Menţinerea legislaţiei existente în domeniul energiei este crucială pentru România, a declarat Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrie din Camera Deputaţilor, la “ZF Power Summit 13”, conferinţă organizată de Ziarul Financiar. Pe de altă parte, la eveniment s-a discutat despre realizarea unei noi strategii energetice, precum şi despre nevoia de investiţii în sector.
“Este crucial pentru România să-şi menţină Legea energiei, să menţină Legea privind sursele regenerabile în energie, aprobată în cursul anului trecut şi discutată cu Comisia Europeană, iar modificările care se doresc a fi făcute pot fi promovate prin legislaţie secundară, aceasta ţinând, însă, seama de planul naţional de promovare a surselor regenerabile de energie pe care România l-a înaintat Comisiei Europene. În lege există un instrument de modificare a numărului de certificate verzi, ţinând seama de scăderea costurilor pe MW instalat. De exemplu, la momentul elaborării legislaţiei privind promovarea surselor regenerabile de energie (n.r. – anii 2007 – 2008), un MW fotovoltaic costa circa 4,8 milioane de euro. Anul trecut, am înţeles că, în Italia, s-au montat panouri fotovoltaice cu un cost de 0,8 milioane euro/MW. În momentul în care am încurajat investiţiile, creşte numărul de capacităţi, creşte producţia de energie realizată, creşte numărul de certificate, creşte oferta şi scade preţul”, a spus Iancu.
Potrivit acestuia, temerea principală este influenţa în preţ a acestor capacităţi.
“Este o temere falsă. A fost asumat un grafic anual de creştere a energiei regenerabile în total consum de energie. Anul acesta nivelul maxim este de 14%. Dacă mâine se va investi în 20.000 de MW, potenţial care s-a spus că există în eolian, foarte bine, dar nu va fi subvenţionat peste 14% din totalul energiei; dacă s-ar întâmpla aşa, unele centrale eoliene nu vor avea subvenţie. Deci există un plafon, o limită maximă, care este stabilită în fiecare an. La anul vor fi 15%, apoi 16% şi tot aşa până în 2020, când vor fi 20%. Noi ştim de astăzi care va fi influenţa în 2020”, a mai afirmat preşedintele Comisiei de Industrie din Camera Deputaţilor.
El a mai spus că temerile potrivit căror vor fi instalaţi anul viitor 20.000 de MW, că energia astfel produsă nu va putea fi preluată în sistem, că va exploda preţul la consumator sunt false.
“Noi nu subvenţionăm decât în limita acestor procente. Noi invităm toţi operatorii care astăzi sunt foarte îngrijoraţi la masa discuţiilor şi discutăm cu ei această îngrijorare legată de presiunea creată pe preţ şi planul naţional pe care România îl are pentru promovarea surselor regenerabile. Este un trend foarte crescător în eolian. Discutăm cu ei să temperăm această creştere, dar încurajez foarte mult biomasa, producţia în microhidrocentrale, încurajez gazeificarea deşeurilor, atunci iată cum îmi valorific, în acelaşi plan naţional, tot potenţialul de materie primă energetică. Pentru noi înseamnă o paletă pe orizontală industrială. Aceasta este cea mai bună şansă de industrializare pentru România, un număr de locuri de muncă distribuit corect pe toată suprafaţa ţării şi distribuţie la nivelul întregii ţări a acestor noi capacităţi, pentru că eu nu o să valorific numai masa vegetală din Insula Mare a Brăilei, valorific şi din Timişoara, şi din Moldova şi din Maramureş. Dacă noi am încuraja micro-hidro în mod special, să zicem, am avea râurile valorificate şi am avea şantier naţional în toată România. Aceasta trebuie să fie abordarea, mai ales că investitorii îşi menţin interesul pentru România, iar investiţiile necesare în România sunt la nivelul de patru miliarde de euro pe an. Acesta este motorul economic al României”, a explicat Iancu.
80 miliarde de euro investiţii necesare
România are nevoie de investiţii de 3-4 miliarde de euro pe an în următorii 20 de ani în sectorul energetic, a declarat Mariana Gheorghe, director general executiv al Petrom. Ceea ce înseamnă aproximativ 60 – 80 miliarde de euro în 20 de ani.
“Investiţiile de care acest sector are nevoie sunt deosebit de mari şi aici mă refer la toate segmentele, vorbim de ţiţei şi gaze, hidrocarburi, de regenerabile, hidro, energie nucleară şi eficienţă energetică, deci în toate aceste segmente vedem nevoia unor investiţii de 3-4 miliarde euro pe an în următorii 20 de ani, lucru care, bineînţeles, pune deosebit de mari provocări. Investiţiile sunt bancabile, finanţabile. Înseamnă că putem să ne capitalizăm acest potenţial şi, printr-o politică regională susţinută, putem, cu adevărat, să fim o voce nu numai în regiune, dar şi în Europa”, a spus oficialul Petrom.
Cernavodă sub semnul întrebării
Guvernul român trebuie să ia o decizie referitoare la proiectul construcţiei Reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, iar, în funcţie de asta, vom decide dacă rămânem în schemă, a declarat Luca D’Agnese, CEO Enel România.
“Noi am fost decişi să rămânem în proiectul de construcţie al reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, dar, în tot acest timp, Guvernul român nu a găsit înlocuitori pentru investitorii care au plecat. În acelaşi timp, costul proiectului a crescut, iar noi luăm acest aspect în considerare. Practic, nu vom lua nicio decizie până nu ne convingem că proiectul există. Nu părăsim proiectul de la Cernavodă, doar că acesta este cu semnul întrebării. Le-am spus oamenilor noştri că, în condiţiile în care cel mai mare acţionar vrea să vândă jumătate din proiect, jumătate de participaţie, şi nu a găsit deocamdată cumpărător, nu este clar dacă proiectul va continua. Dacă nu va continua, vom pleca”, a afirmat oficialul Enel România.
Luca D’Agnese a precizat, totodată, faptul că, pe viitor, există varianta ca grupul energetic să se orienteze spre proiecte mai mici, în detrimentul unora de mari dimensiuni.
“Grupul nostru ia în considerare ideea de reorientare spre proiectele de dimensiuni mai mici. În prezent, suntem în faza de autorizare pentru două proiecte de termocentrale, la Brăila şi Galaţi. După încheierea acestei etape vom analiza condiţiile din piaţă pentru efectuarea investiţiilor”, a spus şeful Enel România.
Discuţia privind construcţia celor două reactoare de la Cernavodă a fost iniţiată în anul 2007, proiectul fiind evaluat la patru miliarde de euro. Lucrările trebuiau demarate în urmă cu trei ani.
Ulterior, în decursul lunii octombrie 2012, proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă a fost reevaluat la 6,45 miliarde euro, potrivit noului studiu de fezabilitate, realizat de Ernst&Young.
Tot anul trecut, autorităţile române au invitat la discuţii companiile CEZ, RWE, Iberdrola şi GDF Suez pentru realizarea proiectului reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.
Grupul CEZ a anunţat în octombrie 2011 vânzarea acţiunilor deţinute în cadrul proiectului de finalizare a construcţiei centralei nucleare de la Cernavodă către Nuclearelectrica S.A, iar în ianuarie 2012, companiile GDF Suez, Iberdrola şi RWE Power au anunţat, la rândul lor, retragerea din acest proiect, din motive ce ţin de strategia fiecărei companii.
Întâlniri cu investitori asiatici şi americani
Pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă au existat, în ultima perioadă, întâlniri cu investitori din China şi Coreea de Sud şi cu fonduri de investiţii din Statele Unite ale Americii, a declarat Mircea Meteş, inginer-şef în departamentul de tranzacţii energie electrică la Nuclearelectrica.
“Proiectul celor două unităţi, 3 şi 4, de la Cernavodă este viabil şi tehnic, şi economic. În linii mari, costul energiei la cele două unităţi ar fi undeva la 53 euro pe MW şi se estimează că piaţa energiei va avea nişte preţuri, pe termen lung, la o medie care va depăşi 80 euro/MW. În ultima perioadă am fost la investitori din Asia – China şi Coreea – şi am avut întâlniri cu anumite fonduri de investiţii din Statele Unite”, a arătat Meteş.
Pe de altă parte, acesta a precizat că unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă nu vor putea fi puse în funcţiune mai devreme de 2019, dacă s-ar continua construcţia lor, şi ar urma să funcţioneze 40 de ani.
Potrivit reprezentantului Nuclearelectrica, costul de construcţie al celor două unităţi, estimat iniţial la 4 miliarde de euro, s-a bazat pe evaluări făcute de mai mulţi consultanţi la nivelul anului 2003-2004, când s-a început campania de pregătire.
“Aceasta a început încă pe vremea când la Ministerul Economiei era Dan Ioan Popescu. Era o evaluare, probabil, mai grosier făcută şi la un alt moment. Acum acest cost este evaluat la 6,5 miliarde euro, preţul cu care sunt evaluate cam toate proiectele nucleare din lume”, a explicat Mircea Meteş.
În toamna anului trecut, secretarul de stat în Ministerul Economiei, Rodin Traicu, arăta că China Guangdong Nuclear Power Group ar putea asigura 40% din investiţia necesară proiectului reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.
Nouă strategie energetică
Ministerul Economiei intenţionează să lanseze în dezbatere publică, în acest an, noua strategie energetică care să vizeze orizontul de timp 2035 şi proiecţii pentru 2050, a declarat Alexandru Săndulescu, directorul Direcţiei Energie din Ministerul Economiei.
“Dorim să facem o nouă strategie energetică, care să vizeze orizontul de timp 2035, plus proiecţii pentru 2050. Probabil că anul acesta este o perioadă de linişte şi probabil că vom lansa în dezbatere publică această strategie energetică. În primul rând va trebui să stabilim un mix energetic pentru România, va trebui să stabilim un echilibru între importurile de energie şi utilizarea surselor naţionale de energie. După ce facem proiectul, putem să lansăm o dezbatere publică, care poate dura 6 luni. S-ar putea să fie apoi mai multe runde de dezbatere publică”, a arătat Săndulescu.
Potrivit acestuia, în momentul de faţă există o variantă revizuită a strategiei energetice din 2007, care vizează orizontul de timp 2020, publicată anul trecut, la care există o analiză de impact de mediu şi avizul corespunzător de la Ministerul Mediului.
“O strategie energetică, dacă ne uităm la alte ţări ale Uniunii Europene, înseamnă un document de 30-50 de pagini, care prezintă o viziune de viitor legată de modul în care este asigurat consumul de energie din ţara respectivă. O strategie energetică poate să conţină şi o listă de proiecte strategice. De exemplu, plimbăm prin strategia noastră de ani de zile proiectul Nabucco, ca să constatăm că, de fapt, decizia nu aparţine României sau Uniunii Europene. Aparţine unui concern. O astfel de strategie depinde de investitori şi în ce măsură aceştia vor face acele investiţii, astfel încât să ajungem la mixul optim energetic prevăzut în document. Ce putem face pentru a motiva investitorii să vină pe o anumită zonă sau în alta”, a adăugat reprezentantul Ministerului Economiei.
Pe de altă parte, el a afirmat că investitorii din România sunt atraşi, cu precădere, de zona de energii regenerabile.
“Constatăm o anumită asimetrie între interesul investitorilor în zona surselor regenerabile şi interesul investitorilor în alte surse de producere a energiei în România. Constatăm o atracţie a investitorilor cu precădere pe zona de regenerabile. Aici se termină interesul investitorilor, ceea ce ne face să credem că, totuşi, este o asimetrie în reglementări, în mecanismele noastre de a atrage investiţii în sectorul energetic care, sigur, o să ne coste. Până una alta ne costă în factura de energie electrică”, a spus Săndulescu.
Reprezentantul Ministerului Economiei a arătat că, de la 1 ianuarie 2013, energia electrică s-a scumpit cu aproximativ 10% la consumatorii finali, iar din acest procent 4% a fost creşterea datorată surselor regenerabile de energie.
“Este doar începutul, este acea cotă venită din anul trecut, fără a ţine cont de următoarele investiţii, care vor fi puse în funcţiune în acest an. Vin la minister foarte multe companii din România capabile să producă subansamble mari, care se plâng că au stat la porţile marilor producători de echipamente eoliene, fără prea multe rezultate. Este greu de înţeles cum este mai ieftin să aduci o turbină eoliană, să aduci acele turnuri din, să zicem, Statele Unite, decât să le produci local. Poate şi asta este o dovadă a faptului că schema noastră de susţinere este mult prea generoasă, nu stimulează achiziţia internă de echipamente”, a explicat Săndulescu.
