Între Parlamentul European (PE) şi Comisie se profilează o dispută puternică pe tema Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) dintre UE şi SUA. Iuliu Winkler (foto), europarlamentar din partea UDMR şi vicepreşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional al PE, atrage atenţia asupra importanţei acestui parteneriat, care poate aduce mari beneficii, dar negocierea lui trebuie să ţină seama de interesul cetăţenilor Uniunii. Cât despre România, ţara noastră este interesată de încheierea acestui parteneriat, a declarat, pentru FOCUS-ENERGETIC.ro, eurodeputatul Iuliu Winkler.
Recent, a avut loc o dezbatere publică privind TTIP. Care au fost problemele ridicate de participanţi? Care au fost soluţiile identificate?
Dezbaterea, organizată în Parlamentul European (PE), este numai una dintr-un lung şir de evenimente publice organizate în ultima vreme, ca urmare a interesului extrem de mare pe care negocierile UE-SUA le suscită în rândul opiniei publice europene.
Unul dintre subiectele controversate este oportunitatea includerii în TTIP a unui mecanism de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, în cadrul curţilor de arbitraj internaţionale – ISDS. Comisia Europeană (CE) a realizat o consultare publică, anul trecut, cu privire la oportunitatea introducerii ISDS în acordul transatlantic, iar, în cadrul acesteia, s-au primit circa 150.000 de răspunsuri, majoritatea din partea ONG-urilor, dar au existat reacţii şi din partea industriei europene, precum şi din partea cetăţenilor. Rezultatele acestei consultări publice au fost prezentate de CE în Parlamentul European la începutul lunii ianuarie. N-a fost o surpriză faptul că cei mai mulţi dintre cei care s-au implicat în consultare s-au pronunţat împotriva înglobării în TTIP a unui mecanism ISDS.
În general, temerile legate de ISDS în acordul TTIP au legătură cu anumite precedente în care, în baza unor tratate bilaterale care au clauze de tip ISDS, Guvernul statului în care s-a făcut investiţia a fost sancţionat în urma unor acţiuni intentate la curţi internaţionale de arbitraj de companii investitoare.
În contextul dat, mi se pare interesant de spus faptul că, de exemplu, România este parte într-un număr de aproape 100 de acorduri bilaterale de investiţii (BIT – Bilateral Investment Treaty), dintre care majoritatea conţin şi mecanisme ISDS. Cu SUA avem din 1992 un astfel de acord, cu tot cu mecanism ISDS. Apoi, cele 28 de state membre ale UE au încheiate peste 1.400 de BIT- uri, dintre care peste 1.200 conţin şi mecanismul ISDS. Deci, acest lucru ne arată că protejarea intereselor investitorilor proprii pe pieţele internaţionale este un obiectiv de mare importanţă şi actualitate. Cred că explicarea acestor situaţii şi tendinţe în relaţiile bilaterale este necesară, cu atât mai mult cu cât, acum, în cadrul negocierilor cu SUA, se poate moderniza mecanismul ISDS. Practic, UE şi SUA pot să elaboreze un nou model de acord de investiţii, care să aibă o clauză modernizată de soluţionare a litigiilor legate de investiţii, un model care să asigure transparenţă totală, care să reglementeze componenţa curţilor de arbitraj printr-o definiţie clară a conflictului de interese pentru membrii acestora şi care să includă un mecanism de apel.
Încă de anul trecut, la presiunea PE, Consiliul a luat decizia de a mări gradul de transparenţă al negocierilor care se poartă pe marginea TTIP. Acestei cerinţe trebuie să i se supună şi CE, care, de altfel, pe site-ul său, a realizat o întreagă secţiune dedicată dialogului transatlantic, care conţine numeroase documente. Există şi un mecanism de acces al membrilor PE la aceste documente. Pentru membrii Comisiei de Comerţ Internaţional din PE, pentru deputaţii care au atribuţiuni în urmărirea acestor negocieri, există o cameră de lectură unde pot fi consultate aproape toate documentele, aşa cum sunt ele la ordinea zilei în negocierea bilaterală. O parte dintre aceste documente are acces restricţionat, pentru că anumite aspecte nu pot fi făcute publice pe parcursul negocierilor.
Deocamdată, avem o mai mică dorinţă de transparenţă din partea partenerilor noştri americani şi o reţinere de a publica anumite documente. Sigur că, în negocierea bilaterală, trebuie acordul ambelor părţi, pentru ca un anumit număr de documente cu caracter sensibil să fie publicate. PE insistă, în continuare, pentru ca CE să facă presiuni asupra negociatorilor americani, pentru cât mai multă transparenţă.
România şi-a prezentat poziţia faţă de încheierea acestui Parteneriat? În ipoteza în care există o astfel de poziţie, care au fost principalele puncte avute în vedere de autorităţile române?
Prin vocea premierului, dar şi a miniştrilor de Externe, România şi-a manifestat deschis dorinţa cu privire la încheierea TTIP.
Interesele României în cadrul negocierilor TTIP sunt urmărite şi apărate de diplomaţii care lucrează în cadrul Misiunii României pe lângă UE. Ei urmăresc toate negocierile care se desfăşoară pe trei paliere, respectiv accesul pe piaţă; aspectele de reglementare şi barierele netarifare în calea comerţului; principii şi noi modalităţi de cooperare în faţa provocărilor comerţului global. Din punct de vedere procedural, există peste 20 de domenii în care negociază echipele UE, respectiv SUA.
Sunt de acord că este în interesul României să se avanseze cu aceste negocieri, că o consolidare a relaţiei transatlantice între UE şi SUA nu poate decât să fie favorabilă intereselor României. Ţara noastră are un parteneriat strategic cu SUA, iar acesta este cea mai importantă componentă a relaţiei bilaterale. Cred că din această perspectivă trebuie privit TTIP din România şi nu doar prin prisma volumului comerţului bilateral sau al valorii investiţiilor directe ale SUA în România.
Care este părerea dvs referitoare la încheierea unui astfel de parteneriat?
TTIP va fi mai mult decât un acord comercial, el are valenţe geopolitice şi geostrategice. Dacă privim la evoluţiile globale, vedem că SUA sunt implicate în negocieri cu 11 dintre aşa-numiţii parteneri transpacifici, printre care Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Singapore etc., în vederea încheierii unui acord de comerţ liber – The Trans-Pacific Partnership (TPP). Dacă TPP va fi încheiat înaintea acordului transatlantic cu UE, atunci acesta va stabili regulile pe care şi noi, europenii, va trebui, în plan global, să le respectăm. Nu avem nicio garanţie că acele reguli ne vor fi favorabile, că modelul global instituit prin TPP va ţine cont de interesele specifice ale economiilor europene, de interesele tehnologice şi geopolitice pe care statele membre ale UE le au. Există şi un soi de competiţie contracronometru între cei care vor reuşi să stabilească primii trendurile globale de comerţ ale secolului 21.
E important să conştientizăm faptul că, din punct de vedere al comerţului internaţional, al modului în care se fac schimburile comerciale, ne aflăm la o intersecţie între epoci. Epoca veche, în care comerţul internaţional şi negocierile erau orientate pentru protejarea intereselor producătorilor naţionali în faţa ofensivei produselor din import, este pe cale de dispariţie. Globalizarea a transformat fluxurile economice şi a deschis porţile noii ere. Astăzi, o ţară care doreşte să exporte mult trebuie să şi importe mult, pentru că realitatea ne demonstrează că fluxurile globale de aprovizionare nu mai ţin cont de graniţe.
În aceste condiţii, este vital să fii primul care stabileşte noile reguli globale pentru secolul 21.
Dacă vorbim strict de acordul cu SUA şi ne referim strict la comerţul cu bunuri, vedem că tarifele vamale nu sunt foarte ridicate, dar cu siguranţă şi în această privinţă putem obţine rezultate. Însă, există un număr foarte mare de bariere netarifare în calea comerţului care, dacă ar fi eliminate măcar parţial, ar duce la intensificarea comerţului dintre statele europene şi SUA. Prezenţa investiţională, faptul că în continuare Europa este cel mai mare exportator de tehnologie pe glob, dar, pe de altă parte, SUA este liderul global în domeniul noilor tehnologii, mă îndeamnă să spun că e foarte important să înaintăm cu negocierile TTIP.
Cum catalogaţi modul în care Comisia Europeană derulează negocierile pentru TTIP?
Conform Tratatului de la Lisabona, mandatul echipei de negociatori al DG Trade este aprobat de către Consiliul European, adică de cele 28 de state membre. Nu am, până acum, niciun motiv să mă îndoiesc de profesionalismul negociatorilor şi de determinarea lor de a urmări mandatul primit. Acesta a fost desecretizat şi pus la dispoziţia publicului prin decizia, din toamna trecută, a Consiliului. Apelul la mai multă transparenţă trebuie luat foarte în serios de către negociatorii CE, la fel şi obligativitatea de interacţiune cu PE, care, de altfel, pregăteşte un nou raport conţinând recomandările sale către negociatorii CE.
Ca tehnică legislativă, în ce condiţii va deveni TTIP legal?
PE are prerogativa de ratificare a TTIP. Aceasta înseamnă că tratatul poate fi doar adoptat sau respins prin vot, deputaţii europeni neputând interveni pe textul acordului.
Dacă TTIP va fi considerat un acord mixt, atunci, în procesul de ratificare la nivelul UE, vor fi incluse şi Parlamentele celor 28 de state membre, după ce acordul a fost aprobat, în prealabil, de Consiliu şi de PE. În Consiliu, pentru aprobarea sa, va fi nevoie de vot unanim.
Consideraţi că negocierile referitoare la încheierea Parteneriatului vor suferi modificări, după ce Comisiile de specialitate ale Parlamentului European şi-au arătat nemulţumirea? În ce direcţii?
După adoptarea Tratatului de la Lisabona, rolul PE a crescut în mod simţitor şi constant în domeniul politicii comerciale. Deşi, aşa cum arătam anterior, deputaţii nu pot interveni în textul final al acordului, cu siguranţă, discuţiile şi concluziile la care vor ajunge comisiile de specialitate ale PE şi care vor fi transpuse în proiecte de rapoarte vor influenţa mandatul negociatorilor UE. Este foarte dificilă enumerarea tuturor domeniilor în care rezoluţiile PE doresc să influenţeze mersul negocierilor. Cred, însă, că TTIP trebuie să reflecte interesele tuturor statelor membre, atât ale celor cu economii mari şi puternic conectate la relaţia transatlantică, cât şi ale celor cu economii mai reduse ca volum şi conectate doar într-un mod indirect la economia americană. PE va face presiuni ca TTIP să reflecte interesul cetăţenilor europeni şi al IMM-urilor. De asemenea, consider legitimă grija Parlamentului ca TTIP să nu diminueze standardele înalte de protecţie pe care noi, europenii, le-am elaborat în domeniul siguranţei alimentare, a protecţiei mediului şi a sănătăţii publice. Valorile şi standardele noastre culturale sunt, de asemenea, importante. Ele sunt exceptate din domeniile de negociere şi aşa şi trebuie să rămână. În acelaşi timp, opinia mea este că se fac multe aprecieri exagerate în PE şi sunt numeroase opinii al căror singur argument este tonul vocii cu care sunt rostite.
