Parlamentul a aprobat ieri legea privind explorarea şi exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră. Companiile sunt nemulţumite, în special de taxele pe care urmează să le plătească, aşa că reprezentanţii acestora au anunţat, practic, că este posibil să părăsescă România. Reamintim, cei mai mari investitori în dezvoltarea zăcămintelor de hidrocarburi din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră sunt americanii de la ExxonMobil (cea mai mare companie petrolieră privată din lume) şi Carlyle Group (cea mai mare firmă de private equity din lume, care deţine Black Sea Oil & Gas). Dacă aceste companii hotărăsc să nu mai investească în zăcămintele româneşti, cel mai probabil, prin conducta BRUA va mai curge doar gaz rusesc! După plecarea Chevron acum câţiva ani, dacă Exxon şi Black Sea Oil & Gas se hotărăsc să părăsească ţara noastră, semnalul pentru investitorii americani va fi unul dezastruos: nu se poate lucra în România! Noi credem, însă, că investitorii vor continua investiţiile în dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră! Sigur, nu vor avea câştigurile pe care mizau, dar nu vor înregistra nici pierderi!
După luni întregi de discuţii, dezbateri (unele cu public, altele „în spatele uşilor închise”, desfăşurate mai ales între oamenii politici), polemici, chiar scandaluri, ieri s-a aprobat în Parlament „Legea privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore” (vezi – lege offshore).
Potrivit noii legi, companiile au primit numeroase avantaje, în special în ceea ce priveşte construirea de facilităţi pentru transportul gazelor până la sistemul naţional operat de Transgaz. În schimb, s-au aprobat altele, care îi dezavantajează.
De exemplu, potrivit art. 20 al legii, companiile au obligaţia să vândă pe Opcom şi pe Bursa Română de Mărfuri jumătate din cantitatea de gaze naturale contractată pentru anul în curs.
Dar, poate cea mai mare lovitură o reprezintă taxarea. Redevenţele rămân la acelaşi nivel ca şi în prezent (între 3,5% şi 13%, în funcţie de producţia zăcământului, la preţul spot înregistrat pe bursa de la Baumgarten – Viena). În schimb, art. 19 al legii introduce taxe suplimentare suficient de mari! De remarcat, modificările au fost aduse abia cu două ore înainte de dezbateri, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor habar n-avea de ele! Nici majoritatea deputaţilor prezenţi la dezbateri nu ştia!
Reamintim, potrivit acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale (Comisia Europeană, Banca Mondială şi FMI), România a demarat liberalizarea preţului gazelor naturale, când preţul era de 45,71 lei/MWh. Pentru consumatorii casnici, liberalizarea încă nu s-a finalizat. S-a finalizat, în schimb, liberalizarea preţului de la producător, la furnizor. Autorităţile au introdus suprataxe pentru producătorii de gaze naturale având ca bază preţul de 45,71 lei/MWh, explicaţia fiind aceea că aceştia nu au luat vreo decizie revoluţionară astfel încât să le crească încasările şi profiturile, acestea crescând doar ca urmare a hotărârilor administrative luate de stat pentru creşterea preţurilor la gaze natuarle.
Aceeaşi „schemă” a fost introdusă şi în legea offshore, doar că uşor mai complicat! Baza de calcul rămâne aceeaşi, 45,71 lei/MWh (la care se adaugă inflaţia).
Astfel, companiile plătesc 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh și 100 lei/MWh inclusiv; 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv; 25% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 115 lei/MWh și 130 lei/MWh inclusiv; 30% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 130 lei/MWh și 145 lei/MWh inclusiv; 35% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 145 lei/MWh și 160 lei/MWh inclusiv; 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 160 lei/MWh și 175 lei/MWh inclusiv; 45% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 175 lei/MWh și 190 lei/MWh inclusiv; 50% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri care depăşesc 190 lei/MWh.
Totuşi, înainte de impozitare se deduc cheltuielile companiilor, dar „limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 60% din totalul veniturilor suplimentare”, precizează legea.
La cursul de astăzi, baza de calcul înseamnă un preţ al gazului de circa 120 dolari/1000 mc. Deputaţii au luat în calcul inclusiv un preţ de circa 500 dolari/1000 mc (190 lei/MWh). În prezent, pe bursa de la Baumgarten, preţurile pentru anul acesta, precum şi pentru următorii 3 – 4 ani sunt de aproximativ 240 dolari/1000 mc. De remarcat, preţul gazelor naturale ţine cont de cel al petrolului, cu un decalaj de 6 – 9 luni. În prezent, barilul de ţiţei se tranzacţionează la preţuri de circa 75 – 80 de dolari. Se pare că acest preţ este unul confortabil pentru petrolişti: este suficient de mare ca să alimenteze bugetele ţărilor producătoare, dar şi suficient de mic încât să nu afecteze investiţiile. De altfel, pentru că preţul risca să depăşească această barieră, Arabia Saudită şi Rusia (cei mai mari producători şi exportatori de ţiţei din lume) au decis majorarea producţiei pentru temperarea preţurilor, după ce, cu doi ani în urmă, deciseseră scăderea producţiei, pentru creşterea preţurilor. Cel mai mare preţ s-a înregistrat în luna iunie 2008, aproape 150 dolari/baril. Ceea ce a determinat un preţ internaţional al gazelor naturale de aproximativ 550 dolari/1000 mc. Probabil de aceea şi deputaţii au luat în calcul la determinarea suprataxelor un preţ de circa 500 dolari/1000 mc (la cursurile valutare de astăzi).
„Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca redevențe și impozit asupra veniturilor suplimentare se fac venit la Fondul special de finanțare a contractelor de parteneriat public privat în conformitate cu prevederile art. 13 alin.(3) din Ordonanța de urgență nr. 39/2018 privind parteneriatul public privat”, se mai arată în noul act normativ.
Reacţiile investitorilor
După dezbaterea legii în şedinţa comună a comisiilor pentru buget, finanţe, cea pentru industrii şi cea pentru administraţie publică, în cadrul căreia s-a adoptat forma finală a legii, care apoi a fost votată în plenul Parlamentului, reprezentanţii companiilor implicate în dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră şi-au manifestat nemulţumirea.
“Am analizat documentul cu amendamentele pe care ni le-ați prezentat astăzi, după începerea ședinței. Evaluarea noastră e că asistăm la o creștere semnificativă a regimului fiscal care ne este aplicat. Fiecare investitor va trebui să ia o decizie de investiție, însă, în urma modificării regimului fiscal, va deveni mult mai dificil pentru fiecare investitor să adopte o decizie de investiție pozitivă. Este foarte important pentru investitori să aibă un regim fiscal stabil pe întreaga durată a investiției. Vom analiza în continuare ceea ce ați dezbătut astăzi, însă aceasta este prima noastră impresie”, a declarat Richard Tusker, șeful ExxonMobil din România.
“După ceea ce am văzut că s-a întâmplat astăzi, aici, ne îndepărtăm de a adopta o decizia finală favorabilă de investiție”, a afrimat și Christina Verchere, CEO Petrom.
„Acum doi ani am început procesul de stabilire a cadrului în care putem face investițiile în Marea Neagră. (…) Din punct de vedere al fiscalității aveam deja confirmată stabilitatea, scopul acestei legi fiind acela de a reconfirma într-un mod clar această stabilitate (…) Pot să va spun cu toată fermitatea, ținând cont de textul pe care l-am văzut, ne pune în situația mult mai dificilă de a lua decizia finală de investiție față de momentul în care ne aflam acum doi ani”, a declarat și Mark Beacom, șeful Black Sea Oil& Gas.
