Cum reuşesc autorităţile române să umfle conturile Gazprom

România a achiziţionat anul trecut de la Gazprom o cantitate de 1,48 miliarde metri cubi de gaze naturale, în creştere cu 740% comparativ cu 2015, a anunţat grupul rus Gazprom într-un comunicat de presă, informează agenţia Itar Tass, preluată de Agerpres. Motivul nu este acela că în România se consumă prea multe gaze naturale, iar producţia internă nu acoperă cererea, ci este unul foarte simpu: din cauza taxelor pe care le plătesc numai producătorii interni, gazele naturale româneşti au devenit mai scumpe decât cele ruseşti, de la Gazprom (singura sursă de import). Şi, evident, clienţii preferă să consume gaze mai ieftine, de import, decât pe cele româneşti!

Reamintim, încă din anul 2013, guvernanţii au introdus un impozit suplimentar pe producţia de gaze. Prin OG 7/2013 şi OUG 13/2014 a fost aplicat impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a adoptării calendarului de liberalizare a preţurilor la gaze. Astfel, producătorii interni plătesc statului, conform unei formule de calcul, 60% din diferenţa de preţ al gazelor ce se utiliza în anul 2012 (45,71 lei/MWh) şi „preţul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităţilor comercializate pe piaţa concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu mai mic de 72 lei/MWh”. Ceea ce înseamnă că, indiferent cu ce preţ ar vrea să vândă producătorii interni, suprataxa o plătesc luând în calcul doar nivelul de 72 lei/MWh. Practic, producătorii interni sunt obligaţi să vândă la un preţ de minim 72 lei/MWh. Altminteri, dacă ar vinde sub 72 lei/MWh, tot autorităţile pot considera că s-au adus pagube companiilor!

Astfel, statul taxează producătorii interni, dar lasă „liber” preţul gazelor importate. În consecinţă, gazele din producţia internă, de-a lungul anului trecut, au fost mai scumpe decât cele ruseşti (singurul adevărat exportator de gaze în România fiind concernul Gazprom). Iar gazele din producţia internă au fost mai scumpe nu pentru că aici costurile ar fi extrem de mari faţă de cele ale Gazprom. Pur şi simplu preţul acestora a înglobat taxe pe care importatorii nu le plătesc: taxa pe stâlp şi suprataxa la gaze!

Taxa pe stâlp nu se mai aplică începând cu 1 ianuarie 2017, dar suprataxa la gaze nu a fost eliminată.

Art. 181, alineatul (5) ale OUG 64/2016, care modifică Legea 123/2011 a energiei şi gazelor naturale arată că „până la data de 31 martie 2017, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi pentru producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort”. Altminteri spus, Guvernul va stabili preţul gazelor pentru populaţie până la sfârşitul lunii martie 2017. După această dată, preţul va evolua liber şi pentru consumatorii casnici. Adică se renunţă la calendarul de liberalizare. Din acel moment ar trebui să se renunţe şi la suprataxa de 60% aplicată odată cu introducerea calendarului, tocmai pentru că dispare acest calendar!

Pontenţial pentru Turkish Stream

Potrivit Gazprom, consumul de gaze naturale ruseşti în rândul potenţialilor utilizatori ai gazoductului Turkish Stream a crescut în 2016. „Creşterea cererii de gaze naturale ruseşti în Europa de Sud-Est, regiune ţintă a Turkish Stream, arată în mod clar că acest proiect este bine fundamentat şi vine la momentul oportun pentru a acoperi necesarul de energie al acestor ţări”, a apreciat Gazprom.

Comparativ cu 2015, volumul de gaze naturale achiziţionat de la Gazprom a crescut cu 1,1% în Italia, până la 24,7 miliarde metri cubi, cu 2,1% în Bulgaria, până la 3,18 miliarde metri cubi, cu 35% în Grecia, până la 2,68 miliarde metri cubi, cu 4,3% în Serbia, până la 1,75 miliarde metri cubi, cu 54,8% în Croaţia, până la 0,76 miliarde metri cubi, şi cu 56,5% în Macedonia, până la 0,21 miliarde metri cubi. Conform acestor cifre, cea mai mare creştere procentuală s-a înregistrat în cazul României, chiar dacă volumul de gaze achiziţionat în 2016 de România de la Gazprom a fost mai mic decât cel achiziţionat de Serbia.

La data de 10 octombrie, Rusia şi Turcia au semnat un acord interguvernamental pentru construcţia gazoductului Turkish Stream, acest document fiind ratificat de Parlamentul turc pe 2 decembrie. Acordul prevede amplasarea a două conducte pe fundul Mării Negre, fiecare cu o capacitate anuală de transport de 15,75 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Turkish Stream face parte din planurile Rusiei de a ocoli Ucraina, principala conductă de tranzit pentru livrările de gaze naturale ruseşti destinate Europei. Mai multe dispute între Kiev şi Moscova au condus la suspendarea livrărilor de gaze naturale ruseşti destinate Europei prin Ucraina.