Acasă Analize Prețul energiei va continua să crească

Prețul energiei va continua să crească

de M G

De la 1 iulie se liberalizează absolut complet piața de energie electrică și gaze naturale, ceea ce înseamnă că și populația trebuie să-și asume responsabilitatea privind prețurile și valoarea facturii pe care le plătesc. Practic, așa cum merge în piață și-și alege ce roșii sau ce cartofi cumpără, după cum îi convine fiecăruia, la fel vor trebui să o facă românii și la curentul electric sau gazele naturale: să-și aleagă oferta care li se potrivește cel mai bine! Până acum, într-un fel sau altul, statul a tot intervenit – ba limitând prețul de vânzare către consumatorii casnici, ba ”obligând” furnizorii să acorde discount, ba impunându-le celor mai ieftini producători să livreze cu prioritate către populație. De-acum, statul doar va supraveghea piața și îi va proteja pe clienții vulnerabili. Din păcate, perioada în care are loc această liberalizare completă este destul de nefastă: prețurile cresc vertiginos și vor continua să crească. Ceea ce, pentru consumatorii casnici, ar putea să pară că autoritățile ”își iau mâna” de pe ei și că furnizorii vor profita de situație, să facă profituri cât mai mari! Concluzie, totuși, departe de adevăr! În această perioadă, furnizorii par cei mai afectați, chiar mai afectați decât consumatorii!

Liberalizarea totală a pieței de energie electrică și gaze naturale s-a suprapus, absolut nefericit, dar și de neevitat, peste pandemia de coronavirus și criza economică ce i-a urmat. Dacă consumatorii au avut de ”înfruntat” prețurile și explicațiile complicate, furnizorii au avut de ”înfruntat” evoluția pieței, dar și deciziile luate de autorități!

În principiu, un furnizor începe să-și achiziționeze de la miijlocul anului în curs energia pe care trebuie să o livreze clienților anul viitor. Astfel, în anul 2019, furnizorii au achiziționat energia pentru anul 2020. Reamintim, anul trecut, în plină pandemie, restricții adoptate de autorități, lockdown etc., mulți consumatori și-au limitat sau chiar sistat activitatea.

În anul 2019, un an normal, fără pandemie, economia a consumat, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), 42,3 TWh, iar populația – 12,4 TWh. La mijlocul anului, consumurile au fost aproximativ jumătate: 21 TWh economia și 6,3 TWh populația. Pandemia a afectat în special economia. Astfel, la mijlocul anului trecut, economia a consumat numai 19 TWh, diferența de 2 TWh (2.000.000.000 kWh) putând fi regăsită și la sfârșitul anului (40 TWh). Populația, care a lucrat foarte mult și de acasă, și-a majorat consumul pe întreg anul 2020 până la 13 TWh.

În ceea ce privește piața energetică, cel mai afectați au fost furnizorii. Potrivit OPCOM, prețul mediu cu care s-a cumpărat energia pentru livrare în anul 2020 a fost de circa 240 – 250 lei/MWh. Dar, cum a apărut pandemia de COVID-19, iar autoritățile au luat măsuri pentru limitarea răspândirii acesteia, inclusiv prin decretarea stării de urgență, prețurile au început să scadă vertiginos. Pe piața spot (n.r. – Piața pentru Ziua Următoare – PZU), prețurile au ajuns și la 120 – 140 lei/MWh, adică la jumătate față de cele cu care cumpăraseră furnizorii în contractele din anul 2019 pentru anul următor. Abia în noiembrie 2020 prețurile pe piața spot au început să-și revină, prețul mediu anunțat de OPCOM fiind de 245 lei/MWh, comparabil cu cel din contractele la termen pentru acest an. Practic, cu excepția lunilor ianuarie și noiembrie (cand prețurile medii au fost de circa 240 – 250 lei/MWh) și decembrie (când prețul a fost de 296 lei/MWh), în fiecare lună a anului trecut, prețurile în PZU au fost mai mici (sau mult mai mici!) decât cele din contractele pe termen lung (de un an). Consumatorii au cerut furnizorilor renegocierea contractelor, la noile prețuri. La rândul lor, furnizorii nu au putut să-și renegocieze contractele cu producătorii, pentru că nu avea sens: ar fi trebuit să plătească producătorilor diferențele de prețuri. Astfel, majoritatea furnizorilor a trebuit să suporte pierderi enorme anul trecut.

Cin s-a fript cu ciorbă

Pe principiul ”cin’ s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt”, mulți furnizori nu și-au mai achiziționat din 2020 energia pentru a o livra clienților în anul 2021, mizând pe piața spot, care, în anul 2020, s-a dovedit a avea prețuri mult mai bune decât cele din piața la termen. În plus, epidemia mondială și starea de alertă au persitat, ceea ce au creat impresia, cel puțin în valurile 2 și 3 ale pandemiei, că se va reveni la starea de urgență și sistarea activităților. Mai mult, tradițional, lunile martie, aprilie, mai și chiar iunie, când se topește zăpada și plouă foarte mult, crește producția hidrocentralelor, ceea ce înseamnă că apar oferte pe termen scurt la prețuri foarte competitive. De altfel, statistica ultimilor 12 ani indică un preț de circa 177 lei/MWh în trimestrul 2 al anului. Toate acestea la un loc au avut ca efect o reducere a apetitului furnizorilor de a încheia contracte pe termen lung, considerate riscante.

Ceea ce s-a dovedit a fi o gândire păguboasă! Toată lumea a început să-și reia activitatea economică, astfel că a crescut cererea, inclusiv de energie, sub toate formele ei, de la petrol, la energie electrică. Urmarea: au crescut prețurile. De exemplu, la țiței, prețul a ajuns la circa 75 dolari/baril, un preț mai mare și față de 2019. Reamintim, în anul 2020, prețul petrolului a avut inclusiv valori negative! Adică acei care aveau petrol au plătit cumpărătorilor doar ca să scape de țiței! În 2021, prețurile nu numai că au reînceput să urce sub presiunea cererii, dar au început să și recupereze din pierderile înregistrate în 2020. Altminteri spus: un efect de pendul. Sigur, după ce se va atinge un maxim, prețurile urmează să se stabilizeze, cel mai probabil, însă, vor fi mai mari față de cele înregistrate în anul 2019, măcar că trebuie acoperită inflația. Evident, România nu putea să fie ocolită de aceste evenimente!

Astăzi asistăm la prețuri și de peste 700 lei/MWh pe piața spot, exact din aceste motive: furnizorii nu și-au asigurat cantitatea necesară de energie, economia își revine, cererea a crescut, cuplarea piețelor a determinat ”alinierea” prețurilor la cele europene (pentru că și în Uniunea Europeană lucrurile stau la fel ca în România). Urmarea: tot furnizorii pierd bani, pentru că au încheiate contracte de alimentare a clienților la prețuri de 240 – 250 lei/MWh și trebuie să cumpere curentul la prețurile din PZU, care au ajuns la o medie de 400 – 450 lei/MWh.

Legislație păguboasă

Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, ”colac peste pupăză” intervine și legislația națională. Potrivit acesteia, în starea de alertă, consumatorii – casnici și industriali – nu pot fi deconectați de la rețea. Altminteri spus, furnizorii trebuie să livreze energie electrică și gaze naturale, chiar dacă clienții nu plătesc facturile. Și încă n-ar fi o problemă! Dar furnizorii sunt obligați să plătească, la rândul lor, tuturor celorlalți implicați în aprovizionarea cu energie. Astfel, trebuie să plătească producătorilor energia electrică, certificatele verzi și bonusul de cogenerare, să plătească tarifele de rețea (Transelectrica și distribuitorilor), precum și bugetului statului (acciza și TVA-ul din factura consumatorului), ca și cum le-ar fi încasat. Mai mult, în momentul în care emit factura către consumator, furnizorii ”se încarcă” cu propriul TVA pe care, evident, trebuie să-l plătească la stat! În plus, unii dintre marii clienții rău-platnici sunt exact cei deținuți de stat! Adică statul nu plătește, dar vrea să fie plătit de cei cărora nu le plătește!

Fără a face parte dintr-un grup puternic sau fără finanțatori, este foarte greu să supraviețuiești în piață! Iar asta o simt ”pe pielea lor” unele dintre companiile românești. Din păcate, se vorbește în piață că Getica 95, companie care, recent, a cerut protecție prin legea 85/2014, este doar vârful icebergului! Este adevărat, Getica avea și o cotă de piață foarte mare (12% din piața concurențială), dar, începând cu 1 iulie, cota se va reduce la aproximativ jumătate, ceea ce înseamnă că va trebui să achiziționeze mult mai puțină energie, pentru că scade numărul de clienți. Tinmar, al doilea mare furnizor cu acționariat 100% românesc, nu are probleme, mai ales că nu va mai trebui, cel mai probabil, să preia (dacă ar fi cazul!) clienți ai Getica, în regim de furnizor de ultimă instanță. Sunt, însă, mulți furnizori mai mici, ce au mari probleme, pe de o parte din cauza clienților ce nu-și plătesc facturile, iar, pe de altă parte, din cauza celorlalte companii. Mai exact, producătorii și traderii devin reticenți în a încheia contracte cu furnizorii români, ce nu fac parte din mari grupuri energetice. Mai mult, le cer capital suplimentar de garanții pentru a încheia contracte. Aceste garanții nu numai că sunt costisitoare, dar sunt și greu de obținut, având în vedere reticența băncilor! Adică cel mai mult au de pierdut furnizorii cu capital românesc.

În continuare credem că autoritățile trebuie să intervină în reglementarea mai subtilă a pieței de energie! Considerăm că specialiștii Consiliului Concurenței ar trebui să analizeze situația din prezent și să nu mai permită companiilor să dețină o cotă de piață prea mare, care ar putea crea probleme în tot sectorul energetic și în întreaga economie națională. Cota de piață maxim posibilă va trebui să fie calculată de către specialiștii instituției. În plus, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) poate că ar trebui să ceară furnizorilor capitaluri diferențiate, în funcție de cota de piață deținută.

din aceeasi categorie