Ne strica o Tarnița acum! CSAT trebuie, de urgență, să declare proiectul vital pentru țară

Prețurile la energie electrică pe piața spot sunt negative, din ce în ce mai des! Și, din păcate, în aceste momente cu prețuri atât de mici, energia electrică nu rămâne în țară, ci merge la export! Opinia noastră este că acum plătim prostia noastră! Și o vom plăti din ce în ce mai des! Pentru că, pentru a beneficia de prețurile mici la energie, este absolut necesară stocarea acesteia. Ne strica Tarnița acum?! Măcar acum să facem toate demersurile necesare să se construiască hidrocentrala cu acumulare prin pompaj, pentru ca românii să poată beneficia de cele mai bune prețuri posibile la energie! Pentru a demara proiectul, este absolut necesară decizia CSAT, prin care să declare hidrocentrala de importanță națională, vitală pentru securitatea energetică nu numai a țării, ci a întregii regiuni!

Autoritățile de la București parcă sunt hotărâte să pună piedici românilor! Pentru că, altminteri, nu înțelegem de ce, de ani de zile, nu s-a făcut aproape nimic în tot ceea ce privește construcția unei hidrocentrale pentru stocarea energiei. Se tot vorbește de proiectul Tarnița – Lăpuștești (de vreo 50 de ani!), dar, practic, nimeni n-a făcut mare lucru pentru ca proiectul energetic chiar să se facă.

Politica Uniunii Europene este de a se renunța la hidrocarburi ca principală sursă energetică și de a fi înlocuite cu surse regenerabile. Pe de o parte, pentru că hidrocarburile sunt surse epuizabile de energie, iar, pe de altă parte, pentru că poluează, iar poluarea determină schimbările climatice cu care ne confruntăm cu toții. Așa a apărut Green Deal, Fit for 55 etc. De unde Bruxellesul voia să se atingă neutralitatea climatică până în anul 2050, acum recomandă reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, comparativ cu nivelurile din 1990. Ceea ce înseamnă că vor fi și mai multe eoliene și fotovoltaice. Nu-i rău! Doar că producția din surse regenerabile este impredictibilă. Știm sigur când se poate produce energie fotovoltaică: cât timp e soarele sus pe cer! Energia eoliană este mai greu de anticipat, pentru că nu prea se știe când începe vântul să bată și când se oprește! La energia solară mai apre o problemă: toată lumea produce în același timp! În miezul zilei! În România, consumul maxim este dimineața și seara, adică atunci când ”nu prea” e soare!

De aici, o mulțime de probleme! Sistemul energetic național funcționează în așa fel încât toată energia care se produce trebuie consumată. Iar parametrii curentului electric trebuie să fie foarte exacți. De exemplu, frecvența trebuie să fie de 50 Hz, plus/minus 0,01. Dacă acest parametru iese din standard, atunci apare ”riscul deconectării necoordonate a clienţilor”. Adică, pe românește, pană de curent! Mai mult, România este ”unită” cu Europa și prin interconexiunile rețelelor de transport al energiei. Există chiar și o organizație, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (European Network of Transmission System Operators for Electricity – ENTSO-E), din care facem parte. Altminteri spus, ceea ce se întâmplă în România, influențează toată Europa! Iar consecințele ar putea să fie dintre cele mai grave, până la pană de curent generalizată!

Pentru a nu produce perturbații în sistemul energetic național și regional, sunt doar 2 modalități de a acționa: stocarea energiei sau întreruperea producției, până când consumul devine egal cu producția.

Întreruperea producției este cea mai proastă soluție! Investitorii își recuperează banii din vânzarea energiei produse. Dacă nu li se permite să producă, nu-și mai recuperează investițiile! Adică cheltuie niște bani degeaba! Eolienele și fotovoltaicele vor rămâne ”muzee” pe câmpuri!

Energia ieftină – la export

Chiar și atunci când operatorul de sistem nu stopează producția, prețurile în piață sunt atât de mici încât producătorii opresc singuri generarea de electricitate!

De exemplu, pe 6 și 7 aprilie, pe piața spot (PZU – Piața pentru Ziua Următoare) au fost intervale orare în care energia nu numai că a avut prețuri aproape de zero, ci chiar negative! Pe 6 aprilie 2024, în intervalul 15 (adică de la ora 14.00, la ora 15.00), prețul a fost de -142,39 lei/MWh (minus 142,39 lei!). Pe 7 aprilie, în intervalul orar 14 (adică, de la ora 13.00, la ora 14.00), prețul a fost de -104,86 lei/MWh. Adică, pentru a prelua curentul, cumpărătorul primea, pe lângă curent, și bani! Și nu puțini! Cel mai probabil, pentru că este vorba de miezul zilei, prețul a fost influențat masiv de energia produsă în centralele fotovoltaice. Și, de asemenea, cel mai probabil, curentul a fost vândut la export. Pentru că, potrivit site-ului Transelectrica, producția de energie solară a fost, în aceste intervale, de aproximativ 500 – 700 MWh, iar exportul a fost tot de circa 500 – 700 MWh!

Sigur, actualii producători de energie din surse fotovoltaice nu suferă prea mult! Și aceasta pentru că încă beneficiază de ajutor de stat prin certificate verzi (CV). Primesc 4 CV pentru fiecare MWh produs. Iar un CV se tranzacționează cu aproape 145 lei. Cum prețul energiei în PZU a fost, pe 6 aprilie, de minus 142 lei/MWh, înseamnă că producătorii au fost de acord, practic, ”să cedeze” un certificat verde celui ce a cumpărat energia, rămânând numai cu 3 CV.

România, în schimb, a pierdut o mulțime de bani! Pe de o parte, pentru că a trebuit ”să plătească” pentru a i se prelua energia, iar, pe de altă parte, pentru că energia ieftină nu a fost folosită în țară, ceea ce înseamnă că nu a reușit să profite și să-și îmbunătățească competitivitatea economiei!

În plus, dacă, la începutul lunii aprilie, prețurile negative au ajuns la aproape 30 de euro, ne întrebăm la ce prețuri negative se va ajunge în lunile iulie și august!

Mai mult, potrivit obiectivelor asumate față de Comisia Europeană, va trebui să continuăm să investim în surse regenerabile de energie. De data aceasta, fără ”sprijinul” certificatelor verzi! Adică investitorii chiar vor pierde bani cu nemiluita!

Stocarea energiei, singura soluție viabilă

Din punctul nostru de vedere, cea mai bună soluție o reprezintă stocarea energiei! În loc să exportăm energia ieftină, chiar și la prețuri negative, mai bine s-ar stoca și ar fi vândută atunci când consumul este mai mare și se poate utiliza în țară! Chiar dacă prețurile nu vor mai fi negative pentru piața internă, măcar pentru că prețul va conține și tariful de stocare, economia României va avea de câștigat!

O variantă o reprezintă stocarea în baterii, mai ales că au scăzut costurile enorm! În prezent, costul unei baterii de 1 MW este de circa 500.000 de euro. Din păcate, nimeni nu spune care este și costul de eliminare a deșeurilor! Mai exact, la un moment dat – care nici nu este foarte departe! – bateriile se uzează și devin deșeuri. Și, ca orice deșeu, trebuie neutralizat! Cineva trebuie să-și asume și costurile cu eliminarea deșeurilor din stocare! Adică a bateriilor. Dacă nu o face investitorul, va trebui să o facă statul, adică fiecare român în parte! Pentru că banii statului înseamnă banii fiecărui român în parte!

Varianta optimă de stocare – hidrocentralele cu acumulare prin pompaj

Probabil că varianta optimă de stocare a energiei o reprezintă hidrocentralele cu acumulare prin pompaj. O astfel de amenajare hidrotehnică răspunde la mai multe nevoi: se regularizează niște cursuri de apă, se evită inundații, se creează un lac de acumulare pentru alimentarea cu apă a oamenilor și a agriculturii (irigații), ba chiar se poate face și turism! Și, evident, sunt și avantajele energetice: când cererea internă sau zonală este mare, hidrocentrala produce energie electrică. Când cererea națională sau regională este sub nivelul producției, se pompează apa dintr-un lac de acumulare în altul (se consumă energie sau, altminteri spus, ”se stochează” energie pentru atunci când este nevoie).

De exemplu, când prețurile în piață sunt mici, chiar negative, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, energia poate să fie folosită pentru a pompa apa dintr-un lac de acumulare într-altul, în loc să fie exportată! Și apoi, când crește consumul de energie, din cel de-al doilea lac de acumulare se produce energie, iar apa curge în cel de-al doilea lac de acumulare. Când iar este prețul mic sau e nevoie de echilibarea sistemului energetic românesc sau din regiune, iar se utilizează energia pentru a pompa apa din al doilea lac de acumulare în primul.

De aceea spunem: ne strica o Tarnița acum?!

Și, totuși, este dificil de construit amenajarea hidroelectrică Tarnița – Lăpuștești, cu o capacitate de 1.000 MW. Este o constructie foarte mare și complexă. Nu știm dacă cineva din România ar mai fi capabil, astăzi, să facă o asemenea construcție! Costul unei astfel de amenajări hidrotehnice este enorm. Acum 10 ani, era estimat la 1 miliard de euro. Astăzi, cel mai probabil, ar costa cel puțin dublu!

Avantajul este că, odată construit, costurile de întreținere ar fi mult mai mici decât cele pentru eliminarea deșeurilor din baterii și, în timp, s-ar demonstra că este mai ieftin să se construiască Tarnița decât baterii de stocare.

Sigur, Tarnița, singură, nu ar putea acoperi necesarul de stocare din țară, așa că, vrând-nevrând, tot vor trebui instalate și baterii!

Este necesar avizul CSAT

Dar, pentru a se putea construi Tarnița – Lăpuștești, primul lucru ce trebuie făcut este ca acest obiectiv hidroenergetic să fie declarat de importanță națională! La fel cum Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) a declarat unele hidrocentrale, un parc solar și termocentrala Iernut ca fiind de importanță strategică, la fel trebuie făcut și pentru hidrocentrala Tarnița! Și, la fel, Guvernul trebuie să transpună hotărârea CSAT într-o ordonanță de urgență. Pe lângă faptul că această hidrocentrală chiar este de importanță vitală pentru sistemul energetic național, dar și regional, pentru a se putea obține autorizațiile de mediu, chiar este necesar un act normativ care să arate acest lucru!

Încă din anul 2007 a fost adoptată OUG 57 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Scopul actului normativ ”îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă”.

Mai mult, Bruxellesul cere tuturor țărilor membre să protejeze natura! Dar, tot Bruxellesul arată, în legislația comunitară, așa după cum arată și OUG 57/2007, la art. 6, că ”Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc: a) asigurarea securităţii naţionale;(…)”. Iar zona în care ar urma să fie construită hidrocentrala Tarnița – Lăpuștești este plină de arii naturale protejate!

De aceea susținem aprobarea în CSAT a acestui obiectiv hidroenergetic de importanță vitală pentru România!