Se pot face ajustări în tarifele la energie

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) Niculae Havrileţ, anunţa, recent, că, de la 1 iulie, tariful final al energiei electrice, plătit de consumatorii casnici, ar putea scădea cu 2%, pentru că se va diminua tariful de transport cu aproximativ 7%. Radu Bădiţă, directorul comercial al Hidroserv (compania de mentenanţă a Hidroelectrica) a declarat, pentru Focus-Energetic.ro, că este ciudat că, după ce preţul a scăzut pe bursă, tariful final al energiei a crescut, o cauză fiind taxele şi tarifele incluse în preţul final al curentului electric. Pe de altă parte, Radu Bădiţă a vorbit despre modifcarea Legii energiei şi gazelor naturale, despre reluarea contractelor bilaterale directe, precum şi despre ieşirea companiei Hidroelectrica din insolvenţă.

– În preţul final din factură, energia reprezintă circa 25%, 6-7% este transportul, 34 – 35% – distribuţia, 5% – furnizarea şi 28% – taxele, aici fiind incluse şi costurile cu cogenerarea de înaltă eficienţă şi certificatele verzi, ce totalizează, împreună, 8-9% din tariful final. Credeţi că este o „împărţire” corectă? Sau ar putea să se facă unele ajustări? Unde?

– Nu! Nu este o împărţire corectă şi, cu siguranţă, se pot face ajustări! Oricum, trăim un paradox, după părerea mea. Preţul la bursă a scăzut, însă, în factura finală, a crescut cu 10%. Ciudat! Deoarece aţi atins un subiect sensibil, din punctul meu de vedere, vă rog să îmi permiteţi să vă răspund prin intermediul unei fraze, care mi-a atras atenţia, parcurgând un raport public, înaintat pentru rezoluţie Parlamentului European şi care precizează: „Invită Comisia (n.r. – Comisia Europeană) să analizeze aspectul referitor la planificarea fiscală agresivă şi evaziunea fiscală pe piaţa energiei, în special de către monopoluri, cum ar fi operatorii reţelelor de distribuţie”. Cred că nu mai este nevoie de niciun comentariu!

– Se discută despre modificarea Legii energiei şi gazelor 123/2012. Ce credeţi că ar trebui modificat? Şi cum?

– Este adevărat! Din câte ştiu, sunt deja depuse la Parlament, la Comisia pentru industrii şi servicii, amendamente, care vor aduce multe clarificări şi îmbunătăţiri în domeniu. V-aş da un exemplu, care ţine şi de zona hidro şi cu care sunt de acord. Art.28 lit.f) se va modifica şi va avea următorul cuprins: „să menţină o rezervă de combustibil la un nivel suficient, după caz, o rezervă de apă, pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate, de producţie şi livrare continuă a energiei electrice, prevăzute de reglementările în vigoare”. În acest fel se elimină pericolul de a încheia contracte oricând, oricum şi în orice cantitate. Se elimină riscul de a ajunge în imposibilitatea producerii şi livrării continue de energie, de exemplu în situaţia unei secete prelungite. În permanenţă va exista un raport matematic al stocului de apă în lacuri, comparativ cu cantităţile de energie pe care producătorul s-a angajat să le livreze.

Sunt multe aspecte ce ar putea să fie modificate în lege şi, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Personal susţin, spre exemplu, obligarea tuturor furnizorilor de a încasa toate taxele şi tarifele (accize, taxa radio-tv, certificate verzi etc.) sau stabilirea la nivel naţional a unui tarif unic de transport al energiei, ce ar trebui plătit la extragerea din reţea. Nu în ultimul rând, şi poate este cea mai importantă modificare, definirea extrem de precisă a consumatorului vulnerabil şi, odată definit, întocmirea unor liste cu aceştia, precum şi actualizarea lor permanentă, în aşa manieră încât să ştii în orice moment care sunt aceştia.

– Care este opinia dvs privind reluarea contractelor bilaterale directe? Dar privind exportul direct de energie al producătorilor?

– Cred că ar trebui reluată posibilitatea de a încheia contracte bilaterale directe. Bineînţeles, pe baze transparente şi fără preţuri fixe pe întreaga durată a contractului. Este un aspect. Contractele bilaterale directe pot rezolva mai multe probleme, cum ar fi, spre exemplu, imposibilitatea, în prezent, a companiilor ce fac parte din acelaşi grup să utilizeze energia produsă de o altă companie din cadrul grupului şi care conduce la o creştere artificială a costurilor. Interzicerea acestui tip de contract duce la discriminarea producătorilor şi furnizorilor din România faţă de ceilalţi participanţi la pieţele din regiune. Nu mai vorbesc despre dezvoltatorii de proiecte în sectorul de producere a energiei electrice, ce îşi doresc să intre pe piaţă şi nu pot încheia contracte pe termen lung cu furnizorii. Aceste contracte pot reprezinta, până la urmă, o garanţie către bănci şi pot asigura finanţarea acestor proiecte. Reluarea contractelor bilaterale directe ar putea rezolva şi problema exportului direct de energie de către producători. În prezent, producătorii, de stat sau privaţi, sunt obligaţi să ofere întreaga cantitate de energie produsă pe piaţa concurenţială internă, reglementată de ANRE, fără a avea posibilitatea de a obţine venituri prin vânzarea directă de energie electrică pe pieţele din regiune şi din Uniunea Europeană. Înţeleg că s-au făcut câţiva paşi în această direcţie, prin câştigarea procesului intentat de Hidroelectrica ANRE-ului. Bineînţeles că mai sunt şi aspecte tehnice de rezolvat. Interconectările, staţiile aferente etc.

– În documentele publicate privind noua Strategie energetică naţională se vorbeşte inclusiv despre „cuplarea” producătorilor. Care este opinia dvs? Înfiinţarea unei/unor mari companii de producere, care să reunească mai mulţi actuali producători, sau păstrarea actualei formule mono-combustibil?

– În ultima perioadă am constatat abandonarea dezbaterii ideii de mix energetic. Din punctul meu de vedere, păstrarea formulei mono-combustibil îi dezavantajează pe unii şi îi avantajează pe alţii, iar acest lucru nu este corect. Produci megawattul cu un cost în zona hidro şi cu un alt cost în zona de hidrocarburi şi, în acest fel, nu ai cum să rezişti în piaţă. Din câte ştiu, aceasta experienţă a mai existat prin anii 2004 – 2005, an de secetă, în care Hidroelectrica a fost nevoită să cumpere energie electrică de la Termoelectrica, la un preţ mai mare decât propriul cost de producţie, pentru a-şi putea onora contractele. De aici au derivat o mulţime de probleme. În concluzie, alături de o administrare eficientă, profesionistă, reunirea unor companii de producere a energiei mi se pare o idee extrem de bună.

– Cum vedeţi situaţia Hidroelectrica? Credeţi că e bine ca Hidroelectrica să iasă acum din insolvenţă? Credeţi că e bine ca Hidroelectrica să fie acum listată?

– Situaţia Hidroelectrica este cât se poate de bună. Perspectiva este excelentă. Remus Borza a demonstrat că şi o companie de stat poate fi administrată eficient, dacă aplici ferm câteva principii ce ţin de un management performant. În ceea ce priveşte ieşirea din insolvenţă, ea se va produce. Important este să se întâmple doar în situaţia în care, din punct de vedere juridic, toate lucrurile sunt clare şi finalizate, iar „băieţii deştepţi” nu mai pot interveni ulterior. În privinţa listării la bursă, ea este benefică. Te obligă la o guvernanţă transparentă, la publicarea contractelor ce depăşesc anumite limite, la reguli de conduită managerială profesionistă, bazată pe integritate şi profesionalism. De discutat ar fi procentele ce vor face obiectul listării. Personal consider că 15% din acţiuni ar fi maximul eficient. Poate că şi 15% e prea mult. Vom vedea! Nu sunt eu în măsură să decid, însă sper că acei care vor lua această decizie să fie extrem de prudenţi. Aici este vorba de un bun al statului român şi care trebuie să rămână al statului român!