Toată lumea vorbeşte despre „furtul” din factura la electricitate. Se pare că există o explicaţie!
Legislaţia privind promovarea surselor regenerabile de energie s-a modificat de nenumărate ori. Iniţial, preţul certificatelor verzi (CV) era introdus în preţul la consumatorul final reglementat (populaţia, spitalele, grădiniţele, şcolile etc.), alături de preţul efectiv al energiei, tariful de transport, de furnizare, de distribuţie etc. Modificarea din anul 2012 (legea 134) a introdus obligativitatea evidenţierii separate a valorii certificatelor verzi în facturi. În plus, cam în acelaşi timp, a crescut şi valoarea certificatelor verzi, conform legislaţiei în vigoare privind cotele obligatorii de energie verde.
Toţi furnizorii consumatorilor casnici, de stat şi privaţi (Enel, E.On, Cez, Electrica) au interpretat noua lege „după cum i-a tăiat capul”, dar, evident, în favoarea lor: au evidenţiat separat, în factură, noua valoare a certificatelor verzi, dar n-au făcut nimic în privinţa valorii acestora care, conform legislaţiei anterioare, era deja inclusă în preţul final al electricităţii. Aşa că au încasat certificate verzi de două ori (adevărat, la valori diferite).
Tot în anul 2012, pentru piaţa reglementată, furnizori erau, printre alţii, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, termocentrala Petrom de la Brazi etc. Hidroelectrica, producător care furniza circa o treime din energia pentru piaţa reglementată (populaţia fiind principalul client), a intrat în insolvenţă şi în forţă majoră. De altfel, în anul 2012, din 12 luni, Hidroelectrica s-a aflat în forţă majoră timp de 8 luni. Preţul cu care livra Hidroelectrica pe piaţa reglementată era de 71 lei/MWh. Cum Hidroelectrica n-a mai produs cantitatea necesară pentru piaţa reglementată, furnizorii Enel, Cez, E.On, Electrica au trebuit să-şi completeze necesarul de electricitate de la alţi producători, în principal pe cărbune, la un preţ mult mai mare decât cel al Hidroelectrica.
Tot în anul 2012, în octombrie, a fost numită şi o nouă conducere la ANRE.
De remarcat, până la liberalizarea completă a pieţei energiei electrice, ANRE poate modifica preţul pentru piaţa reglementată de două ori pe an: în ianuarie şi în iulie.
Una peste alta, se pare că, pentru a recupera prejudiciul creat populaţiei şi celorlalţi consumatori reglementaţi prin faptul că au încasat de două ori contravaloarea certificatelor verzi, ANRE ar fi trebuit să scadă tariful de furnizare, pentru toate cele patru companii, cu 6%.
Pe de altă parte, ANRE trebuia să recunoască în preţul final costurile în plus efectuate tot de către cele patru companii, pentru că au fost nevoite să cumpere pentru consumatorii reglementaţi energie la preţuri mai mari, având în vedere forţa majoră invocată de către Hidroelectrica. Astfel, Enel, E.On, Cez şi Electrica ar fi trebuit să primească, în plus, 4,7% la tariful de furnizare.
Cum, pe o parte, trebuia să le acorde 4,7%, iar pe de altă parte să le ia 6%, se pare că ANRE a hotărât să facă diferenţa între cele două cifre, iar rezultatul final a fost o diminuare a preţului la consumatorul final cu 1,3%!
