În ultima vreme, mai multe proiecte legislative au fost promovate în Parlament și toate au legătură cu pământul. Dacă unele vin să deblocheze unele situații legate de retrocedări, despre altele inițiatorii susțin că vor duce la protecția patrimoniului național sau dezvoltare economică. La o analiză mai atentă, se poate constata că toate aceste legi vor putea fi folosite pentru „rezolvarea” unor probleme punctuale, cu beneficii țintite. De altfel, șeful ANRP a declarat, în cadrul unor dezbateri în Parlament, că există o solicitare de despăgubire de 1,1 miliarde de euro, echivalentul a 130 ha de teren agricol în 1940, dar care acum se află în București. Toate aceste legi trebuie să fie citite în contextul politic actual, când în România se vor organiza două rânduri de alegeri, locale și parlamentare.
După o rețetă aplicată încă de la începutul anilor 2000, când IAS-urile erau vândute pe bandă rulantă, în Senat a apărut un proiect de lege prin care terenurile proprietate de stat din Delta Dunării sunt închiriate direct de către cei care au active pe aceste suprafețe.
Terenurile din perimetrul Rezervației, domeniu public de interes național pe care sunt amplasate active deținute de persoane fizice şi/sau juridice pot ft închiriate de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, administratorul legal al domeniului public de interes național din teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin încredințare directă către deținătorii legali ai acestor active, prin aplicarea taxelor stabilite de către Ministerul Finanțelor în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru mediu, ape şi păduri, se arată în proiectul de lege depus la Senat în urmă cu câteva zile.
Potrivit Expunerii de motive, în Delta Dunării există 75.541 ha de terenuri îndiguite pentru exploatare agricolă şi piscicolă (acvacultură). Din această suprafaţă totală, amenajările agricole ocupă 39.947 ha, iar amenajările piscicole 39.567 ha. „Aceste amenajări au fost realizate în secolul trecut prin lucrări hidrotehnice de îndiguire şi desecare constând în diguri, canale, precum şi platforme de exploatare pe care au fost amplasate construcţiile necesare pentru exploatarea amenajărilor respective: staţii de pompare, cherhanale (construcții pentru preluarea, sortarea şi condiţionarea peştelui), depozite de gheaţă, magazii, silozuri, ateliere mecanice, spaţii de cazare, etc.”, se arată În document.
„Digurile, canalele şi platformele de exploatare ale acestor amenajări, precum şi alte categorii de construcţii hidrotehnice şi/sau civile sunt amplasate pe domeniul public de interes naţional din teritoriul Rezervaţiei şi reprezintă active deţinute de persoane fizice sau juridice, obţinute prin proceduri legale de achiziţionare de la deţinătorii de drept”, mai arată Expunerea de motive.
Proiectul de lege a apărut ca soluție pentru cazurile în care licitațiile pentru aceste terenuri nu sunt câștigate de deținătorii acestor active, susține Expunerea de motive.
La începutul anilor 2000, s-a procedat identic pentru cei care vroiau să concesioneze sau să închirieze terenuri agricole domeniu public al statului, administrate de ADS (Agenția Domeniilor Statului). Mai exact, cine cumpăra sistemul de irigații, primea direct și terenul deservit de acel sistem de irigații. În acest mod simplu, pe bani foarte puțini, terenuri întinse au fost concesionate sau arendate. Cel mai cunoscut caz este al Insulei Mari a Brăilei, care a ajuns să fie arendat direct de către Agricost, după ce această firmă a obținut sistemul de irigații al Insulei.
Pentru dezbaterea acestui proiect legislativ s-a solicitat procedură de urgență.
Retrocedări de la stat
Pe ultima sută de metri de află și proiectul de Lege privind unele măsuri pentru deblocarea procesului de restituire a terenurilor către foștii proprietari. În centrul atenției acestui act normativ se află continuarea procesului de retrocedare a pădurilor, dar nu sunt uitate nici terenurile argricole. Mai exact, terenurile proprietate publică a statului pot fi retrocedate, dar numai după ce au fost trecute în domeniul privat al statului. De remarcat este faptul că retrocedarea se poate face și din fondul forestier care a fost al statului și înainte de 1948. Potrivit Expunerii de motive, din 2017 procesul de retrocedare a pădurilor a fost blocat.
„La propunerea comisiilor judeţene de fond funciar sau, după caz, a comisiei de fond funciar a Municipiului Bucureşti, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor agricole ce fac obiectul situaţiei centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, şi trecerii acestora, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură. În aceleași condiții, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor demarează procedurile legale de trecere a terenurilor forestiere care au fost în proprietatea statului înainte de anul 1948 și care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia. Datele de identificare ale terenurilor pentru care se propune schimbarea regimului juridic vor fi furnizate de deținătorii acestora”, au decis deputații din comisiile de specialitate.
„În situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată”, mai spune textul de lege.
La prima vedere, decizia deputaților este binevenită, pentru că oamenii își pot recăpăta proprietățile. Mai mult, Geoghe Băeșu, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a adus în discuție un caz ce pare că întrece orice imaginație în materie de despăgubiri: 1,1 miliarde de euro pentru 130 ha de teren agricol, în 1940, care acum se află în zone de interes imobiliar din București. Alte detalii nu a oferit.
Pe de altă parte, această decizie de a permite utilizarea terenurilor proprietate de stat va putea deschide o „cutie a Pandorei”. Solicitările de terenuri agricole ar putea depăși teritoriul național, pentru că, după 1990, nu s-au făcut numai retocedări, ci și împroprietăriri. Cât privește pădurile, acestea ar putea deveni o țintă, dacă luăm în calcul două exemple de răsunet: solicitările de 165.000 ha pentru Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și solicitarea de retrocedare de la Bacău de 47.000 ha, care s-a lăsat cu condamnări penale.
Pământ numai pentru agricultori
Ultimul proiect de lege, ce a apucat să treacă și de votul plenului Camerei Deputaților, for decizional, se referă la Legea vânzării terenurilor. Oficial, modificările aduse acum acestei legi vin să pună stavilă la cumpărările de teren agricol de către străini. Ani la rând, presa a solicitat de la autorități date care să susțină declarațiile privind acapararea terenurilor de către străini. Niciunul dintre guvernele care s-a perindat pe la conducerea statului în ultimii ani nu a venit cu o informație despre acest lucru.
Pe de altă parte, fermierii s-au plâns mereu că există o discrepanță majoră între posibilitățile financiare ale lor comparativ cu străinii, care dispun de capital pentru astfel de operațiuni. De aceea, organizații de fermieri și-au arătat susținerea pentru lege, în forma în care ea a fost adoptată.
În cele din urmă, legea face imposibilă cumpărarea de teren agricol dacă nu ești agricultor și nu stai în localitatea unde este terenul râvnit. Mai exact, legea limitează drastic potențialii compărători. În acest mod simplu, proprietarii de terenuri vor putea vinde numai câtorva, iar prețul va fi pe măsură de mic.
Mai exact, legiuitorul a luat în calcul numai cumpărătorul, nu și vânzătorul, care va fi obligat să vândă la un preț mult mai mic pentru că piața este distorsionată de această lege. Rămâne de văzut cum va acționa președintele României, dacă va promulga legea, pentru că există elemente clare de încălcare a Constituției.
