Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Aurel Mîndrican, director general al companiei Ker Toki Power Romania.
Inginer energetician de formație, domnul Aurel Mîndrican a mai lucrat la Hidroelectrica, Romelectro, CEZ și PPC Romania. De asemenea, este membru în Consiliul Director al Asociației Furnizorilor de Energie din România (AFEER).
GM: Bine ne revedem la „O cafea cu Gabi Moroianu”. Astăzi ne bem cafeaua împreună cu domnul Aurel Mîndrican, unul dintre cei mai buni specialiști pe care îi are România în domeniul energetic. Fără să-l laud, că nu-mi stă în caracter, după cum bine știți, dar trebuie să vă spun că a lucrat și în producția de energie la Hidroelectrica, și la Romelectro, unul dintre cei mai mari EPC din țara noastră, la CEZ – și în regenerabile, și în trading -, la PPC, este membru în conducerea Asociației Furnizorilor de Energie și, mă rog, Curent Electric și Gaze Naturale, iar acum este Country Manager la Ker Toki Power România. Bine ați venit, domnule Mîndrican. A luat cam mult ca să spunem cam tot ce știți să faceți.
AM: Bună ziua. Mulțumesc de invitație în primul rând.
GM: Eu vă mulțumesc că ați acceptat.
AM: E o plăcere să vin la tine, care ești unul dintre ziariștii care se pricep la energie și la sistemul ăsta. Îl știe, cred că, destul de bine, dacă nu la fel de bine ca noi.
GM: Da, asta îmi place. Evident că n-am cum să știu la fel ca dumneavoastră, mai ales că sunteți și absolvent de Energetică. Adică, sunteți fix pe bucata care trebuie. Dar, într-adevăr, de-a lungul timpului a trebuit să învăț o mulțime. Pentru că vorbim despre dumneavoastră. Ați trecut prin producție, ați trecut prin producția regenerabilă văd, în primul rând – Hidroelectrica, CEZ -, prin trading. Acum sunteți country manager la o companie destul de nouă pe piața din România. Dacă puteți să ne spuneți câteva vorbe și despre Ker Toki, și despre grupul din care face parte Ker Toki Power, Renalfa, dacă știu bine. Vă rog, câteva cuvinte. Doar de prezentare.
AM: Compania Ker Toki Power e nouă în România. E înființată de ceva timp, are licența, dar de anul trecut. În august m-am alăturat eu companiei, aici, în România, și, deși avea licență, nu operase. Noi am început anul trecut să facem tot set up-ul, să ne pregătim, iar, de anul acesta, de la începutul anului, în ianuarie, am început efectiv să derulăm contractele cu parteneri de-ai noștri. Avem activitate efectiv. Ca o prezentare scurtă, Toki aș spune că e o bucățică, o piesă dintr-un puzzle mai mare. Adică, Toki România este parte a Toki Holding, care are sediul în Viena, iar Toki Holding, în același timp, face parte dintr-un grup mai mare, Renalfa Solarpro. În Toki Holding mai sunt și companiile noastre surori, Toki Bulgaria, Toki Macedonia, Toki Ungaria. Toki are prezență în regiune și, bineînțeles, pe piața wholesale din Germania, Polonia și aproape toată Europa.
GM: Și cam ce ar avea grupul de gând să facă prin România?
AM: Toki este o părticică, o piesă din acest puzzle. Renalfa este investitorul și dezvoltatorul de proiecte regenerabile.
GM: Adică este compania cu banul.
AM: Compania cu banul și care este și proprietarul asset-urilor, în final. Solarpro este cel care, să spun așa, construiește, este dezvoltatorul, EPC. După aceea, în puzzle, venim noi, Toki, care operăm aceste asset-uri ale grupului și ale unora dintre partenerii noștri – dacă noi prezentăm încredere. Deocamdată vreau să spun că noi lucrăm numai pentru alții, nu pentru asset-urile companiei, dar urmează și acelea. O să vă povestesc mai târziu. Din puzzle mai face parte și Eldrive, care este un operator de stații de încărcare de mașini electrice, și Spark, care era o companie care închiriază mașini electrice.
În România, sunt prezente patru din aceste companii: Renalfa, Solarpro, Toki și Eldrive. Activitatea este, cum am spus, în toată Europa, în special a Solarpro, care construiește și în Spania, și în Italia, și peste tot în Europa.
Iar noi, Toki, efectiv, ce facem noi? Noi oferim soluții complete de optimizare și de agregare route to market producătorilor regenerabili.
GM: O să vă rog să vorbiți pe românește.
AM: Da. Ce înseamnă route to market. Efectiv, ce facem? Noi ne folosim experiența noastră, a mea și a colegilor mei, pentru că am cinci colegi, noi suntem cinci în momentul ăsta.
GM: Deocamdată, că sunteți la început, abia ați început activitatea.
AM: Folosim experiența noastră în domeniul regenerabilelor de 15, 16, 20 de ani și know how-ul grupului în baterii, în special. Noi luăm energia de la producătorul regenerabil, îi dăm un preț, o vindem în piață, prin toate piețele, participăm la toate piețele, de la piața forward, la piața pentru ziua următoare, la intraday, piața de echilibrare, și, în același timp, facem optimizarea acestei energii, scăpând-l pe producătorul de regenerabil de grija dezechilibrelor.
GM: Scăpându-i de bătaie de cap, mă rog, de mai multe bătăi de cap.
AM: Da, de mai multe bătăi de cap. Asta este, pentru că, în final, noi facilităm – să spunem, și producătorului, și sistemului – optimizarea. Adică optimizăm producția producătorului; în același timp ferim într-o mică parte, recunosc, nu ca Hidroelectrica sau ca alți mari jucători în piață, sistemul de a crea dezechilibre nedorite.
GM: Care costă. Deci, cumva, reduceți și costurile.
AM: Da. Noi facem, cum aș spune, un fel de ” active dispatching”; adică noi ne ducem pe toate piețele și încercăm să fim cât mai optimizați, ca să mărim producția, să spun, dar să nu avem dezechilibre.
GM: Asta pentru că, într-adevăr, dezechilibrele, Piața de Echilibrare – e piața cea mai scumpă din România. Clar optimizați și activitatea, inclusiv optimizați costurile consumatorului, clientului, celui care optimizează.
AM: Exact, da. Ca să fac o imagine despre Toki Holding. Toki Holding operează în acest moment 2.000 de megawați putere instalată în centrale regenerabile.
GM: Unde? În regiune?
AM: În regiune. Da, 10% în România, să spunem, 235 de megawați putere instalată.
GM: E ceva. În câteva luni.
AM: O să mai adăugăm câțiva megawați, să spunem, în jur de 150, în curând.
GM: Și nu puteți să spuneți unde?
AM: Suntem în discuții cu niște parteneri ai noștri. După ce semnăm contractul, devine public.
GM: Nu puteți să ne dați o exclusivitate!
AM: În același timp, Toki operează o capacitate de 1.500 de megawați-oră – adică o capacitate mai mare decât întreaga capacitate a României în prezent – de stocare în baterii. Și tranzacționează 4 terawați-oră pe an energie electrică.
GM: Voiam să întreb ce aveți de gând să faceți? Dacă, eu știu, Grupul Renalfa, că vorbeam mai devreme, că e cu banul, are de când să investească în România. Și dacă da, cam în ce?
AM: Și Grupul Renalfa investește în România, și noi, Toki.
GM: Am zis grupul, pentru că e grupul mare și ei vin cu banii, că o fac prin dumneavoastră.
AM: Renalfa IPP investește în centrale regenerabile, pe care le hibridizează după aceea cu baterii, iar Toki, efectiv, investește în baterii stande alone. Renalfa va investi într-un parc de 500 de megawați putere instalată, cu 1.000 de megawați-oră baterie. A construit deja un parc de 135 de megawați prin Solarpro și mai are un partener aliat, un alt fond de investiții, RGreen, prin care va construi încă un parc de până la 800 de megawați putere instalată, cu 2.000 de megawați-oră capacitate de stocare.
GM: Toate astea în România?
AM: Toate astea în România, da. Iar noi, Toki, investim și suntem în curs de a obține autorizarea de înființare de la ANRE pentru o baterie stande alone de 197 de megawați putere instalată și 294 de megawați-oră capacitate.
Deci, în principiu, cam asta urmărim noi să investim în România.
GM: Și așa, ca sumă, aveți idee cam cât înseamnă? 100-200-300 de milioane de euro?
AM: Investiția Renalfa în parteneriat cu RGreen, este de până la 800 de milioane de euro, pentru o capacitate mare, vă dați seama. Iar investiția noastră va fi între 24-34 de milioane de euro; a Toki România.
GM: Am înțeles. Deci, cum ar fi întregul grup, Renalfa – Toki, toate companiile, care sunt și despre care am vorbit până aici, investițiile lor în următorii ani vor fi, undeva, spre un miliard de euro.
AM: Da, cu stațiile de încărcare, cu baterii, da, cam un miliard de euro.
GM: Felicitări! Acum, că tot vorbeam de investiții. Și aici vă întreb în primul rând ca specialist, dar și ca membru în conducerea AFEER. Știu, furnizorii au niște probleme și știu că le au, că încă n-au primit banii, cred că din ianuarie 2024. Dar, în plus față de bani, pe care nu se pot baza, care sunt problemele? Mai nou, știți că nu se mai spune „probleme”, se spune „provocări”, „situații care necesită atenție deosebită”. Dar tot probleme sunt.
AM: Oportunități.
GM: Pentru dumneavoastră, care chiar investiți, ați și lucrat de-a lungul timpului în toate domeniile, care e cea mai mare provocare? Vorbesc de România: birocrația, corupția, lipsa personalului calificat sau vreți să le luăm așa, cumva, pe fiecare în parte? Care sunt lucrurile de care vă împiedicați cel mai mult, cel mai des și, cum să vă spun eu, pe o perioadă mai lungă? Pentru că, pe urmă, chiar aș vrea să vorbim, plecând de la ce trebuie investit și de ce trebuie investit, ca să ajungem la de ce trebuie investit și care este starea actuală a sistemului și unde greșim noi, românii. Deci, mai întâi, vă rog frumos să-mi povestiți despre piedici.
AM: Provocări, ca să le spun așa. Fiecare știe și își vede problemele lui. Nu le vede și pe ale celorlalți, de cele mai multe ori. Noi vedem de ce ne lovim noi.
Întotdeauna, bineînțeles, că problemele sunt și pentru autorități, și pentru operatorii de sistem. Operatorul de sistem chiar se plângea că nu are destul personal, pentru că sunt foarte puțini experimentați, care au grijă de sistem și o responsabilitate imensă, bineînțeles. Autoritatea (n.r. – ANRE), cu toate mutările și pe plan politic, și pe plan, să zic, profesional, are fluxul ăsta mare de regenerabile și de investiții. Bineînțeles că le creează și lor probleme.
Problema noastră care e? În primul rând, noi investim, pregătim un proiect, îl ducem până la un anumit stadiu. Acum, de exemplu, noi suntem în stadiul de autorizare, autorizarea de înființare pentru această baterie.
GM: Ce înseamnă autorizația de înființare?
AM: Adică ne dă efectiv voie să începem să construim și să o ducem la final.
GM: Adică ați făcut rost de terenuri, de tot ce este nevoie?
AM: Da, doar să construim. Am depus toate actele. Două luni am stat și am mai întrebat: „e ceva în neregulă”? După două luni am primit: „uite, ai patru chestii care nu sunt în regulă”.
GM: Adică 60 de zile, așa scrie la lege că ANRE trebuie să vă răspundă?
AM: Ăsta e maxim, termenul în care poate să-ți răspundă.
GM: Deci, în maxim 60 de zile trebuie să vă răspundă și fix în perioada maximă, deci, 60 de zile, v-au răspuns trimițându-vă niște întrebări. Și acum urmează alte 60 de zile.
AM: Să sperăm că nu.
GM: La lege zice alte 60, alte maxim 60 de zile.
AM: Eu înțeleg că sunt extrem de multe solicitări și au și ei problemele lor.
Și tot așa. Probleme, de exemplu, ale furnizorilor, că sunt și în boardul AFEER. La fel: furnizorii au finanțat, efectiv, schema de plafonare a facturilor cu 8 miliarde de lei noi și, în acest moment, mai au de recuperat între 6,5 și 9 miliarde de lei de la stat. Producătorii, pentru că și producătorii regenerabili, și ceilalți, clasici, au fost și ei plafonați. Câteodată au fost plafonați cu 100% peste o anumită sumă pe megawatt – oră și acum au câștigat în justiție și ei anumite procese și au și ei de recuperat bani de la stat.
Iar alte provocări, ca să spunem așa, se referă, cum ați spus și dumneavoastră, la lipsa personalului și, să spunem, lipsa personalului calificat. Toată lumea spune „traderii ăștia care cumpără ieftin și vând scump”.
GM: Și așa se scumpește curentul.
AM: Vreau să vă dau un exemplu. Noi am vrut să mai angajăm o persoană – trei, de fapt -, o persoană care tranzacționează energia electrică pe piețe pentru partenerii noștri cu care suntem în contract. A trebuit să intervievez câteva persoane, să spunem mai multe. Unii au zis „sunt onorat, dar nu vreau deocamdată”, până am găsit pe cineva. Iar responsabilitatea acestor tineri este mare, pentru că traderii sunt tineri, de obicei; un matur nu prea se mai duce spre trading, pentru că atunci când învârte milioane de lei se gândește un pic și are o strângere de inimă.
Vreau să vă spun că un trader din acesta, între 20 și 30 de ani, tranzacționează într-o zi de milioane de lei. Să luăm un exemplu concret. Noi avem 235 de megawați putere instalată, 200 de megawați putem să injectăm în orice moment în rețea. Cu acești 200 de megawați, dacă acel trader al meu greșește notificarea sau vânzarea de energie și nu face ceea ce trebuie, dezechilibrul pe o oră, o singură oră, se poate duce până la 1,5 milioane de lei noi. Numai într-o oră. Deci, se pot pierde 1,5 milioane de lei într-o oră.
GM: Da, într-adevăr, responsabilitatea e mare și atunci ai nevoie și de puțină inconștiență, înțeleg.
AM: Da, dar e nevoie în principal de știință. De a ști ce vinzi, de a ști ce operezi, ce ai în spate, ce poți să obții, când poți să obții, pentru că, ați văzut, prețul la prânz este zero sau negativ, iar seara, astăzi, de exemplu, este 3.100 de lei pe megawatt-oră la vârful de consum.
GM: Asta era o altă întrebare pe care voiam să v-o pun. Într-adevăr, cred că lipsa personalului calificat este mai importantă decât, să-i spun așa, variația de legislație. Și, când spun lipsa de personal calificat, de la companii la instituțiile statului, e aceeași aceeași problemă.
Într-adevăr, și domeniul ăsta a devenit din ce în ce mai sofisticat și e nevoie de oameni din ce în ce mai bine pregătiți. Lăsând la o parte cum s-a ajuns aici. Că, până la urmă, tranziția asta energetică este o chestie pe care toată Europa trebuie să o facă, că așa ne-am asumat cu toții. Nu numai Bruxelles și-a asumat, și noi, România, ne-am asumat, chiar dacă nu recunoaștem sau uneori ne vine să ne dăm palme că ne-am asumat așa ceva.
Totuși, am ajuns într-o situație absolut bizară din punctul meu de vedere. De unde acum câțiva ani, hai să zic, 10 ani, aveam energie de nu știam ce să facem cu ea și aveam exporturi de câte 10 terawați pe an. Vorbesc de exporturi. Deci, eram exportator net de 10 terawați. Acum am ajuns să fim importator net de energie. Când exportăm, exact ce spuneați dumneavoastră, exportăm la prețuri mici, importăm la prețuri mari, uneori exagerat de mari. Cum s-a ajuns în situația asta? Și care ar fi soluția din punctul dumneavoastră de vedere?
AM: E un cumul de factori, de fapt. Nu e numai vina, să spunem, a noastră sau a ce se întâmplă în România. E și situația aceasta geopolitică, în special prețurile au crescut exagerat. Prima dată cu războiul din Ucraina, după aia acuma, cu aceste intervenții în Iran, cu criza gazelor, a petrolului, să spunem. Ce se întâmplă la noi, în primul rând e lipsa de investiții în generare. Dacă ne uităm, să zicem așa, pe investițiile în România, putem să vedem că au fost niște investiții masive în solar și în eolian până în 2014, când s-a tăiat schema suport, s-a redus foarte tare schema. Din 2014 până în 2024, dacă nu mă înșel, nu s-a mai investit deloc, pentru că nu s-a susținut investiția în România. Atât timp cât se modificau regulile pieței – în fiecare lună, câteodată -, când se punea plafon la prețul de vânzare, plafon la factură; a fost un ajutor, dar nu s-a gândit că pe termen lung n-o să mai avem investiții în România.
Alții, să spunem vecinii noștri bulgari, au investit masiv în baterii. Acum au baterii de patru ori mai mult decât noi, de cinci ori mai mult decât noi. În Grecia s-a investit masiv în centrale pe gaz și în centrale solare. Peste tot au fost investiții, să spunem, dar la noi nu au mai fost investiții.
Acum au început din nou investițiile, pentru că este un moment, să spun iarăși, o oarecare predictibilitate. Au emis și contractele CfD.
Da, sunt discrepanțele astea mari între prețurile de la prânz și seara. Acestea vor începe să dispară prin aportul din ce în ce mai mult al bateriilor. Și, poate, o să avem și centrală cu acumulare prin pompaj, dar investiția acolo este enormă și acolo e o decizie a statului.
GM: Mă iertați că vă întrerup. Aici chiar era o dezbatere și chiar aș vrea opinia dumneavoastră. Pe de o parte spun că proiectul Tarnița costă, undeva, între 1 și 2 miliarde de euro, că n-a mai făcut nimeni o actualizare a studiului de fezabilitate. Probabil, cu scumpirile astea din toată lumea, s-o duce spre 2 miliarde și s-ar face cam 750-1.000 megawați. Cu un miliard de euro, ce capacitate în baterii de stocare s-ar putea face? Nu știu cam cât costă megawatt-ul în baterie, 100.000, 200.000, 300.000 de euro.
AM: Puterea (n.r. – la Tarnița) este cea de 750 de megawați pe care ați spus-o dumneavoastră. Puterea de 700 de megawați în baterii nu ar costa mai mult de 100 milioane de euro. Capacitatea de stocare a lacului comparativ cu capacitatea de stocare în baterii. Acum, capacitatea de stocare a lacului depinde foarte mult de condițiile tehnice de acolo și cred că, și mai mult, de condițiile climatice și de mediu. Și atunci nu cred că se poate face o comparație. Într-adevăr, bateriile se construiesc mult mai repede, se pun mult mai repede în folosință, iar un asemenea proiect de anvergură durează ani de zile.
GM: Deci, după părerea dumneavoastră, starea actuală a sistemului este, în primul rând, din vina noastră, a tuturor, că, până la urmă, legislația e făcută de aleșii poporului, adică noi. „Uite plafonarea, nu e plafonarea”, „uite OUG, uite legea”, pe de o parte, dar, pe de altă parte și lipsa investițiilor cauzată de acest du-te-vino cu legislația, această impredictibilitate a legislației.
Care ar fi, după dumneavoastră, soluția pentru scăderea prețurilor? La consumator, vorbesc.
AM: Scăderea prețurilor va veni numai prin investiții, în principal, în regenerabile și în combustibilul de tranziție, să spunem, în gaz, care sunt în curs de derulare, bineînțeles, acum. Și atunci când or să vină aceste două aporturi flexibile la sistem, bateriile de stocare și centralele de gaz, atunci o să vedem și o diminuare a prețului, pentru că acum prețul cel mare e cel de seara și de dimineața.
GM: Și prețul pe Piața de Echilibrare care vine capac peste prețurile acestea mari la energie.
AM: Exact, pentru că aceste sisteme flexibile, de baterii de stocare și de centrale pe gaz, o să aducă și flexibilitatea și o să vină să diminueze prețurile din Piața de Echilibrare. Vedem acuma, efectiv, dacă ne uităm pe curbele de preț de PZU din Bulgaria, România, Ungaria, observăm că, seara, prețul în România este mult mai sus, pentru că în Bulgaria sunt foarte multe baterii de stocare și prețul este mai jos.
GM: Și chiar dacă avem, că avem, deocamdată, interconectări.
AM: Nu e suficientă interconectarea ca să preia toată capacitatea de baterii. În principiu, nu sunt 100% de acord că noi exportăm energia ieftină în Bulgaria și importăm din Bulgaria energia seara, scump. Toată capacitatea aceasta de interconectare, să zicem 1.000 de megawați, niciodată nu exportăm 1.000 de megawați în Bulgaria la prânz și importăm 1.000 de megawați seara. Și multe fluxuri de acestea de energie nu rămân în România, se duc în Ungaria, se duc în Ucraina.
Uitați, am spus de prețul ăsta de 3.100 lei lei pe megawatt-oră seara. Ăsta nu e din România, ăsta vine din Germania, unde e 3.600 de lei pe megawatt-oră.
GM: E influență la distanță. Am înțeles. Investițiile, cu cap, sunt, într-adevăr, soluția pentru o piață normală.
AM: Și predictibilitatea, aș zice. Și predictibilitatea legilativă și să le dea investitorilor siguranța că, în ce au investit, o să-și recupereze banii, pentru că, altfel, investitorul nu vine să investească.
GM: Mulțumesc frumos. A fost o reală plăcere să vorbesc cu dumneavoastră, să-mi beau cafeaua împreună cu dumneavoastră. Sper să le facă plăcere și celor care ne urmăresc și să ne vedem cu bine la o altă cafea.
AM: Mulțumesc mult.
