Acasă Analize Risc sistemic la stabilitatea financiară în România: structura şi costul finanţării deficitelor

Risc sistemic la stabilitatea financiară în România: structura şi costul finanţării deficitelor

de M G

Structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar se conturează drept un nou risc sistemic la adresa stabilităţii financiare, acesta fiind evaluat la un nivel moderat şi cu perspectivă de creştere în intervalul următor, potrivit Raportului asupra stabilităţii financiare prezentat miercuri de Liviu Voinea, viceguvernator al Băncii Naţionale a României (BNR). De remarcat, deficitul contului curent poate să fie finanţat doar prin două metode: împrumuturile externe sau in vestiţiile străine directe. Din păcate, investiţiile străine în ţara noastră scad “văzând cu ochii”! În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni că numai cheltuielile cu dobânzile ale statului au crescut cu 25%!

Conform Raportului asupra stabilităţii financiare, la nivelul contului curent, în anul 2018, finanţarea deficitului a fost doar parţial asigurată prin atragerea de investiţii directe şi de fonduri europene de natura transferurilor de capital, care reprezintă fluxuri stabile, non-generatoare de datorie externă. Faţă de anul 2017, gradul de acoperire a deficitului din astfel de fluxuri s-a redus (de la peste 90%, la aproximativ 70%), pe fondul adâncirii importante a soldului negativ al contului curent. În ceea ce priveşte costurile de finanţare ale deficitului bugetar, randamentele titlurilor de stat pe piaţa secundară au înregistrat fluctuaţii relativ ample în ultimii ani, configurându-se o tendinţă de creştere a costurilor împrumuturilor guvernamentale.

În Raport se precizează că, în contextul în care cheltuielile publice şi, implicit, deficitul bugetar au consemnat creşteri importante în ultima perioadă, necesarul de finanţare a statului s-a majorat (+10% în anul 2018, în termeni nominali). Acest lucru s-a translatat şi în evoluţia cheltuielilor cu dobânzile, care au avansat cu 25% în cursul anului 2018, continuându-şi ascensiunea şi în primul trimestru al anului 2019 (+15%, în termeni nominali). În aceste condiţii este necesară diminuarea incertitudinilor care marchează conduita viitoare a politicii fiscale şi a celei de venituri, ceea ce ar avea implicaţii pozitive asupra percepţiei investitorilor şi implicit asupra scăderii costurilor de finanţare ale statului român. Mai mult, un mix echilibrat de politici este necesar şi pentru ajustarea controlată a deficitului de cont curent, cu efecte benefice şi asupra majorării gradului de acoperire al acestuia pe baza unor fluxuri stabile non-generatoare de datorie externă, cum ar fi investiţiile directe.

Raportul asupra stabilităţii financiare menţionează cinci riscuri: tensionarea echilibrelor macroeconomice interne; riscul privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar; deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente; structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar; riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental.

Potrivit Raportului, în ansamblu, riscurile sistemice au crescut ca intensitate faţă de evaluarea de la sfârşitul anului 2018, trei dintre acestea fiind cuantificate la un nivel ridicat. Celelalte două riscuri sunt evaluate la un nivel moderat, respectiv scăzut.

În ceea ce priveşte riscul privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar se menţionează iniţiativa legislativă privind repatrierea rezervei de aur.

„Nu în ultimul rând, propunerea legislativă legată de modificarea şi completarea Legii nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte repatrierea rezervei de aur a României suferă de aceeaşi deficienţă sistematică privind nerespectarea prevederilor din cadrul de reglementare al UE. Potrivit legislaţiei europene, orice iniţiativă de modificare a Legii nr.312/2004 presupune consultarea obligatorie a Băncii Centrale Europene înaintea adoptării acesteia în Parlament, astfel încât avizul acestei instituţii europene să poată fi luat în considerare. În conformitate cu legislaţia UE, administrarea rezervelor internaţionale, din care fac parte şi rezervele de aur, reprezintă atributul exclusiv al băncilor centrale membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), Banca Naţională a României fiind parte componentă din SEBC”, se mai spune în Raport.

Brexitul afectează grav investiţiile străine în Marea Britanie

Numărul proiectelor de investiţii străine directe (ISD) în Europa a scăzut cu 4% în cursul anului trecut, la 6.356. În acest context, România a înregistrat un regres de 13% faţă de anul 2017, cu un total de 109 astfel de proiecte, clasându-se pe locul 13 la nivel european, se arată în studiul EY European Attractiveness Survey.

Conform cercetării, în ciuda acestui declin, investiţiile rămân la al doilea cel mai ridicat nivel, din anul 2000.

La nivelul anului 2018 au fost înregistrate 6.356 de proiecte de investiţii străine directe în Europa, din care 1.227 de proiecte numai în sectorul tehnologic, în creştere cu 4% comparativ cu anul anterior.

Harta investiţiilor valabilă pentru anul trecut relevă faptul că economiile Marii Britanii şi Germaniei, care cumulează aproximativ o treime din totalul ISD în Europa, au atras cu 13% mai puţine investiţii faţă de anul anterior (1.054, respectiv 973 de proiecte ISD).

„Rezultatul negativ al Regatului Unit, o scădere de 35% a numărului proiectelor din sectorul de producţie, a fost generat de migrarea din Regatul Unit a investiţiilor în capacităţi de deservire a pieţei unice. În plus, numărul sediilor centrale nou deschise, care creează valoare adăugată mare şi locuri de muncă bine remunerate, s-a înjumătăţit, de la 98, în 2017, la 48 anul trecut. Şi în Germania, sectoarele în mod tradiţional puternice au fost afectate. S-a înregistrat o scădere de 7% a producţiei în sectorul auto, în principal pe fondul intensificării îngrijorărilor legate de un Brexit fără acord, de tarifele impuse de SUA şi de o scădere a cererii de pe piaţa chineză”, se menţionează în studiul EY.

De asemenea, în Franţa, numărul ISD s-a majorat cu doar 1%, în 2018, după ce cu un an în urmă majorarea fusese de 31%. Pentru prima dată, în Franţa s-au derulat anul trecut mai multe proiecte ISD în sectoarele de cercetare-dezvoltare (144) şi producţie (339) decât în orice altă ţară europeană.

În rândul principalelor zece cele mai atractive destinaţii europene pentru ISD au înregistrat creşteri notabile ale numărului de proiecte de investiţii: Spania (32%), Belgia (29%), Polonia (38%), Turcia (14%) şi Irlanda (52%). Totodată, Italia a atras o creştere de 63% a numărului de proiecte de investiţii străine directe faţă de anul anterior şi a avut cea mai rapidă ascensiune în rândul primelor 20 de ţări din clasament.

Pe de altă parte, scăderi semnificative, de peste 10%, ale numărului de proiecte ISD s-au înregistrat în Olanda (-32%), Suedia (-32%) şi Cehia (-51%).

În acest top, România se menţine pe locul 13, cu 109 proiecte de investiţii străine directe atrase în 2018, în scădere cu 13% faţă de anul 2017.

Cât priveşte sectorul tehnologic, datele arată că în Europa se află mai mult de o treime dintre oraşele lumii unde există cea mai mare probabilitate de a apărea următorul gigant tehnologic. Investitorii indică Londra, Berlin, Paris, Stockholm şi Amsterdam drept cele mai atractive cinci centre tehnologice din Europa.

Potrivit studiului, Londra este plasată de către investitori pe locul al patrulea, la nivel global, ca viitor hub tehnologic, după San Francisco/regiunea Silicon Valley, Shanghai şi Beijing. În acelaşi timp, Berlinul se clasează pe locul al şaptelea la nivel global şi al doilea în Europa, în timp ce Paris ocupă locul al 12-lea în lume şi al treilea în Europa.

În ceea ce priveşte situaţia proiectelor de investiţii la nivel mondial, studiul EY relevă faptul că acestea au crescut, anul trecut, în SUA cu doar 3%, faţă de o medie de 8% din ultimii patru ani.

Mai mult de jumătate dintre companii (56%) rămân atrase de Europa atunci când vine vorba despre dezvoltarea propriilor operaţiuni. „Există, însă, o discrepanţă în ceea ce priveşte planurile concrete, doar 27% dintre companiile intervievate planifică să-şi stabilească sau să-şi extindă operaţiunile în Europa în 2019, o scădere semnificativă faţă de 35%, anul trecut”, notează realizatorii studiului.

Cu toate acestea, 37% dintre companiile incluse în studiu se aşteaptă la o îmbunătăţire a atractivităţii Europei în următorii trei ani, faţă de 50% cât se înregistrau în 2017.

În clasamentul oraşelor europene atractive pentru derularea de investiţii se află Parisul, în viziunea a 30% dintre companiile chestionate, în scădere de la 37% anul trecut, în timp ce 25% au menţionat Londra, faţă de 34%, cu un an în urmă. Capitala Regatului Unit devansează Berlinul în clasamentele de atractivitate cu doar 1%.

„Riscurile geopolitice diminuează planurile de investiţii străine directe ale investitorilor. Brexitul este unul dintre principalele trei riscuri care afectează atractivitatea Europei în următorii trei ani, după cum au declarat 38% dintre respondenţi. Instabilitatea politică din Uniunea Europeană şi intensificarea tendinţelor populiste şi protecţioniste se plasează pe locul al doilea, respectiv al treilea printre preocupările investitorilor”, se precizează în concluziile cercetării.

Studiile de atractivitate EY analizează gradul de atractivitate a unei anumite regiuni sau ţări ca destinaţie de investiţii şi sunt destinate să ajute companiile în luarea deciziilor de investiţionale, precum şi guvernele, în ceea ce priveşte îndepărtarea barierelor din calea dezvoltării. Evaluarea realităţii investiţiilor străine directe în Europa se bazează pe Monitorul Investiţiilor Europene (European Investment Monitor – EIM), baza de date proprietate exclusivă a EY, produsă în colaborare cu OCO. Cercetarea în teren a fost realizată de CSA Institute în ianuarie şi februarie 2019, pe baza unui eşantion reprezentativ format din 506 factori de decizie internaţionali.

din aceeasi categorie