luată în primul semestru din 2022”, a declarat preşedintele Bundesnetzagentur, Jochen Homann, într-o conferinţă de presă.
La începutul lunii septembrie, grupul rus Gazprom a anunţat finalizarea lucrărilor de construcţie la gazoductul Nord Stream 2, care este compus din două linii separate, ce pot transporta anual 55 de miliarde de metri cubi de gaze din Rusia în Germania, o cantitate suficientă pentru aprovizionarea a 26 de milioane de gospodării. Ulterior, prima dintre cele două linii ale conductei a fost umplută cu aşa-numitul „gaz tehnic”, în aşteptarea aprobărilor necesare din partea autorităţilor germane pentru a putea începe să vândă gaze naturale Europei.
Însă, în luna noiembrie, Bundesnetzagentur a anunţat că a decis să suspende procesul de autorizare a conductei Nord Stream 2, deoarece grupul cu sediul în Elveţia care stă în spatele acestui proiect (Nord Stream 2 AG) trebuie să înfiinţeze o companie în conformitate cu legislaţia germană pentru a putea obţine o autorizaţie de funcţionare.
„Societatea Nord Stream AG ne-a înştiinţat că a înfiinţat această nouă companie”, a precizat Jochen Homann. Însă, procedura de autorizare nu va fi reluată decât atunci când „documentele doveditoare vor fi trimise autorităţii, pentru ca aceasta să le poată controla”, a adăugat Homann.
Autorizaţia eliberată de autorităţile germane este una din ultimele etape înainte ca gazoductul Nord Stream 2 să poată fi pus în serviciu, având în vedere că lucrările de construcţie s-au terminat. Ulterior, Comisia Europeană urmează să se pronunţe la rândul său asupra autorizării.
Oficialii de la Berlin au subliniat că decizia de suspendare a procedurilor de autorizare nu are un caracter politic, chiar dacă proiectul Nord Stream 2 este în mijlocul tensiunilor geopolitice dintre Rusia şi Ucraina.
Nord Stream trebuie, în special, să dovedească faptul că a transferat „active esenţiale şi resurse umane” către divizia germană, aşa cum a decis în luna noiembrie autoritatea de reglementare. Ulterior, autorizarea emisă de Bundesnetzagentur va trebui trimisă către Comisia Europeană, care are la dispoziţie mult mai mult timp pentru a se ocupa de acest dosar, a precizat Jochen Homann.
În replică, o serie de surse citate de Reuters susţin că, având în vedere profitul record înregistrat de Gazprom în trimestrul al treilea al acestui an, ca urmare a preţurilor ridicate la gaze de pe piaţa europeană, grupul rus nu va începe să pompeze gaze prin conducta Nord Stream 2 până când nu va obţine autorizaţiile necesare şi nici nu va presa Germania să urgenteze procesul de autorizare.
Pomparea de gaze în conducta Nord Stream 2 fără aprobarea autorităţilor germane ar declanşa o amendă modestă, însă, având în vedere că în Germania are loc în prezent o tranziţie de putere, iar relaţiile Rusiei cu Occidentul sunt deja tensionate, Gazprom este mulţumit să aştepte, susţine una dintre sursele citate de Reuters. Cea de a doua sursă citată de Reuters a spus că şefii de la Gazprom sunt mulţumiţi de situaţia actuală şi se aşteaptă ca şi anul viitor să existe un deficit de aprovizionare pe piaţa gazelor, ceea ce va menţine preţurile la un nivel ridicat.
Gazul, ”arma” cea mai la îndemână a Moscovei
Primul gazoduct ce duce gaze din Rusia în Germania prin Marea Baltică, ocolind Ucraina, a fost Nord Stream 1.
Reamintim, de-a lungul timpului, “întâmplător”, fix în cele mai friguroase zile ale anului, din varii motive, ruşii “închid robinetul cu gaze” către Europa. Gazprom a devenit, de ceva vreme, “braţul înarmat cu gaze” al Kremlinului. Gazprom a ajuns cel mai important instrument de propagandă internă al “ţarului Putin”. Şi nu numai. Imensul concern de gaze, construit cu migală de fostul “patron”, Viktor Cernomârdin (fost ministru al gazelor în vremea URSS-ului, fost prim-ministru al Rusiei până în 1998, dar, mai ales, fondator şi preşedinte al Gazprom), a fost “acaparat”, bucăţică cu bucăţică, de actualul “patron”, Vladimir Putin. Iar acum îl foloseşte nu numai pentru propagandă internă, ci şi ca să arate lumii întregi că Rusia nu poate fi ignorată. Ba, dimpotrivă. Europa importă, în prezent, circa 40% din necesarul de gaze de la cel mai mare furnizor al său, Federaţia Rusă, prin gigantul Gazprom. Şi, ca să arate că nu poate fi neglijată (şi, poate, cu nostalgia puternicului imperiu ţarist, dar şi a fostei URSS, a doua putere militară a lumii), Rusia îşi arată, din când în când, colţii. Gazul a devenit, în mâna Kremlinului, o armă mai puternică decât kalaşnikovul! Şi, evident, Kremlinul nu va renunţa la ea!
“Geniul răului”, Iosif Vissarionovici Stalin, dar şi urmaşii lui, precum Nikita Hrușciov şi Leonid Ilici Brejnev, “au reuşit să încurce iţele“ Uniunii Sovietice astfel încât, la aproape 70 de ani de la moartea lui Stalin, lucrurile nu au cum să se liniştească. Aceştia au luat zone întregi de la o ţară membră a URSS şi au dat-o alteia, ceea ce a condus la toate aceste conflicte înghețate, de la Nagorno-Karabah, Abhazia, Oseţia de Sud, până la Transnistria, Crimeea şi estul Ucrainei.
Pe de altă parte, încă din anii ’70, au început exporturile de gaze ruseşti spre Germania, Italia şi Franţa. Dacă gazul este rusesc, conductele spre Europa au fost construite prin Ucraina. Astfel, dacă Moscova are monopol asupra producţiei, Kievul avea monopol asupra conductelor de export pentru gaze.
O dată cu destrămarea URSS şi apariţia noilor state, au apărut şi probleme legate de exportul gazelor ruseşti prin Ucraina. Ucrainenii au fost „obişnuiţi” fie să nu plătească deloc pentru gazele ruseşti pe care le importau (inclusiv prin furtul acestora din conductele de export), fie să le plătească la un preţ preferenţial, de multe ori şi de 3 ori mai ieftin decât cel pentru restul europenilor. Cum bugetul Federaţiei Ruse se bazează pe veniturile din exportul gazelor şi petrolului, Kremlinul, mai ales după venirea lui Putin la putere, nu şi-a mai permis aceste ”cadouri”. Aşa că a început să ceară bani Kievului: preţuri mai mari, mai apropiate de cele pentru Occident, dar şi pentru gazele ”subtilizate” din conducte. Cum nu s-au prea înţeles cu ucrainenii, ruşii au început să caute soluţii de ”ocolire” a Ucrainei, care să nu le afecteze livrările (şi, în consecinţă sumele de bani, dar şi influenţa) asupra ţărilor europene. Aşa au apărut mai multe proiecte. Pentru țările din sudul și estul Europei soluția rusească este gazoductul Turk Stream, ce înlocuiește conducta Trans-Balkan care trece prin Ucraina și România, astfel încât să fie aprovizionate Turcia, Grecia, Bulgaria, Macedonia.
Pe lângă ruta sudică, Rusia a dezvoltat și ruta nordică. Astfel, a apărut Nord Stream 1, gazoduct prin care este aprovizionată, în primul rând, Germania şi care trece prin Marea Baltică. Cert este că toate aceste proiecte ocolesc Ucraina ca ţară de tranzit.
Nord Stream, gazoductul ce ocolește Ucraina
Proiectul inițial al conductei Nord Stream a început în 1997, când Gazprom și compania petrolieră finlandeză Neste (care în 1998 a fuzionat cu Imatran Voima și a apărut Fortum) au format compania mixtă ”North Transgas Oy” pentru construcția și exploatarea unei conducte de gaz, din Rusia în nordul Germaniei, prin Marea Baltică. În aprilie 2001, Gazprom, Fortum, Ruhrgas (preluată de E.ON) și Wintershall (companie deținută 100% de grupul german BASF) au adoptat o declarație privind un studiu comun de fezabilitate pentru construcția conductei. În mai 2005, Fortum s-a retras din proiect și și-a vândut participația din North Transgas către Gazprom. În septembrie 2005, Gazprom, BASF și E.ON au semnat un acord de bază privind construirea unui gazoduct nord-european, prin Marea Baltică, iar în noiembrie 2005 a fost înregistrată la Zug, în Elveția, Nord Stream AG. Acționarii companiei sunt Gazprom (51%), Wintershall (15,5%), E.On (15,5%), Gasunie (Olanda, 9%) și Engie (9%). Președintele Comitetului Acționarilor Nord Stream 1 este Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei.
Conducta, cu o capacitate de 55 miliarde mc/an, a fost inaugurată oficial de cancelarul german Angela Merkel, președintele rus Dmitri Medvedev, prim-ministrul francez François Fillon și prim-ministrul olandez Mark Rutte la 8 noiembrie 2011.
În același an, Nord Stream AG a și început evaluarea unui proiect de extindere, constând din două linii suplimentare (numite mai târziu Nord Stream 2), pentru a dubla capacitatea anuală de transport până la 110 miliarde mc.
În iunie 2015, a fost semnat un acord pentru construirea Nord Stream 2 între Gazprom, Royal Dutch Shell, E.ON, OMV și Engie. În aprilie 2017, Uniper (desprinsă din E.On), Wintershall, Engie, OMV și Royal Dutch Shell au semnat un acord de finanțare cu Nord Stream 2 AG, o filială a Gazprom responsabilă de dezvoltare a proiectului Nord Stream 2. În ianuarie 2018, Germania a acordat Nord Stream 2 autorizația de construcție și exploatare în apele germane.
Nord Stream 2 este dezvoltat și va fi operat de Nord Stream 2 AG, care este o filială deținută în totalitate de Gazprom. Compania este înregistrată tot în Zug (Elveția), practic, în același loc și are aceeași conducere ca Nord Stream AG, adică președinte al Comitetului Acționarilor este tot fostul cancelar german Gerhard Schröder.
Programat iniţial să devină funcţional în 2019, gazoductul Nord Stream 2 a suferit numeroase întârzieri, după ce SUA au ameninţat că vor penaliza companiile care se implică în construcţia acestei conducte. Perspectivele s-au schimbat după ce preşedintele Joe Biden a decis să elimine unele sancţiuni, în luna mai a acestui an, când a fost convenit un acord cu Germania, care a avertizat că va reacţiona dacă Rusia va încerca să folosească energia ca o armă împotriva Ucrainei.
De aceea este cu atât mai surprinzătoare decizia autorităților de la Berlin de a nu autoriza Nord Stream 2, care, practic, este identic cu Nord Stream 1!
