Dana DĂRĂBAN
Cred în tranziția energetică, cred în modificarea modului de producție de energie, cred că pierdem încă o dată niște oportunități dacă ne punem contra curentului, cred că România are încă o șansă, inclusiv în a-și ajusta posibilitatea de a îmbunătăți partea de competitivitate economică. Și nu mă mai refer doar pentru că trebuie să ajungem în punctul în care acționăm ca o țară dezvoltată, nu mă refer doar că suntem competitivi, pentru că avem acces la o forță de muncă ieftină sau la energie ieftină. Mă refer la faptul că suntem competitivi, pentru că noi ajungem până la urmă în sectorul energetic la nivelul de performanță pe care îl vor avea și țările din vest.
Investitorii vor să pună la dispoziție fondurile necesare pentru investițiile necesare în sistemul de distribuție din România. Nu refuză, nu-și refuză rolul și contribuția pe care o au la tranziția energetică din această țară. Ceea ce noi spunem este următorul lucru: activitatea de distribuție este o activitate reglementată și, foarte simplu, fără a intra pe toate detaliile.
Acesta este și modelul de dialog: de la planificare, care se bazează pe cadrul primar de legislație. Aici, cu permisiunea dumneavoastră, voi menționa Legea energiei, bineînțeles, dar și toate legile speciale, gratuitatea racordărilor, alte măsuri care se dispun prin Parlament și care, ulterior, afectează din start modul de planificare a investițiilor în rețele, pentru că intervin peste legislația secundară. Planurile de investiții ale distribuitorilor sunt aprobate anual. Distribuitorii își fac o strategie de investiții în rețele, se discută cu reglementatorul și se aprobă. Ulterior, la recunoașterea tarifului, toate aceste investiții sunt verificate. Deci, sistemul în sine beneficiază de foarte multe posibilități de corecții și verificare.
Toate costurile intră în partea de reglementare. Ce înseamnă, de fapt, de drept, în practică, acest lucru? Cât colectăm la rețea, ce rețele construim, cu ce parametrii tehnici, cât sunt de fezabile, cât alocăm pe modernizare, care este rata de integrare a contoarelor inteligente, cât costă lucrările. Toate aceste detalii sunt reglementate, sectorul în sine este reglementat, motiv pentru care dialogul constant, corect, cu instituțiile abilitate cred că este singura modalitate de a asigura implementarea corectă și ajustarea corectă și contribuția corectă a sistemului de distribuție la tranziția energetică din România.
Plecând de la cadrul primar, România are niște ținte, asumate la nivel național; sunt țintele noastre. Noi trebuie să lucrăm în acest cadru. Din ceea ce vedem în versiunea de PNIESC publicată pe site-ul Ministerului Energiei, în perioada 2021-2030, România vrea să își dubleze capacitățile de producție în energie verde; 76% va veni din fotovoltaic și eolian, exact cum a explicat și domnul Președinte (n.r. – George Nicukescu) că se regăsește în ceea ce se vede la Autoritatea Națională de Reglementare. De asemenea, România are ținte clare pe capacitate total instalată prosumatori, pompe de căldură, vehicule electrice, plus o creștere a cererii totale de energie. Acestea sunt țintele naționale. Deci, noi cu aceste ținte trebuie să lucrăm în cadrul nostru, atât primar, cât și secundar de reglementare.
România are nevoie și de gaze verzi
Ce are România de făcut, de fapt și de drept? Necesitatea de electrificare și aici, pentru că domnul președinte Antal a menționat un subiect important și cred că nu se discută în formulă completă problematica accesului la gaze naturale. Noi nu am pus obiective, pentru că ne-am concentrat mai mult pe partea de electrificare, ca fiind de fapt și de drept pilonul principal al tranziției energetice.
Dar, dacă România a decis că merge înainte cu o producție de gaze naturale, atunci tot România trebuie să decidă cum se folosește de aceste gaze naturale. Tranziția energetică în rețelele de gaze naturale este foarte importantă, iar, la nivelul sectorului de distribuție, trebuie să discutăm foarte serios despre gazele verzi, pentru că modelul clasic al gazelor naturale trebuie să intre în combinație cu tranziția gazelor verzi. Aceste discuții în momentul de față, din punctul nostru de vedere, nu sunt la nivelul de interacțiune, nu avem un plan concret, de la producție până la consum și, implicit, rețele de distribuție, vizavi de hidrogen, gaz metan, tot ceea ce înseamnă gaze verzi.
Noi avem ca obiect principal necesitatea de electrificare; crește producția de energie verde și bineînțeles că trebuie să investim în eficiență energetică și flexibilizare a rețelei. 70% din noile tehnologii vor fi conectate la nivelul rețelelor de distribuție. Eu cred că aici ar trebui să ne uităm. Transelectrica lua energia de la o capacitate de producție mare, noi o preluam, o plimbam, să spunem așa, pe teritoriul României până la consumator și fluxul este unidirecțional. În momentul de față, se modifică complet rolul operatorului de distribuție. Nu numai că trebuie să facem investițiile necesare ca acest flux să fie bidirecțional, trebuie să facem investițiile necesare ca să putem deveni operator de date, de fapt, de drept, mai mult decât să spunem așa, operator de cantități de energie distribuite.
Rețelele sunt o problemă și în Europa, și în SUA
Revin cu o singură observație: problema legată de investițiile în operatorii de sistem, în sistemul de transport și sistemul de distribuție. Sitemul de distribuție nu este problema României, este problema întregii Europei, este o problemă critică și în Statele Unite. Deci nu este o problemă clasică în România, pentru că cineva în ultimii 30 de ani nu a făcut ce trebuia. Deci problema, modul în care se modifică acum, atât producția, consumul, impactează modul de distribuție de energie. Noi, ca operatori, suntem dispuși și am făcut un calcul pentru următorii ani. Pentru a asigura tranziția energetică avem nevoie de 15 miliarde de euro. Este un estimat, este foarte corect ce spune domnule ministru Burduja. Operatorii au depus proiecte pentru toți banii disponibili în Fondul pentru Modernizare. Dacă va veni acest supliment de 500 de milioane, deci vom avea undeva la 1,6 miliarde de euro. Probabil, mai sunt 20% cofinanțările pe care le pun la dispoziție operatorii, dar rămân, totuși, undeva la 14 miliarde de euro care trebuie atrase din mediul privat.
Dana Dărăban, directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie – ACUE, a susținut aceste declarații în cadrul celei de-a XXXIX-a ediție a Conferințelor FOCUS ENERGETIC, ce a avut ca temă ”Provocări pentru și de la regenerabile”.
