Radu Bădiţă
Într-un interviu acordat Focus-Energetic, Radu Bădiţă, director în cadrul Hidroserv, afirmă că este necesară transparenţă pe piaţa gazelor naturale, după modelul celei a energiei electrice, pentru a evita apariţia altor „băieţi deştepţi”. El consideră că este preferabil ca întreaga producţie de gaze naturale, importurile, chiar şi exporturile să se tranzacţioneze transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu. De asemenea, acesta crede că ar trebui reanalizată metodologia de stabilire a tarifelor de înmagazinare a gazelor, de transport şi distribuţie atât la gaze, cât şi la energie electrică. Pe de altă parte, Radu Bădiţă declară că soluţiile pentru ieşirea Hidroserv din insolvenţă sunt simple şi la îndemână: predictibilatea programelor de mentenanţă ale Hidrolectrica, restructurarea şi reorganizarea Hidroserv şi renegocierea contractelor cu Hidroelectrica. Potrivit acestuia, neaplicarea la timp a mentenanţei preventive în hidrocentrale poate duce la uzuri şi defecţiuni ce pot pune în pericol sistemul energetic naţional şi chiar viaţa oamenilor. Hidroelectrica a realizat puţin peste 3% din planul de investiţii şi în jur de 45% din cel alocat modernizărilor şi retehologizarilor în anul 2016, ceea ce a produs efecte negative inclusiv în activitatea Hidroserv.
– Care este, în prezent, situaţia de la Hidroserv? Care ar fi soluţiile, în opinia dvs, soluţiile pentru redresarea companiei?
– Începând cu luna octombrie 2016, Hidroserv se află în insolvenţă, sub supraveghere, fără să îi fie ridicat dreptul de administrare. Este o situaţie neplacută, dificilă, însă nu lipsită de soluţii. Există un raport al administratorului judiciar, însă preliminar. Potrivit acestuia, cauzele pentru care compania a ajuns în situaţia din prezent sunt multiple. Nu pot să exprim un punct de vedere în ceea ce priveşte corectitudinea sau incorectitudinea acestuia. Pot însă să apreciez, din punct de vedere personal, că încă de la constituirea prin fuziune a celor opt Hidroserv-uri, cu datorii de peste 100 de milioane, în august 2013, reprezintă una dintre cauzele ce au condus la această stare de insolvenţă. Pot să mai adaug şi lipsa de predictibilitate în programele de mentenanţă ale Hidrolectrica ca fiind o altă cauză a situaţiei din prezent a Hidroserv. Nu poţi să-ţi faci un plan de afaceri nici măcar pentru un an (cu atât mai puţin pentru 3 sau 5 ani), să dimensionezi corect efortul unei companii de mentenanţă, numărul de personal, dotări etc., dacă nu ştii ce program de lucrări ai în anul viitor. Mă refer la un program asumat de către Hidroelectrica, consfinţit prin contractare ferme, nu doar la unul bugetat pe hârtie şi care nu se realizează niciodată!
Soluţiile pentru ieşirea din această situaţie există şi sunt extrem de simple. Bunăvoinţă să existe! Pe scurt, în primul rând ar trebui predictibilitate, aşa cum arătam mai devreme. Hidroelectrica îşi cunoaste foarte bine calendarul de reparaţii, care se bazează, în principal, pe starea tehnică a întregii sale „gospodării”. Şi nu este una mică. Vorbim de peste 600 de hidroagregate împreună cu instalaţiile auxiliare aferente şi multe altele. Trebuie doar ca Hidroelectrica să respecte aceste termene şi să introducă în revizie/reparaţii ceea ce este obligatoriu de introdus, potrivit normativelor în vigoare. Neaplicarea la timp a mentenanţei preventive poate duce la uzuri şi defecţiuni ale hidroagregatelor ce, în final, pot pune în pericol nu numai grupul energetic respectiv, ci chiar sistemul energetic naţional şi viaţa oamenilor ce lucrează în acele locuri!
Pe lângă predictibilitate, Hidroserv ar trebui să se restructureze şi reorganizeze. Adică va trebui să urmeze o perioadă de reaşezare şi redimensionare a personalului. Pentru acest pas, ne întoarcem, însă, din nou, la predictibilitate, adică la o previzionare corectă a veniturilor Hidroserv, pentru că, în funcţie de acestea, îţi poţi dimensiona şi efortul uman, investiţional etc. Şi ultima soluţie o reprezintă renegocierea tarifelor în relaţia Hidroelectrica – Hidroserv. Vă dau un singur exemplu: în momentul de faţă, Hidroserv aplică o cota de profit de 5%, cotă impusă la devizele de lucrări pe care le efectuează pentru Hidroelectrica. Cum ar putea Hidroserv ca, la o cifră de afaceri de circa 150-160 milioane de lei pe an, să acopere pierderi preluate în 2013 de peste 100 milioane lei?! Ies aproximativ 13 ani! Nu mai vorbesc de tarifele de manoperă etc., tarife care, din punctul meu de vedere, nu reprezintă realitatea din piaţă.
– Este necesară o companie precum Hidroserv pentru Hidroelectrica? De ce?
Din moment ce s-a luat decizia de a fi înfiinţată în anul 2013 prin externalizarea activităţii de mentenanţă, consider că este nevoie de o asemenea companie. De ce? Aici vorbim de siguranţa sistemului energetic naţional. În opinia mea, cedarea acestei activităţi pieţei libere nu este o soluţie tocmai oportună, mai ales în astăzi, când se încearcă sprijinirea şi încurajarea capitalului românesc, fie el de stat sau privat. Trebuie să subliniez faptul că Hidroserv are specialişti ce activează în sistemul energetic, unii de peste 10 ani, cunosc instalaţiile şi sunt familiarizaţi cu acestea. Din păcate, observ că mulţi dintre aceştia încep să se reorienteze şi riscăm să pierdem resursa umană calificată, profesionistă. În concluzie, ar trebui ca activitatea de mentenanţă a sistemului energetic naţional să fie analizată şi dezbătută în mod responsabil şi serios. În situaţii mai mult sau mai puţin dificile se află şi celelalte companii de mentenanţă din sistem, precum SMART (compania de mentenanţă a Transelectrica) sau Electrica Serv (ce deserveşte Electrica). Subiectul este unul important şi trebuie să ne aplecăm cu o mai mare atenţie asupra lui, dacă ne dorim ca infrastructura, fie ea de producţie, transport sau distribuţie, să fie una fiabilă, eficientă şi modernă.
Cel mai important lucru pe care îl avem astăzi pe piaţa energiei electrice este transparenţa
– De ce credeţi că Hidroelectrica are o astfel de atitudine faţă de Hidroserv?
– Lacomia pentru profit. Să ştiţi că Hidroelectrica a realizat acele profituri uriaşe şi pentru că instalaţiile au funcţionat în parametrii prin implicarea specialiştilor din Hidroserv, care au intervenit profesionist, la timp şi şi-au făcut datoria. Nu le-a mulţumit nimeni pentru acest lucru. Dimpotrivă!
Nu doresc să fiu greşit înţeles! Nu am nimic împotriva realizării de profit! Este normal să faci profit. Însă dimensionează-ţi corect şi prudent mentenanţa instalaţiilor! Forţarea acestora poate duce, în final, la costuri mult mai mari în viitor! Amintesc doar de faptul că Hidroelectrica a realizat puţin peste 3% din planul de investiţii şi în jur de 45% din cel alocat modernizărilor şi retehologizarilor în anul 2016. Iar asta spune multe!
– În principiu, credeţi că Hidroelectrica are o atitudine corectă pe piaţă? Nu numai faţă de Hidroserv. De exemplu, în luna ianuarie, directorul general al companiei, Ovidiu Agliceru, recunoaştea, într-o dezbatere, că Hidroelectrica a înaintat pe OPCOM, pentru anumite intervale orare, oferte de cumpărare de energie la preţuri de circa 700 lei/MWh, iar în alte intervale – oferte de vânzare de 700 – 800 lei/MWh. Este o atitudine corectă pe piaţă?
– Ştiu ca ANRE analizează cele petrecute la începutul anului, când preţurile pe piaţa spot (n.r. – PZU – Piaţa pentru Ziua Următoare) au fost şi de 3-4 ori mai mari decât în perioadele corespunzătoare ale anilor anteriori, ba chiar preţul mediu din România a fost, la un moment dat, cel mai mare din Europa! Aşteptăm concluziile autorităţii de reglementare. Dacă este adevărat că Hidroelectrica „a testat” piaţa cu cereri de cumpărare la preţuri mari, iar apoi a avândut la preţuri şi mai mari, asta nu e în regulă. Înseamnă că a încercat să manipuleze piaţa. Nu cred că este adevărat! Pe de altă parte, producătorii de energie, inclusiv Hidroelectrica, au avut, într-adevăr, o perioadă bună la începutul anului, perioadă în care s-au câştigat sume frumoase şi în acest fel s-a demonstrat că şi acolo unde statul este acţionar majoritar se poate face profit!
– Care credeţi că au fost cauzele creşterilor exorbitante de preţ pe piaţa energetică din România la începutul acestui an?
Cred că, aşa cum se arată într-o primă analiză, succintă, a ANRE, au existat furnizori care au denunţat unilateral contractele, pentru a profita de pe urma nivelurilor record ale preţurilor. S-au denunţat chiar şi contracte încheiate pe Piaţa Centralizată pentru Sistem Universal (adică platforma dedicată Furnizorilor de Ultimă Instanţă – FUI, în special pentru clienţii casnici). Dacă nu este ilegal, este cel puţin imoral! Ca să nu se mai repete astfel de situaţii, atât legislaţia primară, cât şi cea secundară cred că ar trebui modificate, astfel încât populaţia să nu sufere de pe urma lăcomiei după profit a unora!
Trebuie evitată apariţia „băieţilor deştepţi din gaze naturale”
– Ce credeţi că ar trebui schimbat, modificat, îmbunătăţit?
– În primul rând ar trebui să păstrăm ceea ce avem bun. Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru pe care îl avem astăzi pe piaţa energiei electrice este transparenţa. Sunt un adept al transparenţei. Avem o piaţă de energie transparentă, lichidă, funcţională şi, ceea ce se întâmplă aici, ar trebui să se repete şi pe piaţa gazelor naturale! Cred că este preferabil ca întreaga producţie de gaze naturale, importurile, chiar şi exporturile să se tranzacţioneze transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu. În acest fel, s-ar evita distorsiuni de felul celor întâmplate în vara trecută, când importurile realizate prin contracte bilaterale directe erau mult mai ieftine decât preţul gazelor din producţia internă. În acelaşi spirit, al transparenţei, chiar şi importurile sau exporturile de energie electrică realizate prin contracte bilaterale directe ar trebui să fie publice sau măcar publicate pe o platformă, fie a ANRE, fie a OPCOM. Lipsa de transparenţă poate conduce la apariţia unor evenimente neplăcute, de genul „băieţilor deştepţi din energie”! De aceea militez pentru transparenţă şi în cazul gazelor naturale, ca să evităm apariţia altor „băieţi deştepţi”.
În egală măsură, poate că ar trebui reanalizată metodologia de stabilire a tarifelor de înmagazinare a gazelor, de transport şi distribuţie atât la gaze, cât şi la energie electrică. De exemplu, investiţiile în distribuţii sunt remunerate cu 7-8%, ceea ce, din punctul meu de vedere, este mult prea mult. Cu titlu de exemplu: dacă astăzi te duci la o bancă în Germania să depui în depozit o sumă de bani, să zicem 100 euro, după un an primeşti înapoi circa 95 euro, pentru că dobânzile sunt negative. În România, dacă depui 100 de lei la bancă, după un an primeşti 100,5 lei. Pe de altă parte, dacă investeşti 100 lei (ca şi cum ai depune bani la bancă) în distribuţia de energie electrică sau gaze naturale, la sfârşitul anului primeşti înapoi 107 – 108 lei. Adică de circa 14 ori mai mult decât la bancă! Nu mi se pare corect şi mă refer aici doar la investiţii. Dacă adăugăm şi profitul operaţional calculat prin metodologiile aferente rezultă că firmele din domeniu beneficiază de sume extrem de importante şi pe care, în final, le plătesc consumatorii români! Si mai este o problemă: mă refer la discriminarea care se face între companiile româneşti şi cele străine. Spre exemplu, Electrica are o rată de recuperare a investiţiei, recunoscută de către ANRE, de ani de zile, mai mică decât cea de care beneficiază ENEL, CEZ sau EON. Având în vedere că toate aceste companii prestează aceeaşi activitate, este firesc să fie tratate la fel!
– Aţi candidat pentru Comitetul de Reglementare al ANRE, dar procedura se reia. Vă înscrieţi din nou? De ce?
Da. Este adevarat. Am candidat şi m-am încris din nou, având în vedere că se reia procesul de desemnare a unora dintre membrii Comitetului de Reglementare al ANRE. Personal, consider că am acumulat foarte multă experienţă profesională, pe care o pot pune în slujba dezvoltării pieţei interne a energiei şi gazelor naturale, prin stimularea şi adoptarea unor măsuri care să răspundă unor principii primordiale pentru mine, precum transparenţa, competiţia corectă, protejarea mediului etc., dar, în special, pentru protejarea consumatorului şi, în principal, al celui casnic. Pe de altă parte, dincolo de expertiza câştigată în ultimii ani în domeniul energetic, vreau să demonstrez că şi un om politic de stânga are capacitatea profesională pentru a face faţă cu succes unei asemenea funcţii. De aceea, împreună şi cu susţinerea colegilor mei, sunt convins că voi reuşi în demersul meu!
