Atunci când nu avem ”lumină” acasă, primul nostru gând este de a-i ocărî pe electricieni, pe angajații firmelor de distribuție a energiei electrice, de a ne vărsa furia de la ministru, la portar. Sunt momente în care chiar merită! Dar nu atunci când se luptă cu stihiile naturii!
Am pornit să scriem acest articol – mai mult o lungă opinie! – pornind de la un comentariu pe care l-am găsit pe pagina de socializare a ministrului Energiei, Bogdan Ivan, care a publicat un text și niște fotografii ce-i arătau pe electricieni, noaptea, printre nămeți. ”Sper să luați măsurile adecvate, pentru ca acești oameni să nu mai fie nevoiți să lucreze în așa fel. Sunt oameni. Dacă erau făcute lucrările de întreținere la timp, nu erau nevoiți să lucreze acum, în astfel de condiții. Luați măsuri cu cei care nu fac nimic, dar încasează salarii uriașe”, se scrie în comentariu.
Și, parțial, suntem de acord. Da, trebuie luate măsuri împotriva celor care nu fac nimic – cel puțin, nimic util! – și încasează sume uriașe. Da, angajații trebuie dotați mai bine! Da, trebuie făcute investiții în distribuții! De toate felurile! De la rețele (sârme), la stații de transformare, de la ”îngroparea” rețelelor în pământ, la securitate cibernetică, de la preluarea producției prosumatorilor, la ATV-uri și șenilate pentru intervenții.
Din păcate, toate acestea costă bani. Sume uriașe! Colosale! Miliarde și miliarde de euro! Care – ce să vezi! – se vor regăsi în facturile consumatorilor, populație și firme. Pentru că firmele din sectorul energetic, de stat sau private, românești sau străine, nu sunt ”instituții de binefacere”! Prestează o activitate pentru care trebuie plătite! Și mai trebuie să aibă și un profit. Este ca atunci când mergem la serviciu: ne costă transportul de la și până la serviciu, pachetul cu mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte etc., etc. Când încasăm salariul, după ce scădem aceste cheltuieli, vrem să mai rămânem și cu ceva bani! Exact la fel se întâmplă și cu firmele: după ce scad cheltuielile făcute (de la salarii și taxe către stat, până la costurile cu achiziția de echipamente pentru investiții) trebuie să mai rămână și ele cu un ban! Care ne numește profit. În prezent, investițiile distribuțiilor sunt ”remunerate” cu 6,94% (se numește ”rată de rentabilitate”). Adică, la 100 de lei cheltuiți (investiți), companiile care dețin ”sârmele” pe care circulă curentul electric de la producător până la noi acasă primesc 6,94 lei. Aceasta în condițiile în care, dacă împrumuți statul, primești doar un pic mai puțin (dobânda la titlurile de stat este de 6,40% pe an). Adică, dacă cumperi titluri de stat de 100 de lei, la sfârșitul anului primești 6,40 lei. Practic, din investițiile în distribuțiile de energie se câștigă cu 0,54% mai mult decât din titlurile de stat. De ce nu cumpără firmele titluri de stat? Ar câștiga cam la fel de mult și nici n-ar mai avea bătăi de cap. În primul rând, pentru că au încheiate contracte de concesiune. Distribuitorii nu sunt proprietarii rețelelor; proprietar este statul; ei doar le gestionează. Dacă nu îndeplinesc condițiile din contractul de concesiune, acesta poate să fie denunțat de către statul român și concesiunea dată altei companii.
Atunci, de ce nu investesc mai mult? Pentru că una este să câștigi 6,94 lei la 100 lei investiți, alta e să câștigi 694 milioane de lei la 10 miliarde de lei investiți! Pentru că, practic, nu au voie! În tariful de distribuție se regăsesc toate investițiile, cu tot cu rata de rentabilitate de 6,94%. Iar tariful de distribuție este parte componentă a facturii la energie. Și, pentru a păstra factura la cote cât de cât rezonabile, guvernanții ”limitează” investițiile.
Revenind la pagina de socializare a ministrului Bogdan Ivan, în comentariu se spune: ”Dacă erau făcute lucrările de întreținere la timp, nu erau nevoiți să lucreze acum, în astfel de condiții”. Din păcate, această afirmație nu are legătură cu realitatea. Ce întreținere să se facă la zăpadă și vânt?! Firele de curent trec peste câmpuri, prin păduri. N-ai cum ”să întreții” copacii să nu iasă din rădăcină, din cauza vântului, și să cadă peste firele de curent! N-ai cum ”să întreții” firele de curent să nu se rupă sub greutatea zăpezii sau din cauza vreunei furtuni! Este adevărat, conform standardelor, rețelele trebuiau să reziste la viteze ale vântului de maxim 80 km/oră, pentru că atât era luată în calcul viteza maximă a vântului în România. Din cauza schimbărilor climatice, la rafală, viteza vântului ajunge și la 120 km/h. Abia de curând s-a modificat standardul. De ce nu au investit companiile în rețele mai puternice, chiar dacă standardul era mai mic? Pentru că aceste investiții nu ar fi fost recunoscute în tarif. E ca și cum te-ai duce la serviciu, dar șefii nu recunosc că ai muncit 8 ore. Recunosc doar 6 ore și doar pe acelea ți le plătesc!
”Sper să luați măsurile adecvate, pentru ca acești oameni să nu mai fie nevoiți să lucreze în așa fel”, se mai arată în comentariu. Din păcate, indiferent ce măsuri se iau, cu stihiile naturii n-ai cum să te pui! Sigur, se pot cumpăra ATV-uri, șenilate, diferite echipamente. Dar tot omul trebuie să ajungă la defect și să-l remedieze!
De aceea credem că trebuie să le mulțumim tuturor acestor oameni pentru pricepere, profesionalism, devotament, abnegație și chiar sacrificiu, pentru că lucrează pe arșiță, în ger, printre nămeți sau în mijlocul apelor, pe inundații, ca avem ”lumină”! Chiar dacă nu pot să remedieze defecțiunile atât de repede pe cât ne dorim! Cinste lor, electricienilor!
Poate că cea mai bună inițiativă pe care a avut-o fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, este aceea de a înființa Ordinul ”Meritul Energetic”. Oamenii din domeniu chiar merită! Suntem alături de Sebastian Burduja și sprijinim această inițiativă și îi îndemnăm pe toți parlamentarii să voteze pentru aprobarea acesteia!
Explicații foto: arbori căzuți peste liniile de curent, intervenții în miez de noapte, oameni în vârful stâlpilor de curent. Fotografii preluate de pe paginile de facebook ale companiilor DEER și Rețele Electrice.
