Răzvan Nicolescu
Într-un amplu interviu acordat Focus-Energetic.ro, Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, în prezent Executive Lead Advisor la compania de consultanţă Deloitte, atrage atenţia asupra liberalizării preţului la gaze naturale pentru populaţie, acum, când tranzacţiile internaţionale se realizează la niveluri scăzute, că eliminarea dreptului consumatorului casnic de a cumpăra gaz la preţ reglementat este foarte riscantă, pentru că trendul de preţ actual se poate inversa. Pe de altă parte, el şi-ar dori ca eventualele gaze descoperite în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră să fie procesate în România. În ceea ce priveşte Legea Petrolului, Răzvan Nicolescu este de părere că aceasta ar trebui revizuită cât mai curând. De asemenea, ar trebui clarificată taxarea în domeniul hidrocarburilor, mai ales că se apropie alegeri locale şi parlamentare, iar subiectul se va politiza din nou, aşa cum s-a întâmplat în anul 2014. În ceea ce priveşte domeniul energiei electrice, fostul ministru al Energiei crede că, la Complexul Energetic Hunedoara, ar trebui să se implice şeful Departamentului pentru administrarea companiilor din Ministerul Energiei, ca administrator special, având în vedere gravitatea situaţiei. În opinia sa, acţiunile Hidroelectrica ar trebui listate încă din acest an, deşi nu va fi un proces uşor. Pe de altă parte, el consideră că sunt companii româneşti în care statul este puternic implicat şi care ar trebui “să treacă graniţa“ şi să se implice în regiune. În privinţa contractelor bilaterale directe de energie, Răzvan Nicolescu nu crede că “actorii” din piaţă sunt, deocamdată, pregătiţi. Deşi, în prezent, se lucrează la o nouă Strategie Energetică, proiect demarat în timpul mandatului său la şefia Ministerului Energiei, Răzvan Nicolescu a declarat că nu se va implica, toată preocuparea sa profesională fiind legată de compania Deloitte şi clienţii săi. În schimb, nu exclude o funcţie onorifică la nivel european, după ce, recent, i s-a terminat mandatul în conducerea Agenţiei Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în Energie (ACER).
– Domnule Nicolescu, la sfârşitul lunii ianuarie vi s-a terminat mandatul de şase ani la ACER. Cum a fost predarea mandatului către slovena Romana Jordan, fost membru al Parlamentului European?
– S-a încheiat o etapă profesioală din viata mea de care sunt foarte mândru! Cu şase ani în urmă nu era nimic! Vă reamintesc că ACER s-a înfiinţat prin Regulamentul 713 al Parlamentului şi Consiliului European, din 13 iulie 2009. Am reuşit ca, în doar şase ani, să construim una dintre cele mai respectabile instituţii comunitare, capabile să îşi asume rolul de reglementator energetic european. Predarea mandatului către noul preşedinte ACER a fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea! Am avut acel sentiment de satisfacţie că ţi-ai făcut bine treaba, că şi ceilalţi te apreciează şi regretă sincer plecarea ta! Am încredere în Romana Jordan, în ambiţia şi capacitatea sa de a continua lucrurile bune făcute în ultimii ani. Oricum, mi-a promis că mă va vizita în România, în curând, şi, probabil, veţi avea posibilitatea să o cunoaşteţi personal.
– Să intrăm acum în zona unor evenimente mondiale greu de prevăzut în urmă cu câţiva ani. Faţă de vara anului 2014, preţul internaţional al petrolului a scăzut de aproape 3 ori (de la circa 115 dolari/baril, chiar până la sub 30 dolari/baril). Care credeţi că sunt cauzele acestei prăbuşiri?
– Sunt mai multe: creşterea producţiei în SUA (n.r. – în special din surse neconvenţionale, precum nisipuri sau şisturi petroliere), o cerere mai redusă decât se preconiza din China (n.r. – din cauza creşterii economice mai slabe), tensiunile din cadrul OPEC, noua politică a Arabiei Saudite în privinţa producţiei impusă de noul prim-ministru al acestei ţări, dar şi o serie de speculaţii care se întâmplă pe piaţă (n.r. – zilnic se consumă, la nivel mondial, aproximativ 90 milioane de barili de petrol, dar, sub diverse forme, se tranzacţionează circa 900 milioane barili).
– Care credeţi că sunt influenţele actualului preţ asupra ţărilor producătoare de petrol? Dar asupra companiilor petroliere?
– Foarte negative. Vor trebui să îşi scadă chelutielile, pentru a face faţă situaţiei.
– Credeţi că OPEC va lua hotărârea de a diminua cotele de producţie la viitoarea reuniune, din iunie 2016, pentru a creşte preţul?
– Ţinând cont de tensiunile actuale dintre Iran şi Arabia Saudită, e greu de crezut. Însă, până în iunie, mai e mult.
– Cum credeţi că va influenţa preţul scăzut la ţiţei aprovizionarea cu resurse energetice a Europei, în special cu gaze naturale?
– Ruşii (n.r. – cei mai mari exportatori de gaze naturale în Europa) au stăruit ca preţurile la gazul natural să fie corelate cu cele la ţiţei. Acum pierd mult din această cauză. Europenii au insistat ca acest lucru să înceteze, dar acum tac, pentru că situaţia le convine. Este de aşteptat ca preţurile la gazul natural să scadă şi ele, odată cu cele la petrol, sigur, cu un defazaj de şase-nouă luni.
– Credeţi că acest nivel scăzut al preţului ţiţeiului „va reînvia” apetenţa pentru producerea energiei electrice din surse clasice (cărbuni, gaze, păcură şi, în special, uraniu)?
– Cărbunele, uraniul şi energiile regenerabile sunt în concurenţă cu gazul şi ţiţeiul. Cred că, dacă această situaţie a preţurilor la petrol va persista o perioadă lungă de timp, creşterea numărului de automobile electrice va fi temporizată.
– Credeţi că economia României câştigă sau pierde prin această diminuare masivă a preţului ţiţeiului?
– Este nevoie de o analiză în profunzime. Cred că sunt mai multe plusuri decât minusuri.
– Companii petroliere şi-au anunţat intenţia de a renunţa la activităţi în România (de exemplu Zeta Petroleum). Credeţi că este un efect al scăderii preţului petrolului şi că vor urma şi alte companii?
– România trebuie să revizuiască rapid Legea Petrolului şi să asigure companiilor drepturile pe care le au prin licenţele emise, pentru ca acestea să îşi poată derula investiţiile asumate. În plus, se impune o clarificare a cadrului fiscal pentru sector, care nu ştiu de ce întârzie atât de mult, mai ales că trebuia revizuit din decembrie 2014. Alegerile se apropie şi subiectul acesta serios se va politiza din nou!
– Preţul gazelor naturale îl urmează pe cel al petrolului, cu un decalaj de 6 – 9 luni. Deja la graniţa României se practică preţuri spot de circa 63 lei/MWh, faţă de 90 lei/MWh, cât cer unele companii româneşti. În aceste condiţii, credeţi că mai are rost calendarul de liberalizare al preţului gazelor naturale pentru populaţie? Care credeţi că este cea mai bună variantă?
– Vă invit la prudenţă în privinţa preţurilor vehiculate, pentru a nu afecta funcţionarea pieţei. În privinţa populaţiei, atunci când eram ministru, am anticipat corect acest trend de scădere şi de aceea am decis să propun Parlamentului amânarea creşterilor (n.r. – preţului gazelor din producţia internă, ce antrenează majorarea preţului final pentru consumatorii casnici). După ce nu am mai fost ministru, preţurile pentru populaţie au reînceput să crească. Acum atrag atenţia că eliminarea dreptului consumatorului casnic de a cumpăra gaz la preţ reglementat este foarte riscantă, pentru că trendul de preţ actual se poate inversa!
– Având în vedere că din România aproape a dispărut o întreagă industrie (cea a îngrăşămintelor chimice), iar exporturi nu se pot efectua (tehnic), producţia actuală satisface, practic, necesarul intern. Ce credeţi că se va întâmpla cu gazele din Marea Neagră, când şi dacă vor fi descoperite?
– Nu vreau să speculez. Indiferent de sursă, on shore sau off shore, mi-aş dori ca gazele să fie procesate în România, pentru a produce mai multă valoare adăugată în ţara noastră.
– Tot cu o supracapacitate se confruntă şi producătorii de energie electrică. Cel puţin „pe hârtie”. În prezent, un consum mediu, normal, în România este de circa 6.500 – 7.000 MWh. Noaptea, consumul este şi mai mic, spre 5.000 MWh. Dacă bate vântul, plouă, iar temperaturile exterioare sunt pozitive, practic, eolienele şi hidrocentralele, împreună cu Unităţile 1 şi 2 de la Cernavodă asigură întreg necesarul de energie electrică al ţării. În aceste condiţii, practic, nu mai au loc pe piaţă termocentralele, nici cele pe cărbune, dar nici cele pe gaze naturale. Cu toate acestea, se discută despre noi capacităţi de producţie, de circa 3.200 MW (Cernavodă 3 şi 4, grupul nou de la Rovinari şi hidrocentrala Tarniţa). Credeţi că îşi mai au rostul aceste noi unităţi de producere a electricităţii?
– Vom vedea ce ne vor spune concluziile Strategiei Energetice revizuite. Înţeleg că se lucrează la aceasta.
– Sunteţi implicat în echipa de proiect pentru revizuirea strategiei energetice? Cum decurge procesul de revizuire?
– Pare că ceva se lucrează. Nu îmi dau, însă, seama dacă viteza de lucru este cea necesară. În ceea ce mă priveşte, nu mă voi implica deloc în acest proiect. Şi dacă aş vrea, nu am timpul necesar. Toată preocuparea mea profesională este legată de Deloitte şi clienţii săi. Nu am timp de altceva, mai ales că sunt într-o etapă a vieţii în care, după 15 ani în care cariera a fost prioritară în raport cu viaţa personală, acum lucrurile stau invers.
– Credeţi că siguranţa în aprovizionare poate fi asigurată şi prin creşterea capacităţii de interconectare? Credeţi că, în loc de generare, investiţiile ar trebui să se îndrepte spre interconectare, mai ales în perspectiva Uniunii Energetice?
– Ar trebui să fim atenţi şi să calculăm consecinţele fiecărui pas pe care îl facem pe zona de interconectări.
– Complexul Energetic (CE) Hunedoara (CEH) a intrat în insolvenţă. Erau alte soluţii? Credeţi că o echipă Remus Borza (administrator judiciar) – Dan Agrişan (administrator special) poate redresa situaţia?
– S-a ajuns într-o fază în care nu exista altă soluţie. Cred că implicarea rapidă a lui Remus Borza este utilă. El are un profil necesar situaţiei de la CE Hunedoara. Dan Agrişan este un tânăr valoros, însă, pentru binele lui, nu l-aş fi expus la riscurile aferente funcţiei de administrator special la CEH. Acolo aş fi numit omul “cel mai greu” din minister – directorul general al Departamentului administrarea companiilor – căruia i-aş fi cerut să se mute şi trei luni la Hunedoara, din cauza gravităţii situaţiei şi a existenţei, în opinia mea, a unui adevărat viespar de grupuri de interese la CEH.
– Sunt câteva companii în care statul controlează pachetul majoritar sau cel mai mare pachet de acţiuni, care deţin sume importante şi pe care încă nu le-au investit. De ce credeţi că nu investesc? În ce ar trebui să investească? Ar trebui să încerce să se implice nu numai pe piaţa internă, ci şi regională?
– Analiza aceasta este foarte complexă. Cred că principala cauză este legată de mandatele administratorior executivi, care sunt focusate pe obiective pe termen scurt. Da, cred că este timpul să îndrăznim mai mult şi să ieşim în regiune.
– Luna mai este ultima în care Hidroelectrica mai poate sta în procedură de insolvenţă. Credeţi că este oportun ca un IPO să aibă loc în acest an? De ce?
– Ar fi bine să se întâmple, însă nu va fi uşor. Mai întâi, Hidroelectrica trebuie să iasă din procedura de insolvenţă. Trebuie selectat un nou Consiliu de Supraveghere, un nou Directorat. Trebuie rezolvată şi problema investiţiilor începute şi nefinalizate. Sunt multe lucruri de făcut. Pe de altă parte, sunt analişti, specialişti, care prognozează că economia mondială ar putea reintra în criză spre sfârşitul anului şi mi-e teamă că s-ar putea întâmpla exact atunci când ar fi posibilă listarea Hidroelectrica.
– Care este opinia dvs în privinţa reluării contractelor bilaterale directe la energie electrică?
– Din păcate, nu cred că suntem, încă, pregătiţi pentru asta.
– Cei mai importanţi colaboratori ai dvs, de pe vremea când eraţi ministru al Energiei, s-au întors la minister. Îi mai sfătuiţi? Păstraţi legătura?
– Este adevărat că sunt câţiva din echipa pe care am încercat să o construim în 2014 şi care s-au întors la minister. I-am cunoscut ca oameni integri şi entuziaşti. M-am bucurat că s-au întors şi le ţin pumnii să reuşească. Nu ştiu, însă, dacă erau, neapărat, cei mai apropiaţi de mine. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că cei mai apropiaţi nu s-au intors. Mă refer la Simona Dobre (n.r. – consiler de presă) sau Karoly Borbely (n.r. – fost secretar de stat). În ceea ce priveşte sfaturile, eu cred foarte mult în relaţiile instituţionale, iar instituţional dau sfaturi clienţilor Deloitte, conform angajamentelor contractuale.
– Ce veţi face în continuare în carieră? Care este următoarea provocare?
– Sunt foarte legat de compania la care lucrez, Deloitte. Tot ceea ce îmi doresc este să ajut şi aici, această echipă minunată, să devină şi în regiune ceea ce este la nivel mondial: numărul unu în rândul companiilor de profil.
– O funcţie la nivel internaţional sau european?
– Vom vedea. Nu exclud una onorifică, la nivel European.
