Judeţul Constanţa, poarta maritimă a ţării, a devenit, în ultimii ani, un punct de interes major pentru investitorii în energie şi resurse energetice.
În judeţul Constanţa se află singura centrală nucleară din ţară, la Cernavodă. Echipată cu două reactoare de tip CANDU, cu o putere instalată de aproaximativ 700 MW fiecare, cntrala atomică asigură irca 18%-20% din producţia de energie electrică a ţării. În primele 6 luni ale anului, centrala a produs aproape 5,6 TWh, şi aceasta pentru că Unitatea 1 a fost oprită o lună de zile în vederea realizării lucrărilor de mentenanţă planificate, realizate o dată la fiecare doi ani pentru fiecare unitate.
Cele două reactoare nucleare ale centralei de la Cernavodă se află pe primele locuri în lume după coeficientul global de utilizare a puterii instalate. Potrivit Clasamentului COG (Candu Owners Group–central de tip CANDU), reactorul 1 se află pe locul 2 în lume, având factorul de capacitate anual brut (GCF), la sfârşitul anului 2013, de 99,4%, în timp ce Unitatea 2 se clasează pe locul 11, cu un grad de utilizare de 89,15%.
Pe lângă aceste două reactoare, se doreşte construirea a încă două noi unităţi, o investiţie estimată la 6,5 miliarde de euro. De altfel, Societatea Naţională Nuclearelectrica (SNN), operatorul centralei de la Cernavodă, a demarat procedura de selectare a investitorilor care vor deţine pachetul majoritar din societatea de proiect pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Calendarul inclus în regulamentul de desfăşurare a procesului prevede faptul că investitorii interesaţi trebuie să depună documentaţia de calificare până la data de 8 septembrie 2014, urmând ca, o zi mai târziu, să fie notificaţi cei care s-au calificat. Statul român analizează acordarea unor măsuri de sprijin pentru proiectul Cernavodă 2, printre care şi posibilitatea de a vinde energia înainte ca unităţile să obţină licenţa de producţie, chiar şi în afara bursei de energie OPCOM, odată cu încheierea unor contracte pentru diferenţă şi cu acordarea unor garanţii de stat, potrivit Strategiei de continuare a Proiectului Unităţilor 3 şi 4 CNE Cernavodă, aprobată de acţionarii Nuclearelectrica.
Eoliene cât două centrale nucleare
Un alt domeniu în care s-a investit enorm în judeţul Constanţa este cel al energiei regenerabile, în special în centralele eoliene. De altfel, Dobrogea are cel mai mare potenţial eolian din ţară. Până acum s-au investit peste 4 miliarde de euro în proiecte eoliene, în jud. Constanţa fiind şi cel mai mare parc eolian onshore din Europa (600 MW), deţinut de cehii de la CEZ la Cogealac şi Fântânele.
Pe lângă acestea, alte mari centrale eoliene sunt la Pantelimon Constanţa (123 MW), Târguşor (119,6 MW), Peştera (90 MW), Mihai Viteazu (80 MW), Cernavodă 1 şi 2 (138 MW), Dorobanţu (45 MW).
În prezent, în toată ţara sunt intalate capacităţi eoliene de aproape 2.800 MW, totalul capacităţilor regenerabile depăşind 4.500 MW. În primele 6 luni din an, s-au produs circa 4,5 TWh de energie verde. Reamintim, producţia de energie din surse regenerabile este susţinută printr-o schemă de sprijin, ce presupune, pe de o parte, stabilirea unor cote anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi, iar, pe de altă parte, tranzacţionarea prin mecanisme de piaţă a certificatelor verzi emise producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru fiecare MWh livrat în reţea. Consumatorii finali, casnici şi industriali, sunt cei care plătesc certificatele verzi (care se pot tranzacţiona la preţuri între 27 şi 55 euro/certificat; în prezent, un certificat de tranzacţionează cu aproximativ 131 lei, iar cota obligatorie de energie verde este de 11,1% în acest an).
Prospecţiuni la mare adâncime
Investiţii la fel de mari se fac şi prospecţiuni şi explorarea de hidrocarburi. Adâncurile Mării Negre, lângă Dobrogea, au devenit cel mai disputat teritoriu românesc de către căutătorii de petrol şi gaze, această zonă atrăgând, pe rând, “peţitori“ de talie mondială, precum Exxon sau Lukoil.
ExxonMobil, împreună cu OMV Petrom au anunţat, încă din februarie 2012, o descoperire semnificativă de gaze la exploatările din Marea Neagră, estimările preliminare plasând zăcământul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivalează cu de 3-6 ori consumul anual al României. Însumarea investiţiilor anunţate până acum de companiile care au perimetre de explorare în zona de mare adâncime a Mării Negre duce la un total de 2,5 miliarde de dolari, dar, dacă, într-adevăr, aici se ascund zăcăminte importante de petrol şi gaze, banii se dublează.
O altă mare companie care activează în Constanţa este Grup Servicii Petroliere (GSP), care deşine 7 platforme petroliere: trei dintre ele sunt în Mexic, una forează în Olanda, una în Rusia, una se află în apele turceşti, iar a şasea este operată în Marea Neagră.
Pe lângă toate acestea, este necesară şi infrastructură pentru hidrocarburi. Astfel, există un terminal petrolier (compania Oil Terminal), dar va fi necesară şi o conductă de transport a gazelor naturale din Marea Neagră la sistemul naţional de transport. În plus, se discută despre un terminal de gaze naturale lichefiate, o investiţie de c irca un miliard de euro, care ar urma să preia gazele din Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră (prooiectul AGRI – Azerbaidjan Georgia Romania Interconnecter).
Oil Terminal, compania care operează terminalul petrolier din Constanţa, a înregistrat, în primul semestru al acestui an, pierderi de 1,4 milioane lei, de trei ori mai mici faţă de cele raportate la 30 iunie 2013, de 4,4 milioane lei. Cifra de afaceri a crescut cu 4%, ajungând la 50,9 milioane lei, în timp ce veniturile totale s-au majorat cu 4,3%, până la 51,3 milioane lei. Cheltuielile au totalizat 52,4 milioane lei, fiind mai mici cu 3,4% faţă de cele din primele şase luni ale anului trecut. La 30 iunie 2014, Oil Terminal avea datorii ce trebuiau plătite într-un an în sumă de 12 milioane lei şi creanţe de 11,8 milioane lei. Oil Terminal este listată la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti. Ministerul Economiei deţine 59,62% din acţiunile companiei, restul acţiunilor fiind deţinute de persoane fizice şi juridice.
Cea mai mare rafinărie din ţară
“Zona“ energetică nu se termină aici: la Năvodari există şi cea mai mare rafinărie din România şi singura care are ieşire directă la Marea Neagră: Petromidia. Parte a grupului Kazmunaigaz (KMG) International, rafinăria a încheiat anul 2013 cu afaceri de 2,7 miliarde euro. Rafinăriile companiei, Petromidia şi Vega, au prelucrat, în primul semestru, peste 2,4 milioane tone de materie primă, cu 46% mai mult comparativ cu perioada similară a anului trecut. Pe partea de rafinare şi petrochimie, compania a raportat afaceri brute de 2,55 miliarde de dolari, cu 53% peste nivelul de 1,67 miliarde de dolari atins în intervalul similar din 2013, fiind influenţate de creşterea volumelor vândute şi a cotaţiilor internaţionale ale produselor petroliere.
Vânzările de carburanţi ale Rompetrol Rafinare au crescut, în trimestrul al doilea al acestui an, cu 13% pe piaţa internă şi cu 42% pe cea externă. În primele şase luni ale anului, segmentul de distribuţie al Rompetrol Rafinare a consemnat o cifră de afaceri de aproximativ 1,5 miliarde dolari, în creştere cu 28% faţă de primele 6 luni din 2013.
În România, compania operează peste 744 puncte de distribuţie carburanţi (staţii proprii, staţii Partener, Rompetrol Express, baze interne de 9 şi 20 metri cubi), 230 de staţii distribuţie GPL auto, 9.000 de puncte de distribuţie butelii şi 3 staţii de îmbuteliere GPL la Constanţa, Arad şi Bacău.
