Universitatea din Texas susţine că a reuşit să transforme lignitul în petrol la un grad zero de poluare şi cu costuri foarte reduse, anunţă publicaţia canadiană The Globe and the Mail, conform Hotnews. Potrivit cotidianului, costul obţinerii unui baril de petrol ar fi sub 30 de dolari, faţă de 17.000 de dolari cât se cheltuia pentru acelaşi lucru în urmă cu câţiva ani. De remarcat, preţul unui baril de ţiţei normal a depăşit 82 de dolari.
Ideea transformării cărbunilor în petrol nu este nouă, dar era costisitoare, iar procedeul – extrem de poluant. Procedeul, denumit coal-to-liquid (CTL), determină emisii importante de gaze cu efect de seră şi a stârnit, de-a lungul timpului, proteste ale activiştilor pentru protecţia mediului. De remarcat, tehnologia transformării cărbunelui în benzină este cunoscută încă din anii ‘30, iar, spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania şi Japonia şi-au pus în mişcare tancurile cu milioane de barili din acest combustibil. În prezent, Africa de Sud acoperă 30% din necesarul vehiculelor prin benzina obţinută din cărbune.
Deşi riscurile de mediu sunt mari, ţări cu rezerve importante de cărbune, precum Statele Unite, Australia sau India, iau în considerare construcţia de instalaţii CTL pentru a-şi asigura securitatea energetică, în condiţiile intensificării dezbaterilor pe tema epuizării resurselor de petrol la nivel global.
Bombardiere pe cărbune
Încă din anul 2006 americanii au testat cu succes un bombardier B-52, alimentat pe jumatate cu benzină din cărbune, iar Pentagonul anunţa, la vremea aceea, că vrea ca, până în 2016, jumătate din combustibilul aeronavelor sale să fie obţinut din cărbune. Pe de altă parte, există companii americane private la fel de ambiţioase, precum operatorul aerian JetBlue Airways, care încearcă să obţină de la Congresul SUA facilităţi fiscale pentru acest combustibil, despre care pretinde că ar putea fi produs la preţul de 40 dolari pe baril, adică mai ieftin cu 40 – 50 de dolari decât actualul preţ al ţiţeiului şi de aproape patru ori mai ieftin decât maximul istoric al acestuia (aproape 150 dolari/baril în 2008).
Deja China a alocat 25 miliarde de dolari pentru a ajunge la cel puţin 60.000 barili/zi, în timp ce industria de profil din SUA face lobby ca Guvernul să ţină seama că chinezii ar fi în stare să scoată barilul de combustibil la 25 dolari.
Dacă în SUA, Australia, tentativele de a apela la această tehnologie sunt înfrânate de organizaţiile de mediu, lipsa de astfel de activişti în China a permis Guvernului să înceapă construcţia unui complex în Mongolia Interioară. Uzina va avea o capacitate de procesare anuală de 3,5 milioane de tone de cărbune, echivalentul a 20.000 de barili pe zi, o cifră foarte mică în comparaţie cu consumul de 7,2 milioane de barili pe zi al statului asiatic. Ţinta Beijingului este de 286.000 de barili pe zi proveniţi din CTL, adică 4% din consumul zilnic al Chinei, conform unui calcul bazat pe raportările actuale.
CTL, mai ieftin decât biocombustibilii
Un oficial al Asociaţiei Mineritului din SUA, citat de Reuters, pretinde că acest combustibil e mai ieftin decât biocombustibilii, arderea sa produce mai puţine gaze cu efect de seră decât derivatele din petrol, iar industria extractivă dispune deja în mare măsură de infrastructura necesară exploatării sale, în timp ce uzinele pentru convertirea cerealelor în etanol sau a soiei şi rapiţei în combustibili lichizi necesită mari investiţii.
Conform Departamentului american al Energiei, SUA deţin cele mai mari rezerve de cărbune din lume, urmate de statele fostei URSS, China şi Australia. Toate aceste rezerve mondiale ar putea acoperi necesarul omenirii cel puţin 200 de ani. Echivalentul energetic al cărbunelui american îl depăşeşte pe cel al rezervelor de ţiţei ale Arabiei Saudite.
Toate ţările Orientului Mijlociu, bogate în petrol, nu au aproape deloc cărbune, astfel încât importanţa lor în economia mondială ar scădea dacă omenirea ar investi serios în obţinerea benzinei din cărbune. Prin Germania, Polonia şi Marea Britanie, UE deţine circa 10% din rezervele mondiale de cărbune. Conform ultimei strategii energetice, şi România ar avea suficient cărbune pentru 150 de ani (calculat, adevărat, numai pentru arderea acestuia în termocentrale şi în sobe).
