Măsurile de austeritate impuse de Guvern în urma negocierilor cu FMI vizează şi reducerea sau chiar eliminarea subvenţiilor pentru energia termică livrată populaţiei. Decizia face ca preţul gigacaloriei să crească de aproape trei ori, ceea ce va produce un adevărat cutremur în buzunarele românilor în iarna ce va veni. Autorităţile încearcă să găsească soluţii pentru „îndulcirea” şocului, dar ideile lor par să creeze mai multă confuzie şi distorsiuni pe piaţă, decât să-i ajute pe oamenii nevoiaşi. Una dintre soluţiile avansate de guvernanţi ar fi eliminarea tarifului de distribuţie a gazelor naturale către termocentralele care produc şi apă caldă şi căldură pentru populaţie. Astfel, conform unor surse din piaţă, s-ar realiza o reducere a preţului gigacaloriei cu circa 20% (faţă de preţul care ar urma să fie şi nu faţă de cel din prezent). Din păcate, această metodă ar duce la creşterea, probabil insuportabilă, a preţului la gazele naturale. Astfel, prin eliminarea tarifului de distribuţie pentru termocentralele care livrează energie termică, preţul gigacaloriei s-ar majora cu „numai” 240% (în loc de 300%), iar gazele naturale s-ar scumpi cu aproximativ 30% (în loc de 5,5%). Şi acestea ar putea fi doar primele efecte, urmate de majorări în lanţ ale energiei electrice,ale produselor care înglobează energie, precum şi de creşterea alarmantă a ratei inflaţiei (altfel, un punct extrem de important cuprins în acordul de împrumut cu Fondul Monetar Internaţional).
Funcţionarea sistemului centralizat de termoficare (n.r. – precum RADET Bucureşti) trebuie pusă pe criterii comerciale, a declarat Liviu Grădinaru, subsecretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor. El a precizat că din acest an se elimină subvenţiile la combustibil, rămânând numai cea pentru populaţie. „În medie, preţul gigacaloriei va ajunge la aproximativ 300 de lei; în unele locuri de ţară va fi şi mai mare. Pentru că preţul gigacaloriei va fi diferit, şi subvenţiile vor varia de la un oraş la altul”, a spus Liviu Grădinaru. În condiţiile eliminării subvenţiilor, preţul gigacaloriei ar creşte, de exemplu, pentru Bucureşti, cu mai mult de 250%, arătând costurile reale de funcţionare ale radeţilor. Autorităţile statului încearcă să găsească modalităţi de atenuare a acestei majorări abrupte.
Liviu Grădinaru a precizat că vor fi menţinute subvenţiile pentru populaţie. Nivelul acestora va fi ajustat în funcţie de preţul gigacaloriei din fiecare oraş, concomitent cu o reaşezare a limitelor de venit pentru care se alocă subvenţiile. „Se vor face analize. Pentru că preţul gigacaloriei va fi diferit, şi subvenţiile vor fi diferite”, a spus Grădinaru.
Oficialul MAI a spus că preţul agentului termic va fi reglementat de către ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei) şi ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice), astfel încât să existe un control al cheltuielilor ce pot fi incluse în preţ.
Autorităţile se gândesc la măsuri care să ducă la reducerea majorărilor de preţ . „De exemplu, schimbarea modului de alimentare cu combustibil ar fi o posibilitate, adică de unde iei gazul – din reţeaua de distribuţie sau din cea ce transport”, a spus Grădinaru. Prin preluarea gazelor din reteaua de transport s-ar elimina una din componentele pretului final al gazelor naturale, si anume tariful de distributie. Liviu Grădinaru a precizat că firmele de distribuţie a gazelor nu sunt de acord cu o astfel de abordare.
Contract la calorifer
Oficialul MAI a anunţat că autorităţile analizează şi pobilitatea de a introduce şi alte măsuri, „netarifare”, care să ducă la un control mai bun al preţului agentului termic. „Vrem să introducem în legislaţia din domeniu convenţia la contract. Adică fiecare beneficiar să aibă propriul contract cu radetul. În acest fel, se pot recupera mai uşor datoriile. În plus, s-ar putea introduce tariful binom, care să cuprindă abonamentul şi plata pentru cantitatea de energie termică livrată. Ar putea fi un sistem de tarifare la fel ca la energia electrică, ceea ce ar conduce la stabilitatea sistemului de termoficare”, a adăugat Grădinaru. De fapt, populaţia ar urma să plătească un consum estimat, astfel ca sumele achitate, indiferent dacă este vară sau iarnă, când consumul este mult mai mare, ar fi relativ egale. Dar, în acest fel, populaţia branşată la sistemul centralizat de termoficare ar subvenţiona sistemul.
„Vrem să atragem investitorii în producţia de energie termică, pentru că în distribuţie nu vine nimeni, din cauza pierderilor din reţea”, a completat Liviu Grădinaru. De fapt, aici este cheia preţului exorbitant al gigacaloriei – pierderile din reţea. Conform unor estimări, se pare că în Piteşti pierderile sunt de circa 70%, iar în Bucureşti – de 40%.
În România, mai funcţionează aproximativ 60-70 de sisteme de termoficare în sistem centralizat, din cele 270 proiectate până în 1990, a declarat Dan Gheorghiu, directorul general al ISPE, institut care a proiectat aceste sisteme de-a lungul anilor. Acestea alimentează cu energie termică 1,6 milioane de apartamente, din care 570.000 se găsesc în Bucureşti.
Scumpire de 30 – 35% la gaze
În România există doi mari furnizori (GDF SUEZ Energy Romania şi E.ON Gaz România) şi doi mari distribuitori de gaze naturale (Distrigaz Sud Reţele şi E.ON Gaz Distribuţie). Conform ANRE, la GDF SUEZ Energy România, preţul final plătit de populaţie (pentru categoria B1, adică pentru un consum mai mic de 23,25 MWh anual) este de 96,48 lei/MWh, structura de preţ fiind următoarea: 40,08 lei/MWh pentru gazele naturale din producţia internă (asigurată de Petrom şi Romgaz), 14,92 lei/MWh – pentru gazele din import, 8,47 lei/MWh – tariful de transport, 25,03 lei/MWh – tariful de distribuţie şi 7,98 lei/MWh – marja de furnizare. La E.ON Gaz România, preţul reglementat pentru categoria B1 este de 96,20 lei/MWh, în care preţul gazelor interne este de 40,08 lei/MWh, din import – 14,92 lei/MWh, tariful de transport – 8,47 lei/MWh, tariful de distribuţie – 26,24 lei/MWh, iar marja de furnizare – 6,49 lei/MWh.
Pentru simplificare, vom considera că preţul final la consumator este de 100 lei/MWh, iar tariful de distribuţie de 25 lei/MWh, adică 25% din preţul final. Conform unor surse din piaţă, una dintre cele două mari companii distribuie anual aproximativ 45 TWh de gaze, dintre care circa 20 TWh către termocentralele care produc şi apă caldă şi căldură pentru populaţie, adică aproximativ jumătate din cantitatea distribuită (tot pentru simplificare). Ceea ce înseamnă că, dacă termocentralele nu vor mai plăti tariful de distribuţie a gazelor, toate costurile aferente acestei activităţi nu se vor mai împărţi la 45 TWh, ci numai la 20 TWh. Astfel, tariful de distribuţie plătit de populaţie, practic, se va dubla! Adică va ajunge la 50 lei/MWh, de la 25 lei/MWh în prezent!
ANRE are doar patru soluţii de a acoperi cei 25 lei/MWh oră în plus, rezultaţi din neplata tarifului de distribuţie de către termocentrale. Preţul gazelor din import nu poate fi modificat de către autorităţi, oricât şi-ar dori acestea. Astfel, una dintre soluţii ar fi ca ANRE să majoreze preţul la consumatorul final cu aceşti 25 de lei, adică cu 25%, doar pentru a acopri costurile de distribuţie. De remarcat, de la începutul anului, gazele din import, care reprezintă aproximativ 30% din gazele consumate în România s-au scumpit de la aproximativ 280 dolari/1000 mc, la 330 dolari/1000 mc, iar leul s-a devalorizat cu 17% faţă de dolar. În fine, toate aceste aspecte ar putea duce la o creştere cu 30 – 35% la preţul final al gazelor pentru populaţie! Reamintim, până acum s-a vorbit de o majorare a preţului gazelor de doar 5,5%.
Gazele produse de Romgaz şi Petrom s-ar putea ieftini la 54 dolari/1000 mc
O altă soluţie ar fi ca preţul final la populaţie să ramână nemodificat, dar să scadă, în schimb, alte preţuri şi tarife incluse în preţul final. Chiar dacă ar fi gratuit, tariful de transport al gazelor tot n-ar acoperi cei 25 de lei în plus la costul distribuţiei, având în vedere că este de numai 8,47 lei/MWh.
Astfel, rămâne soluţia de a diminua preţurile recomandate la gazele din producţia internă. În prezent, acestea sunt de 40,08 lei/MWh. Scăzând cei 25 lei/MWh (cât ar fi în plus tariful de distribuţie), gazele produse de Petrom şi Romgaz ar urma să fie comercializate cu 15 lei/MWh (adică aproximativ 185 lei/1000 mc – circa 54 dolari/1000 mc, faţă de 495 lei/1000 mc – circa 143 dolari/1000 mc în prezent). Ceea ce, evident, nu va bucura nici Romgaz şi, cu atât mai puţin, Petrom (care cere de ani de zile majorarea preţului gazelor din producţia internă).
Sigur, ar mai fi soluţia ca distribuitorilor de gaze să nu li se recunoască costurile suplimentare şi să nu li se acorde majorarea de tarife. Aceasta ar însemna, însă, sistarea investiţiilor în reţele de gaze care şi aşa sunt foarte vechi şi atunci ne-ar paşte pe toţi „săritul în aer”. Totuşi, prin contractele de privatizare, GDF Suez şi E.ON şi-au asumat anumite investiţii în dezvoltarea reţelelor de distribuţie şi în înlocuirea celor vechi, ceea ce au şi făcut până acum. Cum nu vor mai avea bani de investiţii, fie statul român va cere rezilierea contractelor de privatizare (pentru că investitorii nu-şi onorează clauzele contractuale), fie cele două companii, GDF SUEZ Energy Romania şi E.ON Gaz România, vor pleca singure!
Astfel, este pe cale să izbucnească un nou „război”, care va împărţi, din nou, România în două: pe de o parte „radeţii” (cei care se încălzesc din sistemul centralizat), iar de cealalată parte „centraliştii” (cei care se încălzesc cu centrale de apartament pe gaze). Cert este că autorităţile trebuie să găsească o soluţie pentru a atenua şocul majorării preţului gigacaloriei, fără să-i afecteze, însă, pe ceilalţi consumatori.
