Creditele de consum vor avea o scadenţă de cel mult cinci ani, iar clienţii trebuie să aducă garanţii de 133% din valoarea împrumutată, în timp ce la finanţările imobiliare în euro avansul va fi de cel puţin 30%, potrivit unui proiect de regulament BNR, aplicabil şi sucursalelor băncilor străine.
Pentru creditele imobiliare, debitorul va deţine un avans de cel puţin 15% din valoarea imobilului la finanţările în lei, de 30% pentru creditele în euro şi de 40% în cazul finanţărilor în alte devize străine. Dacă, în cazul altor valute, măsura este normală (având în vedere deprecierea leului faţă, de exemplu, a francului elveţian), în ceea ce priveşte moneda unică europeană măsura BNR pare cel puţin ciudată. Toţi reprezentanţii autorităţilor declară că România va adera la zona euro în anul 2015, ceea ce presupune că va intra în ERM II (mecanismul cursului de schimb) cel mai târziu în anul 2013, adică peste un an şi câteva luni. Conform Criteriilor de la Maastricht, cursul de schimb trebuie să se menţină în intervalul dintre marjele de fluctuaţie din cadrul mecanismului cursului de schimb (ERM II), pe o perioadă de cel puţin doi ani, fără tensiuni severe, în special fără a se proceda din proprie iniţiativă la devalorizarea monedei naţionale faţă de euro. ERM II are drept scop fixarea la euro a monedelor statelor membre, care nu fac parte din zona euro, prin stabilirea, de comun acord, a unui curs central fix, dar ajustabil, faţă de euro şi a unei benzi standard de fluctuaţie de +/-15 puncte procentuale. O bandă mai îngustă de fluctuaţie poate fi stabilită, de comun acord, pe măsură ce se înregistrează progrese în ceea ce priveşte convergenţa. Ceea ce înseamnă că, din 2013, cursul leu/euro nu poate fluctua decât cu +/-15%. În aceste condiţii, riscul valutar la împrumuturile în euro nu mai este atât de mare, de aceea propunerea BNR privind avansul de 30% la creditele în euro pare să fie cel puţin ciudată. Sau BNR nu crede că România va adopta moneda unică europeană atât de repede şi se pregăteşte pentru o perioadă mai lungă de aşteptare!
Băncile vor fi obligate, ca şi până în prezent, să elaboreze scenarii de risc astfel încât gradul de îndatorare să nu depăşească pe întreaga perioadă până la scadenţă nivelul maxim stabilit de normele proprii de finanţare.
Credit de consum pe 5 ani
Banca Naţională a României (BNR) are în vedere limitarea maturităţilor la creditele de consum la cel mult cinci ani, faţă de 20 de ani perioada maximă practicată în prezent pe piaţa bancară pentru creditele de nevoi personale cu ipotecă.
BNR doreşte să delimiteze clar aria de definire a creditelor imobiliare, care va cuprinde finanţările pentru care se constituie garanţie imobiliară şi sunt destinate exclusiv cumpărării unui imobil (casă/teren), construirii unui imobil sau amenajării/extinderii unei locuinţe. Acelaşi regim se aplică şi creditelor de refinanţare a împrumuturilor imobiliare.
În cazul creditelor de consum pentru cumpărarea de bunuri, clientul trebuie să dispună de o garanţie reală (în general ipotecară) sau personală (de exemplu poliţă de asigurare) de 133% din suma împrumutată. De asemenea, în cazul creditelor de consum cu alte destinaţii, debitorul persoană fizică va prezenta o garanţie reală sau personală de 133% din valoarea împrumutului. Fac excepţie de la aceste prevederi creditele pentru tratamente medicale, pentru deces şi pentru studii.
Pentru fundamentarea nivelului îndatorării la creditele de consum, băncile vor face simulări pornind pe baza unor indici valorici stabiliţi de către regulament. Astfel, nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, riscului de rată a dobânzii şi a riscului de diminuare a veniturilor disponibile pe perioada de derulare a creditului.
La fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare se vor utiliza următoarele valori: pentru şocul pe curs de schimb – 35,5% la euro, 52,6% la franc elveţian şi 40,9% la dolar; pentru şocul pe rata dobânzii – 0,6% pentru toate monedele; pentru şocul pe venit – 6%. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă francului elveţian.
Reamintim, guvernatorul BNR Mugur Isărescu (foto)a declarat în mai multe rânduri că banca centrală pregăteşte măsuri speciale, cel mai probabil prudenţiale, de descurajare a creditării în valută pentru persoanele cu venituri în lei, în linie cu tendinţa de reglementare existentă la nivel european. De altfel, în perioada de explozie a creditului în valută, din 2005 – 2008, BNR a avut mai multe reglementări “neortodoxe”, prin care a încercat temperarea finanţărilor în devize străine.
Aproape jumătate din creditele de consum sunt neperformante
La 31 iulie 2011, creditele pentru locuinţe însumau 30,47 miliarde lei, dintr-un total de credite de 217,89 miliarde lei. “Dacă toate creditele pentru locuinţe ar fi neperformante, ar însemna că ouăle care se pot strica ar reprezenta mai puţin de 14%”, se arată într-un drept la replică al BNR. “Dar nu sunt toate neperformante. Adevărul este, însă, că cele mai multe dintre aceste credite sunt performante. În totalul creditelor mari (de peste 5000 de euro) restanţele însumează abia 4% din totalul creditelor. Cele mai multe restanţe sunt la creditele mici (sub 5000 de euro), unde restanţele au o pondere de 40% din total (n.r. – sub 5000 euro sunt, în special, creditele de consum). În momentul de faţă, creditele neperformante din sistemul bancar românesc sunt acoperite în proporţie de 96% cu provizioane. Iar, dacă luăm în calcul şi garanţiile colaterale, gradul de acoperire depăşeşte 100%”, se mai arată în documentul BNR.
