Teritoriul pe care se află, astăzi, România este unul binecuvântat: unii specialiști – dar și dovezi arheologice – sugerează că a fost locuit din cele mai vechi timpuri, chiar de acum peste un milion de ani. Mult mai ”aproape”, de acum ”doar” 8.000 – 10.000 de ani, avem culturile Cucuteni, Gumelnița, Hamangia (cu celebrul său ”Gânditor”). Acum ”numai” circa 2.500 de ani, în secolul al VI-lea Î.Hr., a luat ființă Cetatea Tomis – actuala Constanța -, prin colonizarea aici a negustorilor și navigatorilor greci din colonia Milet (Asia Mică). Începând cu secolul I î.Hr., teritoriul dintre Dunăre şi Pontul Euxin (Marea Neagră) a intrat sub stăpânirea Imperiului Roman, iar din sec. X cetatea a intrat sub stăpânire bizantină. În prezent, o parte dintre artefactele cetăţii sunt expuse la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi la Edificiul Roman cu Mozaic, iar altele, în formă reabilitată, în Parcul Arheologic sau în scuarul din vecinătatea Catedralei Arhiepiscopale. Iar aceste vestigii trebuie protejate! Nu numai de vandalii din exterior, ci și din interior!
Istoria pe teritoriul României este veche, foarte veche. Descoperirile atestă prezenţa primilor oameni încă din paleoliticul inferior, adică din epoca pietrei de acum 1 – 1,2 milioane de ani. Prezenţa hominizilor (homo erectus sau neanderthalieni) este dovedită, spun arheologii, de o serie de unelte rudimentare din piatră de râu, găsite în special în Oltenia, Moldova, dar şi în zone din Transilvania şi Dobrogea. În Dobrogea, importante sunt descoperirile din Peştera Liliecilor (sau Gura Dobrogei), acolo unde au fost descoperite unelte de silex primitive.
Mai târziu, când deja ”se născuse” homo sapiens, apare Cultura Hamangia, o cultură neolitică din mileniul IV – II î.Hr., care a fost denumită astfel după vechiul sat Hamangia din comuna Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia, județul Tulcea. Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea.
În secolul VI al ultimului mileniu Î.Hr., a luat ființă Cetatea Tomis. Coloniştii greci din Milet au găsit în bazinul Mării Negre (Pontus Euxinus) un loc propice comerţului şi schimbului de mărfuri cu băştinaşii geto-daci.
Traiul oamenilor din Cetatea Tomis a fost descris de poetul roman Publius Ovidius Naso (care a fost exilat la Tomis din ordinul împăratului Octavian Augustus, unde a scris primele opere literare de pe teritoriul României de azi – „Epistolae ex Ponto” şi „Tristia”). În anul 138 d.Hr., Tomis a devenit metropola Pontului Euxin. Sub stăpânirea romană au fost construite la Tomis o serie de edificii publice şi clădiri grandioase, au apărut străzi şi cartiere noi, au fost create terme (băi) şi pieţe publice, s-au dezvoltat ateliere meşteşugăreşti care prelucrau marmura, sticla şi ceramica – toate ducând la dezvoltarea oraşului.
În anul 971 d.Hr., cetatea a intrat sub stăpânire bizantină, sub domnia lui Ioan Tzimiskes. În perioada bizantină, în secolele VIII – XII, oraşul era cunoscut sub numele Constantinia sau Constantia. Numele actual al oraşului – Constanţa, derivat, cel mai probabil, din Constantina sau Constantia – dovedeşte o dată în plus existenţa continuă a populaţiei autohtone pe teritoriul vechiului oraş şi în împrejurimi.
Având în vedere toate acestea, evident că și vestigiile sunt numeroase! Unele dintre acestea sunt expuse chiar lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC). Cele mai multe relicve expuse aici sunt recuperate din morminte: plăci funerare, sarcofage etc., toate de o inestimabilă valoare!
Dar, ca orice obiect, chiar dacă sunt vestigii, toate acestea trebuie să aibă un număr de inventar, iar cineva trebuie să le aibă ”pe inventar”! Unde este trecut acest număr? Probabil ca să nu fie nicio problemă de înțelegere, numărul de inventar este trecut chiar pe relicve! Cu vopsea neagră, să se vadă! Iar dacă, din cauza intemperiilor (că doar suntem la malul mării, iar apa este puternic salinizată), se șterge vopseaua, nu-i nimic! Se vopsește din nou numărul de inventar! Iar alte artefacte au trecut numărul de inventar de două ori! Să ne intre în cap! Sau ca să fie văzut de oriunde te-ai uita!
Reamintim, chiar la începutul acestui an, un tânăr a scris cu grafitti pe pereţii mai multor lăcaşuri de cult şi monumente din preajma Ministerului de Interne (Biserica „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi”, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Memorialul Renaşterii şi Monumentul Iuliu Maniu). Tânărul a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de profanarea lăcaşurilor sau obiectelor de cult şi distrugere.
Potrivit art. 382 CP, „Profanarea unui lăcaş sau a unui obiect de cult, aparţinând unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Ceea ce înseamnă că, dacă scrii pe monumente istorice, riști până la 2 ani de pușcărie. Ce riscă cei ce s-au apucat să scrie cu vopsea pe vestigiile istorice de la Constanța?! Noi nu putem să spunem decât că ”contabilitatea bate istoria”!
Piatră funerară pe care apare ”Inv. 1”, cel mai probabil vestigiul cu numărul de inventar ”1”. Pe placă scrie: ”Hermogenes îmi era numele, dar îmi ziceau și Cyzicianul; am fost, cu demnitate, archonte în patria mea și am împlinit funcțiunea de agoranom. Am socotit prietenie față de toți ca un titlu de glorie. În vârstă de 50 de ani, ajungând la capătul vieții, am murit, așa cum trebuie să sosească tuturor sorocul. Salutare, trecătorule”.
