În Monitorul Oficial au fost publicate mai multe ordine ale ANRE care transpun în legislaţia secundară prevederile OUG 114/2018. Astfel, contribuţia de 2% din cifra de afaceri a companiilor din domeniile energiei electrice, termice şi a gazelor naturale se aplică începând cu anul 2019. În plus, au fost publicate tarifele de distribuţie a energiei electrice, cel mai mare tarif fiind aprobat pentru E.On (0,12475 lei/kWh), iar cel mai mic pentru Electrica Transilvania Nord (0,10098 lei/kWh). De asemenea, au fost publicate în Monitorul Oficial şi tarifele la care Furnizorii de ultimă instanţă (FUI) obligaţi pot vinde energia electrică populaţiei începând cu 1 martie. Practic, aceste tarife rămân la acelaşi nivel cu cele plătite şi acum. ANRE a stabilit şi tarifele pentru FUI opţionali, care pot vinde la preţuri mai mici faţă de cei obligaţi, cu valori cuprinse între 3,99 bani/kWh (în zona Bucureşti, judeţele Ilfov şi Giurgiu) şi 9,35 bani/kWh (în zona Moldova). De remarcat, pentru Bucureşti şi Ilfov a depus cerere să devină FUI opţional şi cel mai ieftin producător de energie din ţară, Hidroelectrica.
În privinţa contribuţiei băneşti de 2% din cifra de afaceri pe care trebuie să o plătească Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), companiile din domeniu estimează cifra de afaceri pe anul în curs pe baza celei realizate în anul anterior, urmând ca regularizarea să se facă în anul viitor. De exemplu, pentru anul 2019, contribuţia se estimează pornind de la cifra de afaceri realizată de o companie în anul 2018, urmând ca regularizarea să se facă în anul 2020, pe baza cifrei de afaceri efectiv realizată în anul 2019. Pentru anul 2019, companiile trebuie să trimită la ANRE, până pe 15 martie, cifra de afaceri estimată pentru anul 2018.
Dacă nu ar fi fost extrem de explicit ordinul Autorităţii, cei mai afectaţi ar fi fost furnizorii şi traderii de energie şi gaze. Dar, ANRE precizează că în cifra de afaceri a acestora nu se includ veniturile rezultate din cheltuielile cu serviciile de transport, distribuţie, înmagazinare, de sistem etc. De asemenea, se exclude din cifra de afaceri achiziţia de electricitate şi gaze naturale, precum şi taxa de cogenerare, acciza şi redevenţa plătită de producătorii de gaze.
Tarife la distribuţie şi furnizare
Pe de altă parte, în Monitorul Oficial au fost publicate şi tarifele de distribuţie, precum şi tarifele pe care furnizorii de ultimă instanţă (FUI) obligaţi şi opţionali le pot practica pentru clienţii casnici. Practic, tarifele aprobate de ANRE, valabile de la 1 martie, sunt aceleaşi ca şi în prezent.
Furnizorii de ultimă instanţă sunt cei care asigură alimentarea cu energie electrică a consumatorilor în regim de serviciu universal. FUI opţional poate furniza energie electrică numai clienţilor beneficiari de serviciu universal, dar legea nu permite ca un FUI să fie şi obligat, şi opţional în aceeaşi zonă. Până acum, singura companie care era şi FUI opţional a fost Enel, în zonele în care FUI obligat era CEZ (Oltenia), Electrica (Muntenia Nord, Transilvania Nord şi Transilvania Sud) şi E.On (Moldova). Enel este FUI obligat în zonele Banat (care deserveşte judeţele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara), Dobrogea (judeţele Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași) şi Muntenia Sud (judeţele Ilfov şi Giurgiu şi oraşul Bucureşti). CEZ deserveşte judeţele Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Teleorman şi Vâlcea, iar E.On – judeţele Bacău, Botoșani, Iași, Suceava, Vaslui și Neamț. Electrica, societate în care statul român deţine cel mai mare pachet de acţiuni (49%), deţine trei distribuţii, în care este şi FUI obligat: Muntenia Nord (judeţele Vrancea, Galați, Buzău, Brăila, Prahova și Dâmbovița), Transilvania Nord (judeţele Satu Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Bihor, Sălaj și Cluj) şi Transilvania Sud (judeţele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu).
Astfel, ANRE a aprobat pentru zona CEZ (FUI obligat) un tarif 0,48659 lei/kWh, în care distribuţia la joasă tensiune reprezintă 0,11154 lei/kWh. În aceeaşi zonă, un FUI opţional va putea vinde electricitate către populaţie la un preţ de 0,47829 lei/kWh, adică cu 8,3 bani/kWh mai mic (-1,7%) faţă de CEZ.
Pentru E.On, ca FUI obligat, tariful este de 0,49023 lei/kWh, din care 0,12475 lei/kWh reprezintă tariful de distribuţie. În zona Moldova, pentru FUI opţionali tariful este de 0,48088 lei/kWh, mai mic cu 9,35 bani/kWh (-1,9%) faţă de E.On.
Electrica Transilvania Nord a primit un tarif de 0,46491 lei/kWh (0,10098 lei/kWh tarif distribuţie). FUI opţionali pentru această zonă au primit un tarif de 0,46085 lei/kWh, cu 4,06 bani/kWh (-0,87%) mai mic faţă de Electrica.
Tariful de FUI obligat pentru Electrica Transilvania Sud a fost stabilit de ANRE la 0,45896 lei/kWh (din care 0,10256 lei/kWh tarif distribuţie). Pentru această zonă, FUI opţionali au un tarif de 0,45418 lei/kWh, cu 4,78 bani/kWh (-1,04%) mai mic decât al FUI obligat. La Electrica Muntenia Nord, ANRE a aprobat un tarif de 0,47054 lei/kWh (0,11680 lei/kWh tarif distribuţie). În zona Electrica Muntenia Nord, FUI opţionali primesc un tarif de 0,46451 lei/kWh, mai mic cu 6,03 bani/kWh (-1,28%) faţă de FUI obligat.
Enel Banat primeşte un tarif ca FUI obligat de 0,45346 lei/kWh (distribuţie – 0,10515 lei/kWh), în timp ce un FUI opţional poate vinde energia cu 0,44610 lei/kWh, cu 7,36 bani/kWh (-1,62%) mai mic ca Enel.
În zona Dobrogea, Enel a primit un tarif de 0,46542 lei/kWh (0,12386 lei/kWh distribuţie), în timp ce FUI opţionali au un tarif de 0,45788 lei/kWh, mai mic cu 7,54 bani/kWh (-1,62%) faţă de FUI obligat.
Şi la Enel Muntenia, practic, preţul rămâne la acelaşi nivel ca şi în prezent: – 0,41672 lei/kWh. În acest preţ este inclus şi tariful de distribuţie, în valoare de 0,10977 lei/kWh. În zona Enel Muntenia Sud, tariful pentru FUI opţional este de 0,41273 lei/kWh, cea mai mică diferenţă faţă de FUI obligat: 3,99 bani/kWh (-0,95%). De remarcat, Hidroelectrica, producătorul cu cea mai ieftină energie, a cerut să devină FUI opţional în această zonă.
De menţionat, aceste preţuri la energia electrică valabile începând cu 1 martie, au incluse preţul energiei electrice livrate de producători în ordinea crescătoare a preţurilor, tarifele de transport, distribuţie, servicii de sistem, marja de furnizare etc., dar nu includ valoarea certificatelor verzi, a bonusului de cogenerare, a accizei şi TVA-ului.
