Nerealizarea unor investiţii accelerate în sectorul de distribuţie a energiei electrice ar putea face ca, pe termen lung, costul pentru consumatori să fie mult mai mare decât în cazul în care acestea s-ar face, deoarece nu vor putea fi conectate noile tehnologii, noi consumatori şi noi surse de energie, a declarat directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), Daniela Dărăban. Din punctul nostru de vedere problema este că, fără investiții în rețelele de transport și distribuție, penele de curent vor fi mai dese și pe perioade mai lungi. Și, de-aici, pierderile pentru consumatori! Pentru o companie care produce ”șuruburi și piulițe”, dacă e pană de curent, înseamnă că nu poate produce șuruburi și piulițe, adică pierde o mulțime de bani! Pentru populație, acasă, dacă se întrerupe ”lumina” mai mult și mai des, cea mai mică pierdere este că se strică mâncarea în frigider. Care, la cât s-au scumpit alimentele, înseamnă câteva sute de lei! Dacă s-ar dubla tariful de distribuție, costul în plus pentru populație ar fi de 40-50 lei pe lună. Adică vreo 2 kilograme de carne de porc. Câte kilograme s-ar putea strica în frigider și congelator și cât ar costa dacă se tot întrerupe curentul? În final, și pe consumatorul casnic, și pe consumatorul industrial i-ar costa mult mai puțin să plătească un tarif de transport și distribuție majorat ”binișor”, decât să plătească costul nerealizării investițiilor!
De remarcat, în prețul pe care îl vedem în factura ”la lumină” sunt o mulțime de componente (de obicei, detaliate pe pagina a doua a facturii). Una dintre componente se referă la ”tarif pentru serviciul de distribuție” – adică prețul pe care îl plătim pentru ca energia să ajungă, prin ”sârme”, la noi, ”la priză și întrerupător”.
Potrivit legislației europene și naționale, investițiile în rețelele de curent electric și gaze naturale se recuperează prin tarifele de transport și distribuție, stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE), și plătite de populație și firme.
În prezent, se poartă negocieri în reprezentanții distribuitorilor și cei ai Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE) pentru stabilirea tarifului. ANRE este ”mai zgârcită”.
Companiile din domeniu (Evryo – fosta CEZ, prin Distribuție Oltenia, Electrica, prin Distribuție Energie Electrică România, E.ON, prin Delgaz Grid și PPC – fosta Enel, prin Rețele Electrice Muntenia, Dobrogea și Banat) au investit, anual, circa 500 milioane euro. Acum este nevoie ca investițiile cel puțin să se tripleze.
În prezent, tarifele de distribuție la consumatorul casnic variază între aproximativ 240 lei/MWh și 350 lei/MWh (0,24 – 0,35 lei/kWh). Tarifele pentru înaltă tensiune încasate de distribuitori de la companii variază între 15 și 42 lei/MWh, iar cele pentru medie tensiune – între 56 și 84 lei/MWh.
Un consumator casnic mediu din România consumă aproximativ 150 kWh pe lună. La un preț actual al energiei, neplafonat și necompensat, de 2,14 lei/kWh, la care se adaugă toate componentele (certificate verzi, TVA, accize etc.), prețul final al energiei electrice din factură este de circa 3 lei/kWh. Astfel, factura finală este de 450 lei/lună. Având în vedere plafonarea/compensarea facturilor, populația plătește un preț final de 0,8 lei/kWh, adică o factură de 120 lei/lună, la un consum de 150 kWh/lună. Totuși, factura corectă, fără plafonare, ar trebui să fie de 450 lei/lună, la prețul din piață al energiei electrice. Din această factură totală, doar 36 lei reprezintă tariful de distribuție (0,24 lei/kWh)! Adică 8% din total! Sau un pic mai puțin decât TVA-ul și acciza pe care le încasează statul (de circa 24 lei/lună)!
Potrivit unui comunicat de presă al ANRE din anul 2021, aproximativ 4,5 milioane de consumatori casnici au un consum lunar de 55 kWh. Ceea ce înseamnă că, lunar, plătesc pentru serviciul de distribuție a energiei electrice între 13,2 lei (aferent unui tarif de 0,24 lei/kWh) și 19 lei (pentru un tarif de 0,35 lei/kWh). Dacă s-ar dubla tariful de distribuție, ar însemna un efort financiar în plus de 38,5 lei/lună. Cam cât un pachet și jumătate de țigări sau două kilograme de carne!
Problema este că, dacă nu se fac investițiile în infrastructura de transport și distribuție a energiei, vom avea cu toții de suferit, de la pene de curent mai dese și mai lungi, până la imposibilitatea de a ne monta panouri fotovoltaice pe case sau de a ne încărca mașinile electrice!
Până la urmă, dacă au bani să-și monteze panouri solare pe case și să-și cumpere mașini electrice, nu credem că este o problemă pentru acești consumatori să plătească 40-50 de lei în plus pe lună, ”la lumină”!
Problema o reprezintă cei pentru care 40 – 50 lei pe lună (aproximativ 9 – 10 euro în plus pe lună) înseamnă ceva! La un consum de 55 kWh/lună, înseamnă că acești consumatori casnici au în casă, cel mai probabil, un frigider care ”merge”, câteva becuri și un televizor. Pentru ei va fi cea mai mare problemă dacă nu se fac investițiile în rețele! Ei vor suferi cel mai mult! Pentru că penele de curent vor fi mai lungi și mai dese! Și li se strică mâncarea în frigider! După ce că nu au bani să-și cumpere, și banii pe care îi au îi pierd!
Rămânem la părerea că ANRE ar trebui ”să se gândească de două ori” înainte să fie ”zgârcit”, iar guvernanții să acorde subvenții strict celor care chiar au nevoie! Adică să modifice legislația privind consumatorul vulnerabil, astfel încât numai aceștia să beneficieze de ajutor. Dar să-l și primească!
Distribuitorii ar trebui să finanţeze, din fonduri proprii, investiții de cel puţin 6 miliarde de euro
Potrivit ultimelor evaluări ale companiilor membre ACUE, operatorii de distribuţie ar trebui să finanţeze, din fonduri proprii, cel puţin 6 miliarde de euro pentru investiţiile necesare în următorii 5 ani, iar elementul cheie pentru atragerea investiţiilor îl reprezintă cadrul de reglementare care ar trebui să permită recuperarea prin tarifele de distribuţie a costurilor de finanţare actuale, din piaţa de capital.
„Din punctul nostru de vedere, în 2030, la cum se aşează piaţa de energie şi la nevoia ca distribuţia să-şi schimbe total rolul pe piaţă, dacă aceste investiţii nu se fac, din estimările noastre, costurile vor fi mai mari decât în cazul unor investiţii accelerate. Nu vom putea să conectăm noile tehnologii, noi consumatori sau prosumatori sau noi surse de energie. Se vor deteriora condiţiile de funcţionare a sistemului energetic, vom avea pierderi economice din incapacitatea de a livra în reţea energia regenerabilă. Ne ratăm încă o dată acest potenţial despre care vorbim (de a fi hub energetic – n. r.). Fără distribuţie vom fi iar deconectaţi de la sistemul european. (…) Estimarea noastră este că lipsa acestor investiţii va costa mult mai mult în 2030 consumatorul, atât cel casnic, cât şi pe cel non casnic”, a explicat Daniela Dărăban, director executiv ACUE, la o întâlnire cu presa.
Potrivit acesteia, impactul în tariful de distribuţie al triplării investiţiilor din fonduri proprii pe care trebuie să le asigure operatorii de distribuţie ar fi, strict pe această secțiune, undeva la 5 bani/KWh, creşterea în factură, la un consum de 150 KWh, până în 2030, fiind estimată la 8 lei.
„Pe un scenariu de bază, pe triplarea nivelului de investiţii, cel puţin din fondurile proprii pe care trebuie să le asigure operatorii de distribuţie, adică de la 2,3 miliarde de euro cât s-au investit în ultimii 5 ani, ne mutăm spre un 6 miliarde euro pe următoarea perioadă de reglementare, vorbim de un tarif care poate să ajungă până în 2030, dar strict pe această bucată, undeva la 5 bani/kWh. Este vorba de 5 bani/KWh strict pe suplimentul de investiţii necesar pentru a aduce România în filmul realist al tranziţiei energetice. Creşterea în factură, la un consum de 150 kWh, până în 2030, este de 8 lei”, a spus directorul ACUE.
Ea a subliniat că realizarea acestor investiţii depinde foarte mult de cadrul de reglementare, care include câteva elemente importante, precum metodologia de recunoaştere a tarifelor, cum se recunosc investiţiile şi rata de rentabilitate.
„O activitate complet reglementată depinde foarte mult de cadrul de reglementare. Cadrul de reglementare include câteva elemente foarte importante: metodologia de recunoaştere a tarifelor, cum se recunosc investiţiile şi rata de rentabilitate. Toate aceste documente sunt în momentul de faţă în dezbatere pentru stabilirea cadrului de reglementare pentru următoarea perioadă de reglementare, adică următorii cinci ani. Dacă aceste decizii nu vor fi decizii care să asigure accesul la finanţarea necesară, probabil că distribuitorii nu vor găsi banii necesari să facă aceste investiţii şi ne vom încadra în ceea ce ne va oferta piaţa la rata de rentabilitate stabilită de ANRE”, a precizat Daniela Dărăban.
Următoarea perioadă de reglementare este cea mai importantă pentru sectorul energetic
Aceasta a semnalat că următoarea perioadă de reglementare este cea mai importantă pentru sectorul energetic, pentru că va asigura, „mai mult sau mai puţin”, tranziţia necesară în sensul îndeplinirii obiectivelor asumate deja, până în 2030-2035, respectiv ceea ce operatorii din distribuţii vor anunţa ca planuri de investiţii.
Potrivit reprezentanţilor ACUE, pilonii principali ai unui cadru de reglementare care să stimuleze investiţiile sunt: metodologie tarifară predictibilă şi adecvată realităţilor de astăzi din piaţă şi, respectiv, ţintelor tranziţiei energetice; cadru de reglementare stabil cu o consultare adecvată care să permită planificarea şi implementarea investiţiilor în beneficiul consumatorilor (cu îmbunătăţirea parametrilor serviciului de distribuţie); rată de remunerare care să facă posibilă atragerea capitalurilor pentru investiţii, respectiv să acopere riscurile în creştere şi condiţiile macroeconomice care s-au deteriorat faţă de anul 2020 (anul aprobării RRR actual), pe care investitorii şi finanţatorii trebuie să şi le asume.
În calculul RRR, subliniază aceştia, intră o serie de indicatori precum riscul de ţară/suveran (reflectat de costul bondurilor emise de statul roman), riscurile economice şi de sector precum şi costurile de împrumut.
Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a publicat, luni seara, proiectul de Ordin privind stabilirea ratei reglementate a rentabilităţii capitalului investit aplicată la aprobarea tarifelor pentru serviciile de transport şi distribuţie ale energiei electrice şi gazelor naturale, pentru a cincea perioadă de reglementare, prin care se propune aprobarea valorii de 6,94% pentru rata reglementată a rentabilităţii capitalului investit, exprimată în termeni reali, înainte de impozitare, aplicată la stabilirea tarifelor pentru serviciile de transport şi distribuţie ale energiei electrice şi gazelor naturale, pe toată durata perioadei a cincea de reglementare, pentru fiecare dintre activităţile reglementate.
„ANRE a avut în vedere ca valoarea indicatorului macroeconomic să se afle în concordanţă cu realitatea din cadrul economiei naţionale şi europene, în scopul evitării recunoaşterii în cadrul structurii tarifelor reglementate a unor costuri de capital excesive şi în vederea menţinerii unui echilibru între interesele operatorilor şi ale utilizatorilor unor servicii publice, respectiv ale consumatorilor finali. De altfel, Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare a Energiei (ACER) recomandă autorităţilor de reglementare compararea parametrilor cu valori utilizate în alte state membre UE, considerând că analiza comparativă este un instrument important în definirea sau aprobarea unor parametri relevanţi”, se menţionează în Referatul de aprobare a proiectului.
Este nevoie de o piaţă liberă pentru dezvoltarea sănătoasă a tuturor segmentelor din sectorul energetic
România are nevoie de o piaţă liberă pentru funcţionarea sănătoasă a tuturor segmentelor din sectorul energetic şi Guvernul ar trebui să vină cu o lege a consumatorului vulnerabil, care să asigure că cei care au nevoie de sprijin de la stat pentru plata facturilor îl vor primi, a mai spus Daniela Dărăban.
„Trebuie să ne îndreptăm spre o piaţă liberă. Avem nevoie de o piaţă liberă pentru dezvoltarea sănătoasă a tuturor segmentelor din sectorul de energie. Consumatorul vulnerabil este cea mai eficientă metodă. Dăm bani celor care au nevoie, nu plafonăm, adică punem un segment economic, cum sunt furnizorii, îl punem să vândă la un preţ care este sub cost, cu promisiunea că statul îi va deconta această diferenţă”, a mai spus directorul executiv al ACUE.
Întrebată la ce se aşteaptă în vederea eliminării plafonării preţurilor la energie, din 2025, ea a subliniat că este nevoie de decizii integrate şi Guvernul să nu se uite doar spre preţul final.
„În primul rând, mă aştept la decizii integrate, adică Guvernul României nu trebuie să se uite doar spre preţul final. Mă gândesc că, în această perioadă, Guvernul României se uită atent spre modul în care funcţionează piaţa, spre modul în care furnizorii sunt obligaţi din nou să achiziţioneze energia electrică, spre reglementările pe care le avem în continuare până în 2025 pentru furnizori, dar care dispar pentru restul actorilor din piaţă la finalul anului 2024. Deci, din punctul meu de vedere, statul român are următoarele obligaţii în această vară: o lege a consumatorului vulnerabil care să asigure că cei care au nevoie de un sprijin de la stat pentru plata facturilor îl vor primi; o procedură de încadrare în ceea ce numim consumator vulnerabil mult simplificată, deoarece oamenii se lovesc de o foarte mare birocraţie astăzi; o estimare a bugetului pe 2025 care să includă la modul realist sumele pe care statul român le va mai avea de plătit furnizorilor până la încheierea acestei scheme, adică inclusiv martie 2025. Şi mă gândesc că ar fi nevoie de o reaşezare, probabil, a unor reguli de funcţionare ale pieţei”, a explicat Daniela Dărăban.
În ceea ce priveşte consumatorul vulnerabil, aceasta a afirmat că o problemă pe care statul român ar trebui să o rezolve foarte rapid este venitul global per familie până la care va oferi acest ajutor.
„Venitul este doar un element. Există şi alte elemente în definirea consumatorului vulnerabil, dar acesta este important şi trebuie luată o decizie pentru că, dacă ne uităm, eu vorbesc din datele publice, dacă ne uităm la ceea ce s-a stabilit prin legea clasică a consumatorului vulnerabil, dacă nu mă înşel eu, venitul per cap de familie până la care se dă acest ajutor este undeva la o mie, o mie şi ceva de lei pe lună. Dacă ne uităm la ceea ce a oferit statul român prin cele două intervenţii legislative privind cardurile de energie, cel puţin astăzi, decizia care este în vigoare oferă ajutoare undeva până la 2.000, 2.000 şi ceva de lei pe cap de familie. Dar această lege este temporară, va ajunge la momentul în care expiră şi atunci va rămâne cadrul general al consumatorului vulnerabil. Şi cred că asta este o decizie de luat, care este venitul pe cap de familie până la care se dau ajutoare. (…) Şi de ce spun că trebuie să fie uşor de încadrat? Există oameni care pot să nu se încadreze astăzi ca venit, dar poate mâine să rămână fără slujbă şi atunci ar trebui pentru luna următoare să se poată încadra, adică modalitatea de a se înregistra în evidenţele consumatorilor vulnerabili să fie una foarte facilă. Şi mi-aş permite să spun: dacă aceste carduri de energie au funcţionat, poate ar trebui păstrate şi mers înainte cu această metodă”, a mai spus Daniela Dărăban.
Ea a adăugat că, din câte ştie, sprijinul direct pentru consumatorul vulnerabil nu este asociat consumului şi că există mai multe tipuri de ajutoare pentru a sprijini o persoană vulnerabilă financiar să îşi diminueze consumul, precum sprijin pentru achiziţia de aparate eficiente energetic.
„Atunci, cumva, pe termen mediu-lung, tu îl ajuţi şi îl înveţi să consume mai puţin şi, implicit, scazi şi presiunea pe costul pe care trebuie să i-l oferi pentru că este vulnerabil din punct de vedere financiar. Deci, există mai multe tipuri de ajutoare care trebuie date şi pot fi avute în vedere pentru consumatorul vulnerabil. Şi în timp, cu o politică sănătoasă şi deşteaptă, poţi să reduci numărul vulnerabililor, exact prin politici de genul ăsta, îl ajuţi să-şi cumpere aparate, îl ajuţi să-şi izoleze casa. Adică, dai nişte ajutoare care pe termen lung nu îl mai fac atât de vulnerabil”, a subliniat oficialul ACUE.
Totodată, în opinia sa, ieşirea din plafon şi reintrarea în piaţa liberă ar trebui făcută „cu un pic mai multă atenţie” în zona de educare a consumatorului legată de modul în care îşi alege furnizorul, la ce trebuie să fie atent la un contract de furnizare etc.
