Autoritățile statului par hotărâte să întindă o mână de ajutor furnizorilor de gaze naturale. Nu același lucru îl fac și față de producători. În aceste zile asistăm la o adevărată “discriminare la gaze“!
De la 1 iulie, piața gazelor naturale ar trebui să se re-dereglementeze. Nu este prima tentativă a statului român! Pentru aderarea la Uniunea Europeană, prin HG 890/2003, autoritățile au aprobat o Foaie de parcurs în domeniul energetic, prin care s-au angajat să deschidă 100% piața gazelor naturale, atât pentru consumatorii industriali, cât și pentru cei casnici, termenul final fiind 1 iulie 2007! Adică, la 6 luni de la aderare, piața gazelor naturale trebuia să fie liberalizată! Evident că n-a fost așa! Au tot apărut calendare de liberalizare a pieței gazelor, termenul a tot fost amânat, ajungându-se, în final, la anul 2021. Liberalizarea prețului gazelor naturale în România însemna convergența prețului intern cu cel de import, adică scumpiri. Cum România are o singură sursă de import, concernul rus Gazprom, niciodată nu s-a putut pune bază pe prețul practicat de ruși pe piața românească. Între timp, a apărut o bursă de gaze la Viena (Baumgarten – CEGH), de referință pentru piața central și est europeană, iar interconexiunile României cu țările vecine s-au mai dezvoltat, astfel că, deși gazul este tot rusesc, se poate importa și pe conductele din vestul țării. Criza economică mondială, apariția surselor regenerabile de energie etc. au făcut ca, în ani 2016 – 2017, prețul pentru piața internă, asumat de autorități, ajungea mai mare decât cel de import. De aceea, prin OUG 64/2016 s-a hotărât liberalizarea în avans a pieței gazelor. De fapt, a fost o semi-liberalizare: s-a liberalizat prețul cu care producătorii vindeau gazele către furnizori, dar Autoritatea Națională de Reglemengtare în Energie (ANRE) a stabilit, în continuare, prețul cu care furnizorii vindeau gazele către populație. Oricum, n-a fost să fie decât un an, pentru că, în decembrie 2018, celebra OUG 114 re-reglementa toate prețurile pentru populație.
Deocamdată, pe 1 iulie 2020, ar trebui să se re-dereglementeze piața și pentru consumatorii casnici! Practic, ajungem să punem în practică ceea ce ne-am angajat să facem încă din anul 2003!
În mod normal, o piață liberă este aceea în care statul n-are ce să caute să reglementeze! La noi, încă nu se pune problema! Piața gazelor naturale este atât de încâlcită încât va lua ceva timp să se descâlcească!
În România avem de-a face cu o piață destul de polarizată: există doar doi mari producători interni (Petrom și Romgaz), care, împreună, asigură aproximativ 95% din producția internă, și doi mari distribuitori, care sunt și furnizori (Engie și E.On), care asigură circa 90% din consumul populației.
Între acești patru mari, autoritățile trebuie să asigure un echilibru. Nu prea le iese și pare că înclină balanța spre furnizori!
Pentru a apăra interesele consumatorilor casnici, autoritățile caută soluții ca prețul pentru aceștia, dacă nu este neapărat unul corect, măcar să nu fie unul prea mare! Cel puțin aceasta a fost explicația la momentul apariției OUG 114/2018, care prevedea că producătorii pot vinde gazele doar cu 68 lei/MWh către furnizorii consumatorilor casnici. La momentul acela, prețul la bursa de la Baumgarten era de circa 115 – 120 lei/MWh. Este adevărat că, înainte de OUG 114/2018, prețul gazelor pentru populație era de aproximativ 80 – 90 lei/MWh și că, deși au început să cumpere gazele cu 68 lei/MWh, furnizorii nu le-au ieftinit pentru populație! Sigur, au avut motivele lor.
Pe de altă parte, în prezent, gazele la Baumgarten costă aproximativ 25 lei/MWh. Și totuși, OUG 114/2018 obligă producătorii interni să vândă cu 68 lei/MWh!
Autoritățile s-au gândit că un preț atât de scăzut pe bursă nu poate să țină o veșnicie. Ca să fie sigure că producătorii nu vor cere prețuri prea mari sau că vor vinde “pe sub mână“ (adică prin contracte bilaterale directe) numai cui vor, cât vor și la ce preț vor (inclusiv la export), autoritățile au emis un așa-numit gas release program. Adică producătorii trebuie să scoată la vânzare, pe bursă, 30% din producție. Au stabilit și un preț de pornire a licitațiilor, având ca reper prețurile de la Baumgarten. Motivul: piața din România nu este prea lichidă (adică nu se prea vinde pe bursă), așa că nu se poate determina, în prezent, un preț local de referință.
Adevăratul motiv pare să fie altul: legislația actuală prevede că producătorii au doar obligația de a oferta gaze naturale pe bursă, nu de a le și vinde! Astfel, producătorii ar fi putut să scoată gazele la vânzare la prețuri foarte mari. Și-ar fi îndeplinit obligația de ofertare! Dar, nimeni n-ar fi cumpărat! Iar producătorii ar fi vândut liniștiți, prin contracte bilaterale directe. De aceea s-a impus un preț de pornire a licitațiilor pe bursă. Iar această obligație a producătorilor, cu preț de pornire, va continua 2,5 ani. Acum, prețul de pornire pentru luna iulie este de 23,17 lei/MWh, mult sub costurile de producție ale companiilor românești! Cu toate acestea, marii furnizori au transmis populației oferte pentru perioada de după 1 iulie cu aceleași prețuri finale ca înainte de liberalizare, chiar dacă prețurile cu care vor cumpăra gaze ar putea să ajungă la 23 lei/MWh, de la 68 lei/MWh. Altminteri spus, populația nu beneficiază de aceste scăderi de prețuri!
Dacă, pentru producători, autoritățile par “ciumă“, pentru furnizori par “mumă“! Pentru că tocmai se pregătește o ordonanță de urgență prin care furnizorii nu vor mai fi obligați să constituie stocuri pentru iarnă! În prezent, furnizorii trebuie să asigure alimentarea continuă cu gaze a consumatorilor, de aceea au obligația de a constitui stocuri pentru iarnă. Ceea ce constituie o cheltuială substanțială pentru furnizori. Practic, își bagă banii în pământ, fără nicio siguranță că îi vor recupera. De exemplu, iarna trecută a fost blândă, astfel că, din 2,9 miliarde mc de gaze înmagazinate, s-a consumat circa 1 miliard mc. Dacă banii cu care au cumpărat gazele, împreună cu cei pentru tariful de înmagazinare pe care trebuie să-l plătească, ar fi fost depuși în bancă, furnizorii ar fi obținut o dobândă frumușică! Așa, se văd doar cu banii luați! Autoritățile vin în întâmpinarea furnizorilor și nu-i vor mai obliga să înmagazineze gaze naturale! Stocurile și le va face fiecare furnizor doar cât și dacă va considera de cuviință!
Ceea ce, din punctul nostru este curată “discriminare“! De frica prețurilor pe care ar putea să le practice producătorii, autoritățile le mai dau o mână de ajutor furnizorilor! Dacă tot re-dereglementează piața, ar fi preferabil ca statul să lase piața liberă! Singură se va regla! Iar actorii neserioși sau lacomi din piață se vor auto-exclude!
