Polonia este pe cale să primească o amendă de 61.380 de euro pe zi pentru că nu a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în transpunerea legislaţiei comunitare referitoare la energiile regenerabile. Avocatul general Melchior Wathelet, în concluziile formulate în procesul pe care Comisia Europeană l-a deschis împotriva Poloniei la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pe această temă, dă dreptate. Comisiei. Cutuma arată că judecătorii CJUE, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, aplică recomandările avocatului general, astfel că Polonia se poate pregăti să plătească penalităţi serioase, de peste 22 milioane de euro pe an. De remarcat, Polonia mizează, pentru producţia de energie, în primul rând pe cărbune. Şi în România cărbunele reprezintă principala sursă de electricitate.
În cauza „Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolul 258 TFUE – Promovarea utilizării energiei regenerabile – Directiva 2009/28/CE – Articolul 260 alineatul (3) TFUE – Lipsa transpunerii și/sau a comunicării măsurilor de transpunere – Penalitate cu titlu cominatoriu”, Bruxellesul acuză Polonia că nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform Directivei 2009/28, care face parte din „pachetul energie ‑ schimbări climatice”. Reamintim, obiectivul acestui pachet este de a stabili un cadru juridic care să permită Uniunii Europene să atingă, în anul 2020, anumite ţinte: o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% în raport cu nivelul lor din 1990, o creștere cu 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în ceea ce privește consumul final brut de energie și o îmbunătățire a randamentului energetic în Uniune cu 20%. Până la 5 decembrie 2010, statele membre ar fi trebuit să transpună în legislaţia naţională prevederile directivei.
Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, „prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(2) sau, în orice caz, prin faptul că nu a informat Comisia cu privire la aceasta, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 27 alineatul (1) din directiva menționată”.
Comisia Europeană a solicitat Curții de Justiţie obligarea Poloniei la plata unei penalități cu titlu cominatoriu pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2009/28. Stabilit inițial la 133.228,80 euro pe zi, cuantumul propus a fost redus în cele din urmă la 61.380 de euro în cursul procedurii, semn că Polonia a acceptat deja pierderea procesului la CJUE.
Polonia îşi protejează cărbunele
Potrivit Eurostat, în anul 2012, cărbunele asigura 80,9% din producţia de energie a Poloniei, gazul natural – 5,4%, iar energiile regenerabile – 11,9%. În acelaşi an, Polonia a produs 158 milioane tone de cărbune, ceea ce reprezintă 20% din producţia la nivel european.
În 1990, în Polonia existau 70 de mine, unde lucrau peste 415.000 de angajaţi. În urma unor programe de restructurare care au depăşit 10 miliarde de euro, s-a ajuns ca, în prezent, să mai existe 30 de mine şi doar 144.000 de salariaţi.
În ianuarie anul acesta, Guvernul polonez, prin ministrul de Finanţe, Wlodzimierz Karpinski, a anunţat că pregăteşte un plan de fuzionare a companiilor energetice de stat, deoarece, în prezent, acestea sunt prea mici pentru a putea concura pe piaţa din Europa. Karpinski a adăugat că va prezenta planurile pentru cele patru mari companii de utilităţi din Polonia: PGE (cel mai mare producător de energie polonez), Tauron Polska Energia (producător şi distribuitor de energie, precum şi proprietar al unor mine de cărbune), Energa (producător de energie în hidrocentrale) şi Enea (distribuitor şi producător de energie în termocentrala pe cărbune de la Kozienice).
“Obiectivul nostru este să creştem rolul şi importanţa companiilor energetice poloneze pe piaţa din Europa. Doar companii puternice, cu un grad adecvat de capitalizare şi capabile să-şi asigure credite ieftin, vor putea fi în măsură să asigure securitatea energetică a Poloniei“, a apreciat ministrul polonez de Finanţe.
Ministerul polonez de Finanţe controlează cele patru mari companii de utilităţi, care concurează între ele pe fondul scăderii preţurilor şi, de asemenea, intenţionează să investească 100 de miliarde de zloţi (27,6 miliarde de dolari) pentru construcţia unor capacităţi de generare în valoare de 5.000 MW până în 2020. În plus, Karpinski a apreciat că o consolidare a celor patru companii de utilităţi le va ajuta să achiziţioneze acţiuni la o companie specială de minerit, pe care Guvernul polonez vrea să o creeze pentru a salva cel mai mare producător de cărbune din Polonia, Kompania Weglowa.
Ceea ce înseamnă, de fapt, că Polonia, pentru a-şi proteja principala sursă de energie, cărbunele, precum şi locurile de muncă din minerit şi din termocentrale, este capabilă să plătească amenzi usturătoare! La peste 60.000 de euro pe zi, anual amenda s-ar ridica la aproximativ 22 milioane de euro!
Lucruri complicate în România
Ca orice membru UE, şi România trebuie să respecte pachetul legislativ comunitar ”20-20-20”, precum şi toată legislaţia europeană referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cele mai importante investiţii de mediu trebuie realizate în termocentralele ce utilizează cărbunele pentru a produce electricitate. Altminteri, păţeşte ce a păţit şi Polonia!
Termocentralele pe cărbune (cele mai importante aparţinând complexelor energetice Oltenia şi Hunedoara) asigură aproximativ 40% din producţia de energie a ţării. În perioada 2007 – 2013, entităţile ce au format Complexul Energetic (CE) Oltenia şi, din iunie 2012, chiar CEO au investit în retehnologizări şi în proiecte ce au urmărit conformarea la condiţionalităţilor de mediu aproape 1,25 miliarde de euro. În proiectele de mediu, investiţiile preconizate până în anul 2020 se ridică la alte circa 270 milioane de euro. Pe de altă parte, în aceeaşi perioadă, investiţiile în modernizare şi eficientizare se estimează să ajungă la alte 630 milioane de euro, în condiţiile în care CEO nu are datorii nici către bugetele statului, nici către bănci, nici către furnizori.
În plus, sucursalele CE Oltenia sunt singurele care funcţionează cu autorizaţii de mediu. CEO este singurul producător de energie care are implementate instalaţii de desulfurare a gazelor de ardere şi instalaţii de evacuare în şlam dens a zgurii şi cenuşii rezultate în urma procesului de ardere a cărbunelui.
La CE Hunedoara (CEH) lucrurile sunt mai complicate! Comisia Europeană tocmai a aprobat un ajutor de stat în valoare de 167 milioane de lei pentru CEH, dar pentru o perioadă limitată, de numai 6 luni. Conform proiectului de Ordonanţă de Urgenţă (OUG) promovat de Ministerul Energiei, aproape 98,5 milioane de lei se vor acorda din veniturile din privatizare înregistrate în contul general al Trezoreriei Statului, iar restul – din împrumuturi. Proiectul de OUG menţionează şi că „dacă în termen de 6 luni de la momentul acordării ajutorului de stat individual pentru salvare, Societatea nu prezintă un plan de restructurare sau dovada restituirii ajutorului de stat individual pentru salvare acordat conform art.1, aceasta este obligată să prezinte un plan de lichidare”.
”Indicatorii financiari ai CEH (peste 900 milioane lei datorii, peste 300 milioane lei pierderi planifcate, zeci de milioane de lei credite nerambursate) confirmă ca certitudine imposibilitatea companiei de rambursare a ajutorului de stat în cele 6 luni. (…) În concluzie, fără posibilitatea restituirii ajutorului de stat în cele 6 luni şi fără un plan de restructurare, CEH va fi lichidat de către Guvernul Ponta”, se arată într-un comunicat recent al fostului ministru al Economiei, Lucian Bode, deputat PNL.
În plus, nu trebuie neglijat că aceste condiţionalităţi de mediu scumpesc energia produsă în termocentrale: pe de o parte, trebuie recuperate investiţiile, iar, pe de altă parte, trebuie plătite certificatele CO2. Reamintim, conform legislaţiei în vigoare, termocentralele pe cărbune trebuie să achiziţioneze certificate de emisii de gaze cu efect de seră, practic, câte unul pentru fiecare MWh produs. În acest moment, pe bursele europene, un certificat CO2 se vinde cu circa 7 euro.
Pe de altă parte, energia din surse regenerabile este susţinută prin cote obligatorii şi certificate verzi. Un certificat verde se poate tranzacţiona la preţuri între 27 şi 55 euro, preţul mediu actual fiind de 131 lei. În primele 2 luni ale anului au fost emise peste 2 milioane de certificate verzi.
Reamintim, în 1989, 350.000 de oameni lucrau direct în sectorul minier şi indirect alte 700.000 de persoane. În prezent, în minerit mai lucrează sub 20.000 de persoane, iar producătorii au probleme economice serioase. CEO îşi face cu greu loc pe piaţă, iar CEH e în pragul lichidării.
Pe de altă parte, la fel ca Polonia, şi România a vrut, în anii 2007 – 2008, să aducă la un loc producătorii de energie şi distribuitorii deţinuţi de stat, având acelaşi argument: creşterea puterii companiilor româneşti pe piaţa europeană. Dar, Comisia Europeană, precum şi reprezentanţii Băncii Mondiale s-au opus acestor planuri. Mai mult, comisarul european pentru Energie din acel moment, Andris Piebalgs, numea noua companie gândită de autorităţile române drept ”un monstru energetic”. S-a mai încercat realizarea a două mari companii energetice, Electra şi Hidroenergetica, dar nici acest proiect n-a avut mai mulţi sorţi de izbândă.
