Rata de impozitare efectivă a producţiei de gaze naturale din România a crescut semnificativ anul trecut şi este acum de departe cea mai mare din Europa, potrivit unui studiu realizat de firma de consultanţă BirişGoran, la comanda Federaţiei Patronale Petrol şi Gaze (FPPG).
“Din analiza ratelor de impozitare efective la nivelul european, România are cea mai ridicată rată efectivă de impozitare specifică producției de gaze naturale, calculată ca procent din veniturile upstream din gaze naturale, atât în 2017 (19,4%), cât și în 2018 (25,3%), situându-se la un nivel aproape triplu față de media celorlalte state incluse în analiză (7,0% în anul 2017, respectiv 7,6% în 2018)”, se arată în studiu.
“Mai mult de atât, se observă că, în lumina recentelor modificări legislative, rata de impozitare efectivă înregistrată în România în anul 2018 a ajuns să se detașeze cu aproape 7 puncte procentuale față de a doua cea mai ridicată rată de impozitare efectivă (în Ungaria, rata de impozitare efectivă ajungând la 18,4% din venituri în 2018). Prin urmare, apreciem că, cel puțin în contextul european, sistemul de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România conduce la o sarcină efectivă extrem de ridicată, aproape triplă față de media celorlalte țări cuprinse în analiză”, spun cei de la BirişGoran.
“În cazul României, rata de impozitare efectivă specifică reprezintă 19,4% în 2017, respectiv 25,3% în 2018 din veniturile totale din activitatea upstream a gazelor naturale. Creșterea ratei efective de impozitare se datorează, printre altele, schimbării modului de calcul al prețului de referință la gaze naturale și aplicării unor cote de impozitare suplimentară mai ridicate în cazul prețurilor de vânzare mai ridicate”, se mai arată în cercetare.
Practic, dacă în 2017 statul a încasat de la producătorii de gaze (în principal Petrom şi Romgaz, care asigură circa 94% din producţie) 1,3 miliarde de lei, în 2018 suma a crescut la 1,8 miliarde de lei. Statul şi-a însuşit aproape toate veniturile suplimentare pe care le-au avut producătorii, prin faptul că a crescut taxarea.
“În 2018, deși totalul impozitelor și redevențelor aferente sectorului upstream al gazelor naturale a crescut semnificativ, cu 41% față de veniturile realizate în 2017, veniturile înregistrate din activitatea upstream a gazelor naturale au înregistrat o creștere de numai 8% față de 2017. Mai mult, în valori absolute, aproape întreaga creștere de 538 milioane RON a vânzărilor/veniturilor din această activitate a fost „anulată” de o creștere a impozitării cu suma de 524 milioane RON”, a declarat Gabriel Biriș, în cadrul unei întâlniri cu presa.
Astfel, așa cum este de așteptat, având în vedere modul de percepere și calcul al impozitelor și taxelor specific sectorului upstream al gazelor naturale, se observă că acestea înregistrează o evoluție disproporționată față de veniturile efectiv înregistrate din această activitate”, se mai arată în studiu.
„Sistemul de impozitare din România este astfel unul care efectiv descurajează investiţiile viitoare în offshore. În contextul în care (i) producţia de gaze naturale naţională a suferit scăderi considerabile pe măsura exploatării şi epuizării treptate a depozitelor convenţionale existente, iar (ii) specialiştii estimează că menţinerea sau chiar creşterea producţiei naţionale putea fi realizată în mod substanţial numai prin intermediul zăcămintelor offshore, este de aşteptat ca sistemul actual de impozitare să conducă la (i) descurajarea investiţiilor offshore, la (ii) limitarea activităţii la depozitele mature onshore aflate în producţie, cu un grad de epuizare ridicat şi declin accentuat şi, implicit, la (iii) scăderea producţiei naţionale şi la creşterea dependenţei de importuri”, spun autorii studiului.
De altfel, cu caracter general, se poate observa că sistemul de redevenţe şi impozitare suplimentară nu este diferenţiat în funcţie de dificultatea exploatării sau în funcţie de tehnicile utilizate, neexistând nici un stimulent pentru încurajarea acestora. Prin urmare, şi din această perspectivă, România pare să fie cu un pas în urmă, arată studiul.
O șansă pentru proiectele din Marea Neagră
Propunerile avansate de Ministerul Energiei în proiectul de modificare a legii offshore oferă o şansă pentru dezvoltarea proiectelor din Marea Neagră, consideră reprezentanții FPPG, în condiţiile în care petroliştii au pus “pe hold” investiţiile pentru extracţia gazelor din marile zăcăminte maritime româneşti.
În acest moment, legea offshore, votată de Parlament în toamna anului trecut, generează o cotă totală a statului (government take) de aproximativ 90% din profiturile unui proiect standard de gaze naturale offshore. „Prin modificările propuse în proiect, cota totală a statului (government take) atinge un nivel mai echilibrat, de aproximativ 60% din profiturile generate într-un proiect standard offshore, ceea ce oferă o şansă pentru dezvoltarea proiectelor din Marea Neagră”, se arată în studiul GoranBiriă.
„Scăderea cotei statului de la 90% la 60% este o îndulcire a pilulei amare date industriei de către legislaţia offshore. E suficient pentru a demara producţia în Marea Neagră, nu e suficient, nu avem de unde să ştim. Important este că s-a început un proces de consultare, care ar trebui să fie serios, iar reprezentanţii statului trebuie să facă calcule de impact”, a mai spus Gabriel Biriş, partener al firmei de consultanţă BirişGoran.
Potrivit acestuia, reprezentanţii statului nu mai trebuie să schimbe regulile în timpul jocului, aşa cum au făcut până acum.
„Atunci când vorbim de investitori strategici, nu e nevoie doar de calcule, ci de principii. Regula de aur în această industrie este să nu schimbăm regulile în timpul jocului. Investitorii îşi asumă riscul de a pierde toată investiţia dacă nu găsesc nimic. Dacă găsesc, este profitul lor, pe care l-au agreat de la început. Un astfel de investitor are operaţiuni în toată lumea şi, chiar dacă pe cifre are sens să continue investiţiile, poate contextul internaţional nu-i va permite. E bine să fim serioşi ca ţară. Altfel, gazul rămâne pe fundul mării”, a continuat Biriş.
„Şi este clar cine câştigă dacă nu scoatem gazele: cei de la care cumpărăm şi acum (n.r. – singurul exportator real de gaze naturale ăn România este concernul rus Gazprom). Ponderea gazelor de import va continua să crească, din cauza declinului producţiei onshore. Aşa că preţul va creşte, creşte dependenţa de importuri şi afectează balanţa comercială şi deficitul de plăți”, a arătat consultantul.
