Autoritățile par din ce în ce mai surprinse de ceea ce se întâmplă în piața de energie (electrică și gaze naturale). După șocul inițial al prețurilor exagerate, autoritățile au venit cu reglementări menite să diminueze efectul facturilor asupra consumatorilor, casnici și industriali. Din păcate (în opinia noastră, pentru că nu au consultat îndeajuns actorii din piață!), legislația a trebuit modificată de câteva ori! Nici acum legislația nu este ”prea brează” și va continua să aducă perturbări în sector. Și toate acestea pentru că autoritățile se cred atotștiutoare și nu țin cont de ceea ce spun și ceilalți specialiști, adică cei din economia reală.
Prețurile din facturile la curent electric și gaze naturale au mai multe componente: prețul mărfii (al energiei și gazelor), tarifele de transport și distribuție, taxe (inclusiv cele de mediu) etc. Potrivit legislației în vigoare, prețul final, cu toate componentele incluse, nu poate să fie mai mare de 1,3 lei/kWh la curent și 0,31 lei/kWh la gaze (pentru populație) sau 0,37 lei/kWh (pentru industrie).
Astăzi, tariful de transport (inclusiv serviciile de sistem) este de 0,066 lei/kWh, iar cel de distribuție – între 0,2 și 0,27 lei/kWh la energie electrică. La gaze naturale, tariful de transport este de 0,009 lei/kWh, iar cel de distribuție: între 0,011 și 0,033 lei/kWh.
Transportatorii și distribuitorii de energie electrică și gaze naturale sunt cei ce aduc ”marfa” de la producător la consumator. Dar, trebuie să o aducă în anumiți parametri: fără pene de curent, la un anumit nivel de tensiune (ca să nu se ”prăjească” electrocasnicele din casă), într-o cantitate suficientă etc. Mai mult, trebuie să lege prosumatorii la rețea, să întărească rețelele (de exemplu, pentru încărcarea mașinilor electrice), plus că trebuie să racordeze noi consumatori. Pentru toate acestea, evident, este nevoie de investiții.
În plus, vrând-nevrând, există pierderi pe rețele, așa-numitul ”consum propriu tehnologic” (CPT), adică pierderi de energie electrică în elementele componente ale reţelei (liniile de curent, transformatoarele, echipamentele electrice din staţiile aferente reţelei etc.). Legile lui Ohm și Joule sunt la fel de ”implacabile” ca și legea gravitației: că vrem, că nu vrem, gravitație tot există! La fel și la transportatorii și distribuitorii de energie: că vor, că nu vor, CPT tot au! Acest consum propriu tehnologic trebuie acoperit prin achiziții de energie electrică. Altminteri spus, fiecare distribuitor și transportator trebuie să achiziționeze energie din piață pentru ”a suplini” CPT-ul, pentru ca aceeași cantitate de energie preluată de la producători să ajungă la consumatori (adică ”să-și completeze” pierderile). Sigur, pierderile ar putea să fie mai mici decât cele din prezent (care sunt, astăzi, de circa 10%). Dar și pentru scăderea CPT-ului este nevoie de investiții!
Toate investițiile se fac din tariful de transport și distribuție, fie că este recunoscut înainte de investiție, fie că se recuperează după ce investiția este finalizată.
Până acum, companiile și-au cumpărat energia pentru CPT la prețul pieței, care a atins, pe anumite paliere orare, și niveluri de aproape 4.000 lei/MWh. Dar, o bună perioadă de timp, reglementările ANRE nu au recunoscut decât o mică parte din costurile cu CPT-ul: 450 lei/MWh.
Astfel, operatorii rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale au fost printre cei mai afectați de criza energetică!
Creșterea prețurilor sau creșterea efortului bugetar
Potrivit OUG 27/2022, ”pentru operatorii economici titulari de licență, prestatori ai serviciilor concesionate de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale, costurile suplimentare cu achiziția de energie electrică și gaze naturale, realizate în perioada 1 ianuarie 2022 – 31 martie 2025, în vederea acoperirii consumului propriu tehnologic și, respectiv, consumului tehnologic, față de costurile incluse în tarifele reglementate, se capitalizează trimestrial. Costurile capitalizate prevăzute la alin. (1) se recunosc în tarifele reglementate cu respectarea criteriilor de recunoaștere a costurilor prevăzute în metodologiile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei. Costurile capitalizate recunoscute conform alin. (2) se amortizează pe o perioadă de 5 ani de la data capitalizării și se remunerează cu 50% din rata reglementată de rentabilitate aprobată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, aplicabilă pe perioada de amortizare a respectivelor costuri și se recunosc ca o componentă distinctă”.
Totuși, până acum, există doar promisiunea ANRE că firmele își vor recupera, etapizat, aceste costuri suplimentare, în următorii cinci ani, și, abia din acest an, garanția că și distribuțiile vor avea parte de energia pentru CPT la preț plafonat (450 de lei/MWh).
Anul 2023 este primul în care ANRE ar trebui să majoreze tarifele, astfel încât să se recupereze costurile în plus ale transportatorilor și distribuitorilor de energie electrică și gaze naturale.
Având în vedere pierderile suportate de către aceștia, cel mai probabil, tarifele ar trebui aproape să se dubleze. Adică, de la 0,066 lei/kWh tariful de transport al energiei electrice ar trebui să ajungă aproape la 0,085 lei/kWh, iar împreunaă cu cel de distribuție – la circa 0,4 lei/kWh. La gaze, tariful de transport ar putea să urce la circa 0,015 lei/kWh, iar cel de distribuție – la 0,05 lei/kWh, adică, împreună, ar putea ajunge la 0,08 lei/kWh.
Și abia acum intervine ”scurtcircuitul” pe care autoritățile ”reușesc” să-l provoace în tot sistemul energetic! Pentru că nu au luat în considerație exact legislația pe care au promovat-o! Pe de o parte, nu numai problemele pe care le au, dar chiar legislația în vigoare impune modificarea tarifelor de transport și distribuție. Dar, dacă se majorează tarifele de transport și distribuție, evident, se majorează și prețul final plătit de consumatorii casnici și industriali! Adică, de la maxim 1,3 lei/kWh, prețul final ar urma să ajungă aproape de 1,4 lei/kWh (cu TVA), iar cel la gaze (cu TVA) – la 0,34 lei/kWh (pentru clienții casnici) și 0,40 lei/kWh (pentru clienții non-casnici).
Pe de altă parte, prețurile finale nu pot să crească! Potrivit legii 357/2022, prețurile la energie electrică și gaze naturale plătit de consumatorii casnici și industriali sunt fixate până pe 31 martie 2025! Adică sunt de maxim 1,3 lei/kWh la curent electric și 0,31 sau 0,37 lei/kWh la gaze!
Dar, fără o creștere a tarifelor, transportatorii și distribuitorii vor avea probleme financiare mult mai mari decât au în prezent! Și, în plus, nici nu vor putea face investiții! Așa că, prosumatorii, de exemplu, își pot lua adio de la racordare, mașinile electrice nu se vor putea încărca în mai multe stații, iar serviciile pentru toți consumatorii vor avea de suferit! În plus, dacă nu se respectă legislația și nu cresc tarifele de transport și distribuție, există riscul ca și alte mari companii energetice ce activează în România ”să-și ia câmpii”, după exemplul Enel!
În opinia noastră, o soluție ar fi să se analizeze mai bine componentele ce alcătuiesc prețul final al energiei electrice și gazelor naturale. Este posibil ca, având în vedere că au scăzut prețurile la energie și gaze (și pe piață, și prin aplicarea legislației în vigoare) prețul final să rămână neschimbat, dar să se modifice componentele din interiorul prețului final. De exemplu, ar putea să scadă prețul ”mărfii” și să crească tarifele de transport și distribuție, fără a fi influențat prețul final. Mai mult, pe anumite plafoane de consum, chiar ar putea să scadă prețul final! Ceea ce înseamnă și că ar putea să scadă efortul bugetar! Reamintim, statul decontează furnizorilor diferența între prețul ”corect” și cel din factură. Până acum, potrivit ANRE, statul a rambursat 12,8 miliarde de lei, reprezentând facturi aferente perioadei noiembrie 2021 – noiembrie 2022. Iar decontările vor continua până în martie 2025, evident, dacă va fi cazul!
La prima vedere, soluțiile nu pot să fie decât una din două: fie crește prețul final plătit de consumatori, fie crește efortul bugetar pentru decontarea sumelor cheltuite de operatorii din piață!
De aceea rămânem la aceeași opinie: autoritățile trebuie să se consulte și ceilalți specialiști, din economia reală, nu numai cu cei ce activează în instituțiile statului! Pentru a găsi cele mai bune soluții, care să nu perturbe o piață și așa perturbată de criză!
