Ministerul Energiei a lansat în sfârşit în consultare publică proiectul Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050. Documentul prevede un necesar de investiţii între 15 și 30 miliarde euro pentru perioada 2017-2030, în întregul sector energetic.
„Analiza scenariilor alternative de dezvoltare estimează investițiile totale în sectorul energetic (exclusiv ceea ce ține de consumul energiei) între 15 și 30 miliarde euro pentru perioada 2017-2030, cu o estimare centrală de aproximativ 20 miliarde euro. Fără îndoială, majoritatea investițiilor se vor baza pe capitalul privat, însă nu poate fi neglijat rolul important al statului în facilitarea deciziilor de investiții, în special prin îmbunătățirea sistemului de guvernanță a sectorului energetic”, arată documentul.
În ceea ce priveşte sursele de finanţare, banii pot proveni de la stat, capital privat, dar şi fonduri structurale, bănci de investiţii şi dezvoltare, parteneriate public-private, mecanisme de sprijin şi din vânzarea certificatelor de emisii, se precizează în strategie.
Pentru sectorul petrolier, Strategia nu menţionează nicio cifră privind necesarul de investiţii. Documentul arată doar valoarea investiţiilor planificate pentru acest an de Romgaz şi OMV Petrom.
Nivelul investițiilor în rețelele de distribuție a agentului termic este estimat între 1,3 și 2,6 miliarde euro, conform celui mai recent studiu al potențialului de încălzire centralizată și cogenerare de înaltă eficiență în România, remis Comisiei Europene la sfârșitul lui 2015. Investițiile anuale necesare sunt estimate între 87 și 175 milioane euro, cu nivelul superior asumat în scenariul optim, pentru a asigura dezvoltarea pe termen lung a sectorului.
„În paralel, este necesară înlocuirea vechilor centrale termoelectrice în cogenerare, ce se apropie de sfârșitul duratei de viață, cu un necesar al investițiilor estimat între 1 și 1,5 miliarde euro. Suplimentar, vor avea loc investiții în înlocuirea unei părți a cazanelor de apă fierbinte ajunse la sfârșitul duratei de utilizare, cu un nivel estimat al cheltuielilor între 45 și 60 milioane euro/an”, se precizează în Strategie.
Scenariul optim prevede investiții în noi capacități de cogenerare, de aproximativ 90 milioane euro/an până în 2030 și un minim de 45 milioane euro/an al investițiilor în cazane de apă fierbinte, fiind preferate unitățile ce produc energie termică și electrică în cogenerare.
În ceea ce priveşte sectorul energiei electrice, totalul investițiilor pentru perioada 2016-2030 variază între 7 și 14 miliarde euro, echivalentul a 500 milioane până la 1 miliard euro/an.
„Diferența principală se regăsește între scenariile cu sau fără proiectul unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Faptul că investiția în dublarea capacității nucleare este costisitoare nu este o noutate, dar impactul asupra costului final al energiei electrice depinde de aranjamentul comercial cu investitorul, fiind posibilă o reducere a acestuia”, precizează autorii documentului.
Strategia arată că România are nevoie de investiții substanțiale în sectorul energetic în următoarele decenii, în primul rând pentru a asigura continuitatea în aprovizionare a consumatorilor, dar și „pentru a participa la tranziția energetică globală și a se număra printre beneficiarii procesului complex de transformare a sectorului energetic în spiritul dezvoltării durabile”.
„Strategia Energetică pe care o lansăm astăzi este rodul efortului specialiștilor din domeniul energetic la un nivel nemaiîntâlnit până acum. (…) Țin să menționez faptul că nu ne-am dorit să avem o Strategie inflexibilă, ci mai degrabă un document care să fie o hartă a deciziilor care vin și care în același timp să permită celor care vor lua decizii să aleagă în cunoștință de cauză”, a declarat Victor Grigorescu, ministrul Energiei, într-un comunicat.
La realizarea proiectului au contribuit aproximativ 300 de experți din domeniu.
„Am construit o Strategie Energetică prin care am scanat sectorul atât pe orizontală, cât și pe verticală, astfel încât să avem o imagine exactă a locului în care ne aflăm astăzi și să ne putem construi scenarii solide pentru direcțiile pe care ni le dorim în viitor”, mai spune ministrul Energiei.
Strategia Energetică a României are cinci obiective fundamentale: securitate energetică, piețe de energie competitive, energie curată și sustenabilitatea sectorului energetic, modernizarea sistemului de guvernanță energetică şi protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice.
Strategia estimează o creştere a importurilor de hidrocarburi, reprezentând 25% din consumul intern în anul 2030, în special ţiţei, şi totodată proiectează retragerea din funcţiune a unor termocentrale pe gaze sau cărbune cu o capacitate totală instalată de 4.200 MW. Producţia de gaze naturale va scădea spre zero, după 2035, la fel şi producţia de ţiţei, după anul 2045.
„Până în anul 2030, este de așteptat retragerea din funcțiune a circa 1.800 MW pe bază de gaz natural și 2.400 MW pe bază de cărbune. Pe măsură ce capacitățile vechi sunt retrase în rezervă sau dezafectate, sunt necesare noi capacități în locul lor”, arată documentul, care subliniază că toate capacitățile noi trebuie să aibă o eficiență globală ridicată şi să fie flexibile.
România dispune de o capacitate netă instalată pe bază de gaz natural de circa 3.650 MW, din care 1.750 MW cu cogenerare de energie termică și electrică. 450 MW se află în rezervă, iar alți 1.150 MW se apropie de sfârșitul duratei normate de viață, urmând a fi retrași din uz în perioada 2017-2023.
România deține în prezent 3.300 MW de capacitate netă instalată și disponibilă (inclusiv cele rezervate pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă, alte capacități fiind în curs de retehnologizare.
Grupurile pe huilă de la Deva, cu excepția grupului 3, vor fi retrase, cu perspective foarte reduse de a fi repornite. În plus, câteva dintre grupurile pe bază de lignit sunt, în prezent, retrase pentru investiții de retehnologizare și prelungire a duratei de viață.
„Până în 2030, România își va înlocui în bună măsură capacitățile de producție a energiei electrice, care sunt ineficiente economic și inadecvate ecologic, ajunse la capătul duratei normate de viață, cu unele noi, bazate pe tehnologii avansate. Mixul de capacități de producție va rămâne diversificat și echilibrat, incluzând o creștere a capacităților de producere a energiei nucleare”, se menţionează în Strategie.
Gazul natural a avut în 2015 o pondere de 29% (111 TWh) în mixul energiei primare, fiind urmat de țiței, cu o pondere de 27% (101 TWh). Au fost consumați 65 TWh proveniți din cărbune (dintre care 55 TWh lignit) și 46 TWh sub formă de biomasă. Energiei nucleare îi corespund 35 TWh în mixul de energie primară, iar 26 TWh provin din sursele regenerabile de energie pentru producția de energie electrică (hidroenergie, eolian și fotovoltaic).
Pentru anul 2030, rezultatele modelării în scenariul optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menținerea consumului de țiței (26%) și reducerea contribuției cărbunelui. În schimb, se dublează contribuția energiei nucleare și crește cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh.
Sursele regenerabile de energie în producția de energie electrică cresc la 37 TWh.
„Pe termen lung, epuizarea zăcămintelor de hidrocarburi face probabilă o creștere ușoară a importurilor, dar ponderea lor nu va depăși, probabil, 25% din consumul intern în 2030 – aproape în întregime țiței”, arată autorii proiectului.
Evoluția dependenței de importuri de energie prezintă diferențe de la scenariu la scenariu.
„Potrivit scenariului optim, de la nivelul de 23% în 2030, dependența de importuri va crește la 29% în 2035, pentru a scădea apoi până la 21% în 2050. Țițeiul rămâne principala formă de energie importată în România în toată perioada analizată și în toate scenariile analizate”, subliniază documentul.
Este preconizată însă o creștere susținută a cererii finale de energie electrică, de la 44 TWh în 2015 la 51 TWh în 2030. Față de această proiecție, scenariile alternative arată ca probabilă o evoluție de creștere mai degrabă mai lentă, decât mai rapidă a cererii.
România are, în prezent, un consum mediu orar de energie electrică de 6.500 MWh, cu variații între aproximativ 4.200 MWh și 9.600 MWh (minim și maxim în ultimii nouă ani, pentru care sunt disponibile date detaliate). La orizontul anului 2030, proiecția indică o creștere a consumului mediu cu circa 20%, fiind de așteptat creșteri similare și pentru maxim și minim.
Consumul final de produse petroliere înregistrează evoluții puternic divergente de la scenariu la scenariu. În scenariul optim, este preconizată o scădere continuă a consumului de la 79 TWh în 2030 la 70 TWh în 2040 și doar 55 TWh în 2050.
Consumul final de gaz natural rămâne constant între 2030 și 2050, la nivelul de 68 TWh, potrivit scenariului optim.
Producția totală de energie primară va prezenta o ușoară scădere, de la 304 TWh (echivalentul a 26,2 milioane tone echivalent petrol) în 2030 la 287 TWh în 2050.
Producția totală de cărbune va scădea de la 32 TWh în 2030 la 12 TWh în 2050, în continuarea tendinței de diminuare a cărbunelui în mixul energetic (45 TWh în 2020).
„Se estimează că producția de țiței își va continua tendința de scădere lentă între 2030 și 2050, de la 22 la 13 TWh (1,93 la 1,15 milioane tep). În scenariul ambițios de decarbonare combinat cu prețuri mici ale petrolului, producția de țiței cunoaște un punct de cotitură în 2035, începând de la care are loc o scădere abruptă către zero”, se menţionează în Strategie.
Producția de gaz natural va scădea, după ce atinge un nou vârf de 132 TWh în 2025 ca urmare a producției din Marea Neagră, la 96 TWh în 2030 și la 65 TWh în 2050.
„Ca și în cazul țițeiului, scenariile de preț mic prevăd o scădere către zero a producției de gaze începând cu 2045”, punctează documentul.
Producția totală de energie pe bază de biomasă și deșeuri prezintă, în toate scenariile, o creștere consistentă în perioada analizată, 2030-2050. În scenariul optim, producția este de 48 TWh în 2030 și de 68 TWh în 2050. „Este notabilă tendința de accelerare a producției pe bază de biomasă după 2030, prin dezvoltarea tehnologiilor moderne și eficiente la scară largă, în special în mediul rural”, spun specialiştii.
Producția de energie din surse regenerabile de energie va crește în ritm susținut, de la 86 TWh în 2030 la 129 TWh în 2050. Tendința de creștere este consistentă în toate scenariile rulate, însă apar variații mari între scenariile de decarbonare și scenariul de referință.
România rămâne un exportator net important de energie electrică în regiune, chiar dacă în 2016 s-a remarcat o moderare a exporturilor și o creștere ușoară a importurilor.
Exportul de energie electrică nu este însă un obiectiv strategic pentru România, astfel încât producția anuală optimă de energie electrică ar trebui, în mod ideal, să urmeze nivelul cererii.
„Nivelul exporturilor nete este chiar așteptat să crească pe termen lung, întrucât energia electrică produsă în România este de așteptat să rămână competitivă în regiune pe termen lung, prin implementarea prezentei strategii. Un factor semnificativ de impact asupra nivelului exporturilor nete este realizarea proiectului unităților 3 și 4 de la Cernavodă”, mai arată proiectul.
Construcția a două noi reactoare ar mări exporturile nete de energie electrică de la aproximativ 7 la 11 TWh anual. „Astfel, România va rămâne un furnizor important de energie electrică și de reziliență în regiune”, menţionează Strategia.
De asemenea, Strategia estimează că transportul și distribuția de energie vor fi digitalizate. Rețelele inteligente își vor face simțită prezența, facilitând tranziția consumatorului către postura de prosumator, ce injectează în rețea propria producție de energie.
„Autovehiculul electric și cel hibrid vor fi o prezență obișnuită, chiar dacă minoritară”, estimează autorii.
Se va diminua numărul cetățenilor aflați în situație de sărăcie energetică, ca urmare a îmbunătățirii mecanismelor de protecție socială și a programelor direcționate de eficiență energetică. Va scădea numărul gospodăriilor fără acces la surse de energie.
Companiile energetice cu participații substanțiale ale statului vor fi mai autonome managerial și mai eficiente din punct de vedere tehnologic și economic, contribuind simțitor la modernizarea sectorului energetic și a economiei.
