Cele mai importante legi ce guvernează sectorul energetic datează de circa 15 ani, când cu totul altul era și climatul intern, și cel internațional, și, mai ales, dezvoltarea societății, în ansamblul ei. Este clar că este nevoie stringentă de ”o reevaluare” a legislației în domeniu!
Toate punctele de vedere exprimate în cadrul celei de-a XLIII-a ediții a Conferințelor Focus Energetic sunt valoroase și aduc ceva în plus pentru sectorul energetic. Totuși, poate că, pentru această etapă, cel mai bine au fost exprimate necesitățile de către fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, și fostul senator Dian Popescu: este nevoie de up-date-area, de ”aducerea în prezent” a legislației.
Reamintim, sectorul energetic este ”guvernat” de două legi extrem de importante: legea 123/2012 a energiei și gazelor naturale și legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.
Legea privind susținerea energiei verzi este mai veche decât cea dedicată special energiei pentru că, încă din anul 1997, fusese adoptat Protocolul de la Kyoto, care prevedea reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), în perioada 2008 – 2012, cu minim 8% față de anul 1990. România a fost prima țară din lume care a ratificat Protocolul (în februarie 2001), iar în aprilie 2002 a aprobat și Uniunea Europeană (UE) noul Protocol, după ce, în septembrie 2001, adoptase Directiva 77 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității.
În anul 2007, România a devenit membră a UE și, evident, a trebuit să adopte legislația privind energia verde. Așa a apărut legea 220/2008, prin care producerea de energie regenerabilă era susținută prin cote de consum și certificate verzi.
Abia în anul 2012 a fost adoptată legislația privind energia electrică și gazele naturale, prin care se stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale.
De atunci, ambele legi au fost modificate de nenumărate ori! Uneori, chiar de câteva ori într-un an.
Mai mult, și Comisia Europeană a modificat legislația privind energia: de la celebrul ”20-20-20” (reducerea, până în anul 2020, cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră și producerea a 20% din energie din surse regenerabile), până la Green Deal, Fit for 55 și Uniunea Energetică.
Pornind de la cele două mari legi, 220/2008 și 123/2012, au apărut numeroase alte acte normative ”subsecvente”, de la legislația privind producția eoliană și de gaze naturale offshore, până la cea privind prosumatorii.
Pe de altă parte, senatorul Petrișor Peiu, citând date ale Institutului Național de Statistică, arăta, într-o postare pe facebook, că, pe primele opt luni din anul 2015, România a produs de 43,8 TWh energie electrică, iar importul a fost de 2,5 TWh. Anul acesta, pe primele opt luni, s-au produs 33,27 TWh și s-au importat 12,62 TWh.
În schimb, consumul de energie electrică pe primele opt luni a fost de 35 TWh (26,7 TWh economia și 8 TWh populația) în 2015 și de 33,3 TWh în 2025 (25 TWh economia și tot 8 TWh populația).
Astfel, dacă producția de energie s-a redus cu 25% în 10 ani, consumul s-a diminuat cu doar 5%! Chiar dacă, în ultimii ani, au apărut foarte mulți prosumatorii, cu o putere instalată de circa 3.000 MW, datele indică un aport al acestora la producția internă de energie de circa 3%. Ceea ce înseamnă că producția internă a scăzut, în acest an față de acum 10 ani, cu minim 20%.
Astfel, situația internă în privința energiei s-a modificat substanțial în ultimii ani: a scăzut producția, au apărut sursele regenerabile, consumul a rămas oarecum constant.
În prezent, lăsând la o parte că, pentru a respecta legislația din domeniul energetic ”te pierzi într-un hățiș legislativ”, este nevoie de ”aducerea la zi” a actelor normative.
De altfel, la cea mai recentă dezbatere din cadrul Conferințelor Focus Energetic, fostul ministru al Energiei, deputatul Sebastian Burduja spunea: ”Am constatat în ultimii mulți ani enorm de multe modificări la Legea 123 și la o serie de alte legi din energie. Putem, oare, noi, reprezentanții Parlamentului, ai societății civile, ai mediul universitar, să ne așezăm la masă și să facem un Cod al Energiei? Putem, oare, să lăsăm partizanatul politic și să punem punct la punct o legislație, un asemenea Cod al Energiei, care să reglementeze dezvoltarea sectorului de acum încolo? Eu cred că putem și cred că în energie, dacă e un domeniu sub soare, la propriu și la figurat, care suportă să dai la o parte diferențele politice, partizanatul politic, să te așezi pe cifre, să te uiți și să cazi de acord asupra unor lucruri, acesta e domeniu energetic”.
”Domnul Burduja a menționat faptul că ar fi bine să venim cu un Cod Energetic în locul Legii energie nr. 123. Da, într-adevăr, s-au depus foarte multe amendament, această lege a fost amendată de destul de multe ori. (…) De obicei, eu spun și sunt de părere că o lege, atunci este foarte modificată sau când nu funcționează, când ea este depășită, nu mai respectă cerințele actuale, trebuie rescrisă. (…) Toată lumea dorește să modifice și Legea nr. 123/2012. Asta înseamnă că, undeva, șchioapătă și sunt de acord cu fostul ministru al Energiei, domnul Burduja, că ar trebui să venim eventual cu un nou Cod pe această temă”, a Sandor Bende, președintele Comisiei de industrii și servicii din Camera Deputaților.
Pe de altă parte, fostul senator Dian Popescu a declarat că, la momentul adoptării legii 123/2012, aceasta nu avea prevederi legate de siguranța energetică națională. ”Siguranța sistemului nu era definită”, a spus Dian Popescu.
”Pe partea cealaltă, sunteți și dumneavoastră de vină (n.r. – actorii din sistem), pentru că ați avut câțiva miniștri, ați avut relații la ei și fiecare dintre dumneavoastră reprezentați câte o bucată din sectorul energetic. (…) ați evidențiat problemele dumneavoastră, ale companiilor pe care le reprezentați. Ei nu au înțeles (…) Și atunci legislația pe care au dat-o, au dat-o pentru câte o bucată de sector energetic. (…) Sectorul energetic trebuie să lucreze integral. (…) O legislație trebuie integrată”, a mai spus Dian Popescu.
Astfel, este clar că sectorul energetic are nevoie de o legislație nouă, integrată, care să rezolve atât problemele producătorilor, indiferent de mărimea acestora și de resursa utilizată, cât și ale rețelelor și furnizorilor și, mai ales, ale consumatorilor.
Este obligația parlamentarilor, a Ministerului Energiei, a Autorității de Reglementare în Energie (ANRE), dar și a specialiștilor din sector să conlucreze la elaborarea acestei noi legislații, care poate deveni chiar un Cod Energetic.
