Departe de noi ideea de a plânge de mila companiilor din sectorul hidrocarburilor! Vremurile chiar au fost ”de partea lor”, așa că au făcut profituri istorice! Totuși, nu putem să nu observăm că acele vremuri, dacă nu s-au dus încă, oricum sunt pe cale să se ducă. În schimb, taxarea nu dă semne că s-ar mai ”îndulci”! Pe de altă parte, când e vorba de investiții, preferi să o faci din banii tăi, decât să te împrumuți la bancă, ca să eviți să-ți ia banca aproape tot profitul, sub formă de dobânzi și comisioane! Cum câștigurile companiilor din sectorul petrol și gaze a fost ”rechiziționat” în mare parte de către stat, proiecte extrem de importante, dar și costisitoare, riscă să se prelungească, pentru că banii trebuie ”drămuiți” cu parcimonie! Și toate astea din cauza taxării excesive, care nu pare să se relaxeze deloc!
Cele mai mari companii din sectorul gazelor naturale și petrolului, Romgaz și Petrom, riscă să meargă mai lent în proiectele pe care le au în vedere, nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că nu ar avea bani suficienți! Și asta pentru că taxarea este mult prea mare în România! O mulțime de bani, care ar putea fi investiți și ”puși să producă” alți bani, sunt luați de stat și băgați în lucruri mult mai ”importante”, precum creșterea salariilor bugetarilor, a pensiilor speciale, a ajutoarelor sociale pentru toți leneșii (nu vorbim despre cei care chiar merită să fie ajutați, ci despre cei care ”se tem” de muncă, dar merg la vot și atunci trebuie ”încurajați” să voteze!).
Petrom a avut în 2022 un profit record istoric, cel mai mare pe care l-a avut vreodată o companie românească: 2 miliarde de euro (10,3 miliarde de lei). Dar asta se întâmpla când prețurile la petrol, gaze și energie electrică (adică ceea ce produce compania) au ajuns ”până la cer”. Acum, când prețurile s-au mai calmat, profitul a scăzut de câteva ori: 2,5 miliarde lei (0,5 miliarde euro) la 9 luni din 2023. La fel și Romgaz, cel mai mare producător intern de gaze naturale: în 2022 a avut un profit de 0,5 miliarde euro (2,54 miliarde lei), iar în 2023 – 2,16 miliarde lei (0,4 miliarde euro) la 9 luni.
Adică, pentru că prețurile internaționale ale petrolului, gazelor și curentului electric au fost uriașe, la fel au fost și veniturile companiilor producătoare din sector. Ceea ce a urmat este cât se poate de normal: cum niciuna dintre companii n-a făcut vreo super-invenție, vreo super-investiție, vreo super-afacere din care să câștige, era foarte normală o intervenție a statului, prin care banii obținuți doar printr-o conjunctură extrem de favorabilă a pieței să fie ”redistribuiți” către cei care au suferit din cauza prețurilor enorme, adică populație și companii. Toate companiile din lume, nu numai din România, din acest sector, de producție, au avut profituri uriașe și statele au încercat să asigure un echilibru cât de cât. În România, însă, taxarea supra-profiturilor s-a făcut la cote pe care nu le mai regăsim niciunde!
Impozitarea specifică în domeniul hidrocarburilor a crescut cu 885%
Într-un studiu realizat de firma de consultanță Biriș – Goran, ”Analiza sistemului de impozitare specific sectorului upstream (n.r. – producție) al țițeiului și gazelor naturale din România” (vezi – Studiu-Biris-Goran-2023), se arată că în România există o evoluție semnificativ disproporționată a impozitării specifice în perioada 2020 – 2022.
Potrivit studiului, sistemul de impozitare specific sectorului upstream al țițeiului și gazelor naturale din România este alcătuit din șase taxe: redevențe petroliere, impozitul pe veniturile suplimentare obținute din dereglementarea prețurilor din sectorul gazelor naturale, impozitul asupra veniturilor suplimentare din vânzarea gazelor naturale din producția internă proprie extrase din perimetre petroliere offshore și/sau perimetre onshore de mare adâncime, impozitul pe veniturile din activitățile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale, contribuția de solidaritate și impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfășoară activități în sectoarele petrol și gaze naturale (descris în paralel în legislație și ca impozit specific pe cifra de afaceri).
La acestea se adaugă a 7-a taxă, contribuția la Fondul de Tranziție Energetică, ce se aplică la producția de energie electrică și trading de gaze naturale și energie electrică.
”În timp ce veniturile din producția de țiței și gaze naturale au crescut cu 203% la nivelul principalilor doi producători analizați, OMV Petrom și Romgaz (…), impozitarea specifică a crescut disproporționat, cu 885%. Sistemul de impozitare specific din România aferent sectorului upstream a captat marea majoritate (70%) a surplusului din venituri din producție realizate în anul 2022 comparativ cu anul 2020. Dacă am adăuga și creșterea înregistrată în ceea ce privește impozitul pe profit corespunzător veniturilor / profiturilor corespunzătoare activității upstream ale principalilor doi producători analizați, procentul ar fi chiar mai mare, ajungând să fie captat aproximativ 75% din surplusul de venituri din producție realizat în anul 2022 comparativ cu anul 2020”, se arată în studiul Biriș – Goran.
Tot în studiu se arată că impozitarea suplimentară a crescut de 11 ori (n.r. – cu 1.100%!) în 2022 față de anul 2020, în timp ce redevențele au crescut de 5,2 ori în 2022 față de anul 2020. Această evoluție discrepantă a categoriilor de impozitare specifică a condus la creșterea ponderii impozitării suplimentare, de la 51% în 2020, la 69% în 2022 din totalul impozitării specifice (excluzând contribuția de solidaritate).
Pentru evaluarea comparativă a relevanței impozitării specifice ca o categorie distinctă de impozitare, cuantumul impozitării specifice sectorului upstream (datorată de doi contribuabili: OMV Petrom și Romgaz), pentru anul 2022, a ajuns la nivelul de 54% din încasările de impozit pe profit în anul 2022 (aferente unui număr de 128.114 contribuabili). În plus față de aceste impozite specifice, impozitul pe profit datorat de către cei doi jucători analizați, OMV Petrom și Romgaz, a ajuns la proporția de 10% din totalul impozitului pe profit încasat la bugetul de stat în anul 2022, astfel încât impozitarea specifică alături de impozitul pe profit datorat de OMV Petrom și Romgaz se ridică la aproximativ 64% raportat la totalitatea încasărilor din impozit pe profit în anul 2022, se mai arată în studiu.
Potrivit analizei, la nivel european, România înregistrează de departe cea mai ridicată rată de impozitare efectivă în anii 2021 și 2022, situându-se la un nivel de 4 ori mai mare decât media simplă a ratelor efective de impozitare identificate în celelalte state europene. La nivelul anului 2022, este înregistrat un avans de 8 puncte procentuale față de jurisdicția cu a doua cea mai ridicată rată efectivă de impozitare. La nivelul anului 2020, România înregistrează o rată de impozitare efectivă dublă față de media simplă a ratelor efective de impozitare la nivel european indicând că, în fapt, modul de așezare a impozitării în contextul unor prețuri ridicate (în special în cazul impozitării suplimentare în domeniul gazelor naturale) este sursa principală a diferențierii României din perspectiva ratei efective de impozitare.
Concluzia studiului este aceea că este necesară o recalibrare a nivelului de impozitare, în sensul reducerii sarcinii fiscale efective, la un nivel mai apropiat de media țărilor europene, pentru îmbunătățirea competitivității, în vederea încurajării investițiilor și producției în România.
Exact ceea ce susținem și noi: profiturile bazate pe o conjunctură a pieței trebuie taxate suplimentar. Dar, o dată ce conjunctura dispare, trebuie să dispară și supra-impozitarea! Altminteri, riscăm să se finalizeze proiecte extrem de importante pentru populație și pentru economie, precum Neptun Deep, Caragele sau Iernut, ”la anul și la mulți ani”!
