Schimbările climatice, pe care le resimțim cu toții, de la veri caniculare și secetă, inundații și uragane devastatoare, la ierni polare în cele mai ciudate locuri, au determinat omenirea să ia măsuri. Dar, pe lângă problema schimbărilor climatice, o problemă la fel de importantă o reprezintă siguranța în aprovizionarea cu energie și resurse energetice. Sistemul energetic al Uniunii Europene traversează, în prezent, perioada cu cele mai profunde modificări din ultimele decenii, iar piața energiei electrice se află în centrul acestui proces de schimbare. România este parte integrantă a acestor transformări profunde!
Uniunea Europeană este vârf de lance în domeniul ce vizează limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Unul dintre domeniile cu importante emisii poluante este cel energetic. De aceea, Uniunea Europeană și-a impus o mulțime de reguli pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât, până în anul 2050, acestea să ajungă la zero. În același timp, Uniunea Energetică urmărește să ofere tuturor clienților finali, casnici și industriali, o alimentare sigură cu energie, cu emisii scăzute de carbon și la prețuri accesibile. În același timp, progresele tehnologice, digitalizarea, IT-ul, inteligența artificială permit noi forme de participare a consumatorilor la piață, precum și o dezvoltare transfrontalieră fără precedent.
„În ultima sută de ani, viaţa pe pământ a fost dominată de creştere. Creşterea populaţiei, a producţiei, a venitului, a capitalului, a gunoiului şi a poluării. Această creştere se va opri, e evident; întrebarea e prin ce mijloace? Voluntar, prin grija guvernelor şi bunăvoinţa oamenilor, sau printr-un proces natural, ceea ce înseamnă colaps, declin şi, în final, dezastru?”, spunea Jay Forrester, professor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), la începutul anilor ‘70. De altfel, în 1970, Clubul de la Roma, o asociaţie privată compusă din întreprinzători, oameni de ştiinţă şi politicieni, a însărcinat un grup de cercetători de la MIT, sub conducerea profesorului Dennis L. Meadows, să realizeze un studiu despre tendinţele şi problemele economice care ameninţă societatea. Rezultatele au fost publicate în martie 1972, sub denumirea “Limitele Creşterii” şi se bazau pe un model, o reprezentare matematică a variabilelor principale din lume şi a interacţiunilor lor dinamice, reprezentare cunoscută ca modelul WORLD III, dezvoltat de profesorul Jay Forrester, tot de la MIT („Dinamicile Sistemelor” – „Systems Dynamics concepts”). Raportul, cunoscut sub numele de „Raportul Meadows”, evidenţia efectele în plan calitativ ale proceselor de deteriorare a mediului şi, mai ales, ale poluării factorilor de mediu – apă, aer, sol. Problema fundamentală constă în analiza procesului creşterii într-un sistem finit, cum este sistemul economiei mondiale. În asemenea sisteme trebuie să existe unele restricţii, care să oprească creşterea exponenţială („bucle negative de conexiune inversă”). Analizând cinci factori pe care se bazează sistemul economiei mondiale – populaţia, resursele naturale, producţia industrială, producţia agricolă şi poluarea – autorii au constatat că doi dintre aceştia reprezintă bucle pozitive de conexiune inversă (creşterea exponenţială a populaţiei şi a producţiei materiale), iar trei reprezentă buclele negative (poluarea, epuizarea resurselor naturale şi foametea) .
Concluziile Raportului Meadows constatau conflictul care a apărut între dezvoltarea civilizaţiei industriale, aflată într-o creştere dinamică, fără precedent, şi resursele limitate ale planetei, pe care se sprijină această dezvoltare. Constatau că specia umană va fi confruntată cu o situaţie critică, dacă anumiţi factori limitativi, precum resursele naturale, condiţiile atomosferice, poluarea şi rezervele energetice nu sunt luaţi în calcul într-o perspectivă pe termen lung.
Altfel spus, Raportul arată că această creştere economică cu care s-a obişnuit lumea se va opri. Practic, “Limitele creşterii” vorbea de colapsul spre care se îndreaptă civilizaţia. Pe lângă şoc, Raportul a provocat o undă de oroare în toată lumea. Raportul aducea mesajul că lumea se îndreaptă spre dezastru din cauza creşterii necontrolate a populaţiei, expansiunii industriale, declinului de resurse naturale, distrugerii planetei şi, în final, lipsei mâncării. De remarcat, la numai un an de la publicarea raportului, lumea s-a confruntat cu primul şoc petrolier despre care, în primă fază, s-a spus că ar reprezenta “începutul sfârşitului” prezis de Raportul Meadows!
Cea mai importantă soluţie la “limitele creşterii” o reprezintă “creşterea limitelor”
Poate cea mai importantă soluţie la “limitele creşterii” o reprezintă “creşterea limitelor”, iar cea mai importantă soluţie la „creşterea limitelor” o reprezintă “dezvoltarea durabilă”! Astfel, chiar dacă resursele sunt limitate, prin utilizarea lor eficientă, epuizarea acestora ar urma să aibă loc mult mai târziu, ceea ce ar da posibilitatea înlocuirii resurselor pe cale de a se epuiza cu altele, aflate din abundenţă. Un exemplu în acest sens îl reprezintă înlocuirea hidrocarburilor cu alte surse de energie.
La nivel global ar trebui să aibă loc, în primul rând, o îmbunătăţire a eficienţei energetice pe întregul lanţ: resurse – producţie – transport – distribuţie – consum final. Această îmbunătăţire a eficienţei energetice trebuie realizată prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin reducerea consumului total de energie primară raportat la valoarea produselor sau serviciilor. De asemenea, trebuie utilizate raţional şi eficient resursele primare neregenerabile şi trebuie redusă progresiv ponderea acestora în consumul final, trebuie promovată producerea de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, precum şi susţinute activităţile de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienţă energetică şi ambientală.
Creşterea eficienţei energetice se transpune în orice domeniu: reducerea, de exemplu, a utilizării curentului electric, a energiei termice, a combustibililor.
În ceea ce priveşte reducerea consumului de energie electrică, Uniunea Europeană a început încă din anul 2005! Becul cu filament, o invenţie prin care Edison a introdus lumea într-o nouă eră, a devenit, de ceva timp, obiect de muzeu! UE a interzis producerea și comercializarea becurilor clasice şi a devenit obligatorie folosirea becurilor economice. În Uniunea Europeană, consumul anual de energie electrică aferent becurilor cu incandescenţă a fost estimat la 112 TWh (112.000.000.000 kWh) în 2007! Dacă 30% din sistemele de iluminat ale lumii ar folosi surse eficiente (economice), omenirea ar economisi 460 miliarde kWh şi ar reduce cu 260 milioane tone emisiile globale de dioxid de carbon. Aceasta înseamnă echivalentul consumului anual de electricitate al Indiei, de jumătate din cel al Japoniei sau un sfert din cel al Chinei.
Un alt domeniu în care se pune problema eficienţei energetice este cel al electronicelor şi electrocasnicelor. Încă din 1992, printr-o Directivă Europeană, s-a hotarât etichetarea aparatelor electrocasnice în funcţie de consumul energetic, de la A (cel mai eficient), la G (cel mai ineficient). Între timp, au apărut şi etichetele A plus-plus-plus (cele mai eficiente în prezent). Etichetarea urmăreşte sensibilizarea consumatorilor în achiziţionarea de aparate care consumă mai puţină energie (beneficiul cumpărătorului îl reprezintă o factură mai mică la electricitate).
De asemenea, Comisia Europeană (CE) a adoptat şi alte măsuri în cadrul directivei Eco-Design, una dintre acestea referindu-se la reducerea consumului de energie în perioadele de stand by la aparatele din locuinţe şi birouri. În stand by se consumă, la nivelul UE, aproximativ 50.000.000.000 kWh pe an, iar directiva ţinteşte către reducerea cu 73% a acestui tip de consum de electricitate, până în 2020. De exemplu, un televizor în stand-by consumă 40% din energia pe care o consumă când este pornit.
NOTĂ: Acest articol face parte dintr-o campanie de informare și educare din cadrul proiectului România Eficientă, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, ANRE, ASRO și Universitatea Politehnica București. România Eficientă își propune să ajute la atingerea țintelor de eficiență energetică ale României stabilite prin Directivele UE pentru anul 2030 în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice. Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.
