Statul „dă înapoi”

Autorităţile statului vroiau să aplice aceleaşi reguli de transparenţă în vânzarea gazelor naturale din producţia internă ca şi la electricitate. Reamintim, toţi producătorii de energie electrică sunt obligaţi să vândă pe bursa de energie Opcom toată cantitatea de “lumină” disponibilă, cu excepţia celei destinate pieţei reglementate (în principal populaţia). Acelaşi lucru se dorea să se întâmple şi pe piaţa gazelor naturale. Se pare că statul “dă înapoi”, iar producătorii de gaze nu vor mai trebui să vândă prin licitaţie!

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a lansat în dezbatere publică un ordin prin care companiile producătoare de gaze naturale ar fi fost obligate să vândă prin licitaţie o parte din producţie. Reamintim, producătorii de electricitate sunt obligaţi să vândă întreaga cantitate de energie electrică (cu excepţia celei destinate pieţei reglementate) pe platformele administrate de Opcom (“bursa de energie” de la Bucureşti).

Cum nu există, încă, platforme de tranzacţionare pentru gaze naturale, în proiectul de Ordin al ANRE se arată că “ofertanţii de gaze naturale organizează licitaţii publice, pe care sunt obligaţi să le facă cunoscute prin informare atât pe web-site-ul producătorului respectiv, cât şi pe site-ul ANRE. Până la apariţia platformei de tranzacţionare gaze naturale, cantităţile de gaze naturale din producţia internă, destinate pieţei concurenţiale aferente procentului stabilit prin ordin ANRE, se comercializează doar prin intermediul licitaţiilor publice”.

Ordinul ANRE prevedea că “producătorii au obligaţia de a oferi spre vânzare prin licitaţie publică, conform prevederilor Regulamentului privind tranzacţiile pe piaţa concurenţială de gaze naturale, un procent de 45% din cantitatea de gaze naturale produsă în cursul anului 2013”.

Mai mult, ANRE defineşte şi ce înseamnă producătorul de gaze naturale: “persoană fizică sau juridică, titulară de de acord petrolier, având ca specific activitatea de producere a gazelor naturale”. Ca să nu fie niciun dubiu, ANRE specifică: “prezentul regulament se aplică producătorilor, titularilor de licenţă de furnizare şi de transport din sectorul gazelor naturale, precum şi clienţilor finali- deţinători ai licenţei de furnizare gaze naturale”.

Conform site-ului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în România sunt 9 producători de gaze. În ultimul raport de monitorizare (cel aferent lunii noiembrie 2012), compania Foraj Sonde Craiova a extras 0,08% din gazele produse în România, Raffles Energy – 0,17%, iar Amromco Ploieşti – 1,66%. Licenţă de producere mai au şi Wintershall Germania (filiala din România), Carpathian Energy şi Distrigaz Sud Reţele, dar care nu apar că ar fi extras ceva în noiembrie 2012.

De departe, cei mai mari producători sunt Petrom (deţinut de grupul austriac OMV), care a extras 47,60% din gazele produse în România în noiembrie 2012, şi Romgaz (la care statul român, prin Ministerul Economiei, este principalul acţionar), care a produs 50,49%.

Pe întreg anul 2011, Petrom a extras 45,76% din gazele produse în România, iar Romgaz – 51,38%, în timp ce în 2010, Petrom a extras 44,44%, iar Romgaz – 53,41%.

Facilităţi pentru Petrom şi Romgaz

Practic, Ordinul pentru aprobarea Regulamentului privind tranzacţiile pe piaţa concurenţială de gaze naturale se referă, în primul rând, la Petrom şi Romgaz. De remarcat, cele două companii deţin şi câte o termocentrală, care produce electricitate pe bază de gaze naturale. Printr-o Hotărâre de Guvern, cele două companii sunt exceptate de la formarea coşului intern/import şi, pentru producţia de energie electrică în cele două termocentrale, pot utiliza doar gaze din propria producţie.

Reamintim, consumul de gaze naturale în România este asigurat în proporţie de 70 – 80% din producţia internă (la preţuri de aproximativ 150 dolari/1000 mc), iar restul este importat din Federaţia Rusă (la preţuri de circa 450 dolari/1000 mc).

Pe de altă parte, ceilalţi producători de electricitate pe bază de gaze naturale (precum unele termocentrale din Bucureşti), trebuie să achiziţioneze gaze în coşul import/intern stabilit de ANRE. Cum legislaţia prevede ca populaţia să plătească acelaşi preţ la gaze până în iunie 2013, singura modalitate de a păstra preţul era “jonglarea” cu gazele de import. De exemplu, pentru luna februarie 2013, ANRE a stabilit un amestec în coşul de gaze pentru consumatorii casnici de 7% import, în timp ce firmele (printre care şi celelalte termocentrale pe gaze) au o pondere de 30,55%. În luna ianuarie 2013, ponderea importului în coşul de gaze pentru consumatorii non-casnici a fost de 40%.

Noul Regulament de vânzare a 45% din producţie ar fi dus la achiziţionarea gazelor pentru consumul firmelor prin licitaţie. Astfel, toate termocentralele ar fi trebuit să participe la licitaţii pentru a-şi asigura necesarul de gaze. Printre acestea ar fi trebuit să se numere termocentralele din Bucureşti, dar şi termocentrala de la Iernut (deţinută de Romgaz), precum şi cea de la Brazi (deţinută de Petrom). Acestea ar fi trebuit să cumpere, la licitaţie, chiar de la Romgaz sau Petrom.

Întrebată ce părere are despre o astfel de posibilitate, directorul general al Petrom, Mariana Gheorghe, a răspuns că, deşi nu cunoaşte exact prevederile noului Regulament, a înţeles de la colegi că obligativitatea de a vinde la licitaţie 45% din producţia de gaze se referă doar la companiile de stat. De remarcat, nicăieri în documentul lansat în dezbatere publică de către ANRE nu se specifică acest lucru.

Cum singurul producător de stat este Romgaz, ar fi trebuit ca întregul Regulament să se referă la acesta, ceea ce este un non sens.

Se pare că, “de dragul Petrom şi Romgaz”, autorităţile „dau înapoi” şi vor renunţa la promovarea acestui Regulament de vânzare prin licitaţie a 45% din producţia internă de gaze. Astfel, Petrom şi Romgaz vor putea, liniştite, să consume propriul gaz, la preţuri de producţie, în propriile termocentrale.